De ce voi merge să votez la referendum

Evoluția tehnologică  ne-a adus în situația în care imensa majoritate dintre noi habar nu ar avea să explice modul în care funcționează lucrurile din jurul nostru. De la programele diferite ale mașinii de spălat rufe, la cvasi-prezentul telefon mobil, lucrurile sunt atât de complexe, cu cipuri, cu silicați, cu programări, frecvențe și așa mai departe, încât ne limităm la a le deprinde doar modul de utilizare, nicidecum cel de funcționare.

Cam așa și cu Referendumul pentru modificarea Constituției inițiat în urma campaniei Coaliției pentru familie. Căci, după ce organizarea referendumului a devenit o certitudine prin votul celor din Senat, văd o seamă de analize juridice care indică inutilitatea acestui scrutin național. Cum că e vorba doar de o completare, deci nu de o modificare. Cum că, de fapt, Codul civil reglementează clar ceea ce se întâmplă cu familia, iar oricum, în Constituție, căsătoria și familia sunt la puncte diferite. Mai mult, cum de fapt acest referendum este inutil, deoarece și în actualul context constituțional, căsătoria dintre două persoane de același sex este imposibilă. Deci, iată, sunt cheltuite inutil câteva zeci de milioane de euro, din moment ce modificările sunt superficiale.

Pe același principiu cu funcționarea device-urilor de azi, pe oamenii – ăia trei milioane – care au semnat pentru inițierea referendumului cred că nu i-a interesat în niciun moment ce articol din Constituție se modifică sau ce legătură are asta cu Codul civil. Nu. Cele trei milioane de semnatari sunt împotriva căsătoriei dintre persoanele de același sex. Sunt și mai fermi împotriva adopțiilor realizate de către astfel de cupluri. Majoritatea dintre cele trei milioane îi urăște pe homosexuali. Căci asta au fost învățați să facă. Cei mai mulți dintre cele trei milioane nu pricep nimic din ceea ce reprezintă minoritățile sexuale și nici nu vor acest lucru, deoarece pentru ei este din capul locului o temă care a deviat de la bunele moravuri după care au fost crescuți. Atât.

Că cele trei milioane de oameni au fost manipulate pentru a-și da semnătura, că manipularea e a Rusiei, a lui Dragnea & co și a Bisericii ortodoxe, că nu are de-a face cu problemele reale și actuale ale României și așa mai departe, iarăși, sunt chestiuni care nu fac parte din logica simplă a problemei. Pentru că referendumul acesta, pentru majoritatea acestei țări, la asta se reduce: la homosexuali.

Cele trei milioane de oameni spun deschis și răspicat că sunt împotriva minorităților sexuale. Iar după 6 și 7 octombrie, referendumul acesta va pune o nouă ștampilă pe întreaga țară. Dacă la vot vor ieși doar cei care susțin ideile Coaliției pentru Familie, presimt că imaginea va fi una teribilă, indiferent dacă cvorumul va fi realizat sau nu. Procente apropiate de rezultatele din vremurile alegerilor comuniste vor creiona imaginea unei țări dominată de homofobi (chiar dacă, potrivit DexOnline, cuvântul acesta încă nu l-am oficializat). Căci, dacă din punct de vedere tehnic referendumul acesta nu înseamnă nimic, din punct de vedere al imaginii contează enorm. Dovadă sunt și discuțiile generate în tot spațiul public pe acest subiect.

Prin urmare, chiar nu înțeleg deloc puternicul curent propagat în lumea celor ”cu trei cărți citite mai mult”, în care oamenii sunt îndemnați să stea acasă. După doi ani de proteste în care toți s-au stropșit împotriva celor care ”au făcut ceva pe el de vot”, acum, la primul scrutin, să stăm acasă deoarece nu e o temă prea importantă? Sau că e o acțiune a PSD-ului? Păi, cei din stradă parcă împotriva PSD-ului luptau până la capăt.

Sau pentru că asta spun ”useriștii” ori Dacian Cioloș, pentru asta să stau acasă? Personal, cred că USR și Cioloș se poziționează de partea unui boicot dintr-o mare teamă, pe care, sincer, o împărtășesc. E vorba de teama de a nu descoperi în mod cert, ca după un referendum valid, că, de fapt, trăim într-o țară în care majoritatea a fost crescută și își va crește copiii în ideea în care homosexual sau lesbiană devii, nu te naști. O țară în care noțiunea de bisexual pare o deviație satanistă, echivalentă cu degradarea și aruncată pe același palier cu incestul. O țară în care Freddie Mercury, Marcel Proust, Leondardo da Vinci sau Oscar Wilde, de exemplu, ar fi considerate persoane bolnave și eretice, de ar trăi acum printre noi. Cu alte cuvinte, o țară plină de intoleranță și ignoranță. Una în care adevăratele probleme nu vor putea fi rezolvate, tehnic, niciodată. Pentru că lumea nu mai pricepe și nici nu vrea să priceapă subtilitățile funcționării unui sistem.

Eu încă sper că nu trăiesc într-o astfel de țară. Și că la referendumul ce urmează, majoritatea acestei țări va sancționa un PSD, un ALDE și un PNL care – în loc să dea statului ce e al statului – risipesc banii și distrag atenția. Mai sper că, tot la acest referendum, majoritatea acestei țări va sancționa și derapajele Bisericii care se amestecă bolovănos și nedemn în problemele laice ale României, în chestiunile ei politice. Și sper că acest referendum va stopa și găunoasele apucături ale decidenților din zone precum Coaliția pentru Familie. Oameni care, sub poleiala unor scopuri nobile (viitorul țării, al copiilor etc.) fac jocuri politice, interne și externe. În fine, mai ies la vot deoarece – sper eu – majoritatea acestei țări nu este formată din persoane care, deși nu știu nimic și nici nu vor să afle, au certitudini pentru care luptă. Eu asta sper și de aceea mă voi duce să votez. Altfel, nu contribui cu nimic la ceea ce îmi doresc de la majoritatea acestei țări.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro