„Mama acasă” s-a mutat la numărul 6

De la începutul săptămânii trecute am zis că pentru rubrica de astăzi o să mânânc la No`6. Îi urmăresc de ceva vreme pe Facebook și am văzut că au intrat de curând și pe foodpanda.

Luni și marți m-am câcâit, n-am apucat să comand, miercuri și joi am zis să nu chinui curierii prin vânzoleala summit-ului cu mâncarea caldă în spate iar vineri prea m-am grăbit să intru în weekend, cumva n-am găsit timp pentru o masă caldă la birou. Așa că m-am suit frumos sâmbătă în mașină să mă duc la restaurant, dacă de catering n-am avut vreme.

Restaurantul e în Piața Prahova sau Prahovei, pentru cine nu știe, între Dima și Matei Millo. De afară seamănă mai degrabă a clubușor de cartier decât a restaurant. Am intrat, în prima sală nimeni, în a doua sală, nimeni. Cârmim spre terasă gândind că toată lumea o fi afară, că era foarte plăcut și păcat să stai înăuntru. Pe terasă, nimeni. Primul gând a fost că era închis și am intrat noi aiurea fără să ne uităm pe semnul de la intrare, prin urmare, am făcut stânga împrejur și am plecat. În drum spre ieșire am auzit ceva voci din bucătărie, am mai stat un minut dar cum am văzut că nu a ieșit nimeni am plecat. M-aș fi simțit penibil să bat la ușa bucătăriei, să cer mâncare. Așa că duminică am luat din nou drumul restaurantului, doar n-o să uite de sfânta masă de duminică, iar de această dată ne-am dus și în formulă lărgită.

Nu, duminica nu-i ca sâmbăta. Înăuntru erau vreo trei persoane iar pe terasă încă vreo 10-12, printre care și patronul, din câte m-am dumirit, un om tare șugubăț și hotărât să nu plece lumea flămândă de acolo. Meniul nu e foarte stufos. La comandă online cred că găsești mai multe preparate decât la fața locului, dar sunt suficiente cât să ai de unde alege și să fie variat. Ciorba de fasole verde ne-a tentat prea tare ca să încercăm și altceva, dar la felul doi am comandat un șnițel, un cordon bleu, o ceafă de porc la grătar și un hamburger, plus o salată de murături și una de varză cu roșii. Câte un pic din toate.

Am așteptat absolut rezonabil și chiar dacă ar mai fi durat 5-10 minute, tot ar fi meritat. Sunt puține restaurante în Sibiu unde se gătește „ca acasă”. N-am niciun năcaz cu meniurile stufoase, restaurantele fusion și preparatele reinterpretate, de cele mai multe ori printre ele navighez când îmi dă ghes foamea, dar uneori îți vine pofta să papi ceva clasic. Standard. Ca și cum ar fi bunica în bucătărie. No, No`6 e pe loc fruntaș, fără dubiu. Zama de fasole, delicioasă. Cu zarzavat cât trei ciorbe din centru, super gustoasă, n-am ce să îi bag de vină în afară că era un pic prea caldă și a trebuit să aștept un minut, două, până să pot să mă arunc în ea. Am lăsat farfuria lună-bec.

Toate cele patru feluri doi au fost excelente, da, am gustat din toate. Șnițelul, făcut cum trebuie, subțire, în pesmet crocant, delicios. Cefei n-am ce superlative să-i aduc, că e o bucată de carne pusă pe grătar, dar cartofii care au însoțit-o... să-ți bați copiii cu basca. Cartofi speciali le zice în meniu și așa și sunt. Ceva în genul unei salate de cartofi dar cu parmezan cât producția întregii Italii într-o săptămână. A fost bătaie pe cartofii ăia. Fără să fie vreo operă de artă în domeniu, burgerul a fost absolut cinstit, cu un gust de proaspăt pe care nu l-am prea întâlnit la frații lui din centru. Din cordon-bleu am apucat să gust cât mi-au permis cei mici, care l-au împărțit rapid frățește și n-am apucat mai mult de o „mușcă” din fiecare bucată. Bun, foarte bun. Cu două Cola și două limonade am lăsat 170 de lei acolo, preț bun pentru o masă de duminică pe cinste. Iar săptămâna asta îmi fac timp să și comand, că am văzut în meniul online coaste. Ori coastele nu se refuză niciodată.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de T.S.