”Mă numesc Rădulescu Evgheni, am 62 de ani, locuiesc în Sibiu din 1964.
Anul trecut, în Noiembrie, tatăl meu, văduv în vârstă de 86 de ani a făcut un AVC (Accident Vascular Cerebral). În prezent este invalid, se deplasează în locuința sa cu ajutorul unui cadru de sprijin și doar sub supravegherea unui însoțitor. Uneori, foarte rar, reușește să coboare scările de la etajul al doilea al blocului în care locuiește, ajutat de cineva, după care plimbarea pe stradă se face într-un fotoliu cu roți pe care cineva trebuie să-l împingă. Nu se plânge niciodată pentru că știe că se poate și mai rău.
După declanșarea bolii, vrând-nevrând a trebuit să mă ocup eu de problemele financiare ale tatălui meu, de administrarea pensiei, mai exact de plata facturilor și a celorlalte cheltuieli. Au apărut cheltuieli noi si situația fiind nouă. Cheltuieli cu însoțitorul, cu medicamentele, masaj și multe altele. Ca să ne putem încadra în buget a trebuit să iau în calcul toate cheltuielile și să le elimin pe cele care nu mai erau de actualitate. Telefonul mobil nu mai este o prioritate, tatăl meu nemaifiind în stare să-l utilizeze datorită sechelelor bolii, respectiv a înrăutățirii vederii aproape de orbire totală.
În sfârțit, în 30 august 2019 mi-am făcut timp și m-am dus la reprezentanța Vodafone România din Sibiu, Piața Mare. La unul dintre ghișee m-a întâmpinat un angajat al reprezentanței. După ce abonatul a fost identificat în banca de date a firmei mi-am expus problema și doleanța, fie să reziliez contractul cu totul, fie să mi se ofere un contract mai convenabil. În treacăt fie spus că abonamentul meu de telefonie mobilă, la o altă firmă, este cu puțin mai mic decât jumătatea abonamentului tatălui meu. Răspunsul a venit prompt și impersonal, ca și cum ar fi fost înregistrat deja în memoria unui calculator: trebuie întâi să expire contractul existent și abia apoi putem discuta despre un nou contract. Întreb când va expira contractul, dar mi se spune că nu pot primi asemenea informații nefiind posesorul contractului. Nu pot nici să-l reziliez, întrucât tatăl meu a fost de acord cu prelungirea acestuia în 2018. Întreb când anume și-a dat acordul, dar mi se spune că nu pot primi informația.
Înțeleg că trebuie să vin cu tatăl meu la magazin. Nu am nici un fel de împuternicire ca să-l reprezint, deci este justificată cererea reprezentantului. Doar că mi se spune că dacă reziliez contractul înainte de termenul scadent va trebui să achit toate facturile care vor fi emise conform contractului, până la scadență. Mai întreb o dată când e scadența, dar nu mi se spune. Deci ar trebui să vin cu tatăl meu la magazin ca să mi se spună când e scadența. Simt că sunt prins într-un mecanism juridic-financiar prin care mi se iau bani fără să mi se acorde niciun serviciu, din partea reprezentanților firmei întâmpin o rezistență tot mai agresivă, înțeleg că sunt un client rău, trebuie să vorbesc încet, să nu deranjez ceilalți clienți deși mi se pare că am vorbit la fel de când am intrat.
Am lăsat mașina pe strada Mitropoliei și acum străbatem Piața Mare a orașului, tatăl meu în fotoliul cu roți, eu împingându-l încet ca să nu-l ”hurducăn” prea tare pe caldarâmul din piatră cubică. Apoi îl las în fața magazinului si intru. Între caldarâmul pieței și intrarea în magazin sunt patru trepte, am nevoie fie de ajutor, fie de o rampă pentru scaunul de invalid. Nu văd nici o rampă, dar poate au vreuna demontabilă. Întreb. Reprezentantul se uită la mine și zâmbește superior. Îmi spune că nu știe ce este aceea rampă pentru invalizi. Deci nici nu au așa ceva. Superioritatea fizică indiscutabilă a unui tânăr de nici 30 de ani față de toate hibele, bolile și suferințele bătrânului de 87 de ani. Îl rog să mă ajute. Scoate doar capul pe ușă și privește spre fotoliul cu roți. Încerc să găsesc o soluție, dar îmi dau seama că îl irit, se leagă de orice cuvânt, mă întrerupe, îmi spune că asta nu e treaba lui. Un client aflat în magazin se oferă să mă ajute să urcăm fotoliul în magazin, dar din experiență știu că este foarte greu, aproape imposibil. Încerc să protestez, dar mi se spune să părăsesc magazinul, altfel va fi chemat serviciul de securitate.
Solicit ajutorul unui polițist al Poliției locale care vine cu mine și spre stupoarea mea se roagă, destul de timorat, de reprezentant să mă ajute să găsim o soluție. În sfârșit, apare o femeie, șefa magazinului și mă trage într-o parte să discutăm mai discret pentru că între timp în magazin a început să se adune lumea să vadă ce se întâmplă. Completez o cerere de reziliere, vreau să scap definitiv de tot ce e legat de firma respectivă, mă duc afară și îi explic tatălui meu unde să semneze. Contractul e reziliat.
Încerc să înțeleg ce s-a întâmplat pentru că mă simt umilit și batjocorit de niște tineri, reprezentanți ai unei firme străine de comunicații. Înțeleg că nici eu și nici tatăl meu nu mai suntem interesanți pentru ei nici că oameni și nici ca clienți, că viitorul este al tineretului sănătos care poate să vină singur la magazin și să urce scările. Nu-mi rămâne decât să scriu și știu că uneori cuvântul e greu”.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Alătură-te comunității
34 de răspunsuri
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
-
Ca reprezentant al generației mai tinere, îmi pare rău pentru ce vi s-a întâmplat… Eu as fi făcut direct plângere la managerul zonal sau general. Nu știe ce e rampa pentru oameni cu dizabilități? Dar bunul simț știe ce înseamnă?
Bine măcar că ați reușit să reziliati contractul și nu mai aveți de-a face cu ei. -
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Pai din descrierea din articol, e clara tipologia la atanarul care lucreaza acolo, un frustrat, care isi da importanta ca vai doamne ce slujba are el, probabil alimentatvde prietenii lui tot la fel de cocalari si superficiali. Ce sa le faci?, atata pot si atat au inteles, de unde sa vina trspect din partea lor…
-
-
Cazul dumneavoastra se incadreaza perfect in tipicul zilnic al relatiei client-furnizor de servicii din Romania. Normele si regulile interne sunt intelese ad litteram. O minima intelegere, o gandire logica, o derogare de la aceste reguli este de multe ori imposibila. E nevoie de timp pentru a intelege o speta si pentru a incerca o rezolvare win-win. Nu mai exista de mult sentimente, trairi, intelegeri, empatizari intre client si lucrator comercial. Acum dai cu cardul contactless si in 10 secunde ai parasit incinta. Totul se intampla fast forward fara o minima incercare macar de a „te face” ca intelegi nevoia clientului.
Rampa de acces pentru persoanele cu dizabilitati stiu ca este obligatorie. Lipsa acestei facilitati, lasand legea la o parte, denota o totala lipsa de respect si o discriminare crasa.
Pe de alta parte, ar putea sa nu fie vina Vodafone sau cel putin nu in totalitate. E posibil ca acest agent comercial sa fie dealer Vodafone. Oricum, managerul acestui magazin, daca detine o minima decenta, ar trebui sa iasa public si sa-si ceara scuze. Ar da dovada de o minima decenta si de o intoarcere la normalitate. O poate face chiar prin intermediul presei, social media sau direct persoanei respective. -
…si ” copilul ” devine varstnic – doar ca atunci acest copil nu va avea la randul sau si el un copil care se ocupa de problemele lui ! nu scapa nimeni de ” bucuriile batranetii ” nici cei care se cred acuma mare si tare ! – sunt doar niste rezultate amarate a societatii noastre si mai amarate !!
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
-
Nu e firma străină. E firma românească cu acționari străini (adică Vodafone de nu știu unde sunt acționarii lui Vodafone S. A. din România). Asta dacă tot a simțit nevoia sa specifice ca reprezentanții (tipic golanasi ROMANI) sunt ai unei „firme străine”. Oho, peste ce scârbă mizerabila am dat și eu la concurenții lor portocalii acum câțiva ani… Asta în timp ce la masa de lângă alți clienți erau tratați la fel de urat de către alt ghiolban. Cred ca sunt ținuți nemâncați și bătuți în team buildinguri. Oricum, sunt niște loseri, de înlocuit de către roboti.
-
-
A fost o situatie noua ptr intreg personalul, sunt sigura. Acum depinde si cum a fost contextual: aglomeratie, lucruri complicate de rezolvat, etc. Dl fiind mai experimentat in lucrul cu oamenii ar fi putut sa propuna ca angajatul respectiv sa trimita in mail superiorilor de la Buc. si sa ceara modalitatea de solutionare…. Dar erau mai multe acolo: pretul cu ~ 50% mai mare decat al altora, greutatile personale evidente, stangaciile unor tineri care sunt sigura ca vor invata din aceasta experienta, etc.
-
-
Exact asa am patit cu mama mea. IDENTIC.
DOAR ca mama nu era transportabila, ce sa mai sic de utilizarea telefonului.
O persoana mai “amanila” avreusit sa ne ajute, dar am platit toate facturile pana cand ar fi expirat contractul.
Tampenia pamantului, dar altfel, am fi platit oricum, vre-o trei ani, ca atpoi a si decedat saraca mama.
România moderna. -
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Companiile de telefonie practica la nivel national jefuierea populatiei si in special a varstnicilor . E de ajuns acordul verbal pt a ave un abonament si hartiile de pe lume si penalitati pt renuntarea la el.
Companiile suna populatia si ii leaga cu un simplu ” Da” si apoi ii mulg de bani.
Institutiile statului din Sibiu ar trebui sa faca un tur de forta acum la companiile din Sibiu in special la cele de telefonie dupa acest caz.
Mergeti in plimbare ib timpul zilei pe Balcescu si intrati cate 5 min la Orange, Vodafone , Telekom, Digi si veti auzi vedea acelasi lucru: varstnic care vrea sa ibchida abonamentul lui sau al vecinului bolnav care nu se poate deplasa si raspuns reprezentatilor de vanzari e acelasi: banii sau viata.
Acesta e Capitalismul : target de vanzari pt agenti.Lipsa de empatie si omenie e comuna la Omul Nou al zilelor noastre.Si STATUL ROMAN si Politicienii ne VAND si ne mulg de viata si resurse. Mai nou platim tribut si cu Copii nostrii.
-
Are condei bun, nimic de zis, dar nu stiu de ce cred ca in spate e ura fata de multinationale alimentata stim de cine…. Si banuiesc ca si modul in care a pus problema (tonul, limbajul trupului, etc) au avut un rol important in conflictul respectiv. In orice caz, lucruri de imbunatatit se gasesc intotdeauna, indifferent de ce parte te situezi. Imi pare rau de situatia in care se afla atat dansul, cat mai ales tatal dansului. Cu iubire (care inseamna si toleranta si rabdare si intelegere si empatie) se rezolva orice intr-o maniera usoara si eleganta. Multa sanatate tuturor!
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.











Lasă un răspuns