Sâmbătă,
31.10.2020
Ploi Scurte
Acum
5°C

Ghid pentru cei care ajung cu Covid la spital. Experiența unui bolnav și cum să fii pregătit pentru 12 ore de triaj

17 Octombrie 2020 13:05

Ghid pentru cei care ajung cu Covid la spital. Experiența unui bolnav și cum să fii pregătit pentru 12 ore de triaj

Pe adresa redacției a ajuns povestea de internare a unui bărbat diagnosticat cu COVID-19. Acesta și-a făcut testul în Mediaș, iar după ce a fost depistat pozitiv a fost trimis cu ambulanța la Sibiu și lăsat în curtea Spitalului Județean Sibiu, în data de 9 octombrie. Bărbatul povestește, cu lux de amănunte, orele petrecute la triaj, până a doua zi, când a fost internat. Mesajul a fost trimis de soția acestuia care spune că nu-și dorește ca oamenii să blameze cadrele medicale, pentru că este greu pentru toți, ci să tragă un semnal de alarmă pentru toți cei diagnosticați cu SARS Cov-2 pentru a se pregăti corespunzător, atunci când ajung la spital.

O cititoare a ziarului Turnul Sfatului a trimis la redacție povestea de internare a soțului ei, care, în urmă cu mai bine de o săptămână a fost testat pozitiv, la Mediaș. Femeia își dorește ca mesajul transmis de soțul ei să nu fie înțeles ca o blamare la adresa cadrelor medicale, ci ca pe un ghid pentru toți cei care sunt testați pozitiv și ajung la spital. Aceasta spune că este nevoie de răbdare și de un bagaj foarte bine pregătit pentru a face față cu bine orelor petrecute în triaj. Să nu lipsească apa, mâncarea și hainele groase, poate chiar și o pătură.

„Nu am trimis mesajul ca să critic sistemul care este depășit de situație. Vorbesc foarte serios, nu știm cine va fi primul. Trebuie să ai pregătit un pachet cu cele necesare în spital, apă și haine groase, chiar o pătură. Nu te ocrotește nimeni și de acum va fi mai rece nu mai cald, iar trierea la UPU înseamnă cel puțin patru ore. Mi-a scris soțul din spital și mi-a spus cât de greu este și cum se ajută toți acolo unul pe altul. Oamenii trebuie să înțeleagă faptul că, dacă sunt pozitivi nu înseamnă că Scheherazade bate din palme și ajung într-un pat de spital. Au de așteptat și trebuie să fie pregătiți”, spune femeia.

În mesajul scris de soțul acesteia sunt relatați pașii prin care a trecut până în momentul în care a ajuns pe un pat de spital. Bărbatul a fost testat pozitiv în 7 octombrie și a ajuns la spitalul din Sibiu în data de 9 octombrie.

Mai jos puteți citi, integral, mesajul trimis la redacție.

„Miercuri 7 octombrie, dimineața, aflu cu test rapid, că sunt pozitiv. Sunt testat PSR și aștept rezultatul în izolare, la beci la contagioase în Mediaș. Vineri (n.r. 9 octombrie) seara la 22.00 aflu că sunt pozitiv. Peste 10 minute aflu ca voi fi dus la Sibiu. La 23.00 sunt în ambulanță. Pe la 24.00 am ajuns. Mă preia o fată zâmbitoare, îmbrăcată cu echipament. Scrie câte ceva pe o foaie și mă invită să iau loc pe scaunele de plastic, afară, lângă urgență. Era frig. Am întrebat altă „astronaută” cât durează preluarea mea. Și zice: imediat, după ce termină pe cei vreo 50 dinaintea mea și îmi arată spre chioșcul fast food, unde erau o mulțime de oameni. Am mai luat o pereche de ciorapi, am căutat și un tricou, da tot îmi era frig. Atunci mi-am adus aminte de halatul gros cu glugă, primit de la Sofica (God bless her!). Împachetasem totul bine și nu mai știam care pe unde e. A trebuit să desfac că era frig. Începe să plouă. Au mai dispărut din oameni. În chioșc e plin de bătrâni care tușesc. Prefer afară. Îmi fac rondul, pe sub un pic de acoperiș. Mai stă ploaia. Bătrânii vor la wc. Asistenți și infirmieri îi duc pe rând, cu căruciorul, până la mijlocul curții spitalului, unde mai era o construcție termopan destinată covid, unde era și wc. Eu n-am avut nevoie 12 ore. Am mâncat la 8.00,  trei fornetti și am băut puțin suc. Înainte, (noaptea încă), ne-au dus pe vreo 7 persoane, la cort la infecțioase, dincolo de wc, aproape de intrarea de la sensul giratoriu. Pe mine mă refuză că nu am analize de Sibiu. Ne întoarcem. Insist să-mi ia și mie sânge: altă branulă, trei seringi. Analizele au durat 4 ore, dar nu avea cine pune pe computer datele, era unul singur... vin infecționistele, (două fătuce) consultă bătrânii. Pe mine nu, ca n-am analize. Pleacă. E 6.30. Îmi spune doctorul de gardă că nu mai vin fetele. La 7.00 se schimbă personalul. Predau, primesc. Ne numără, ne sortează, ne reașază. Noul medic de gardă încinge telefoanele. Întreabă spitalele suport unde mai sunt locuri. 1 la CFR, 2 la Cisnădie, 5, nu mai știu unde. Noi eram încă aproape 20. Se ia decizia să ducă bătrânii înapoi la azil și să meargă medici și asistenți acolo. Oricum sunt mulți infectați. Afară erau 11 grade. Fiind loc înăuntru acum, am mai stat și eu jos, auzind-o pe doctorița de gardă certându-se cu spitalele suport. Aprigă și iute femeie. În două ore a eliberat, făcând loc pentru alții.

Pe la 8.30, când noul schimb s-a obișnuit cu situația și am început să ne cunoaștem, îmi spune o asistentă, că nu vom fi luați decât pe la 12.00. Infecționista de dimineață își face întâi vizita la secție. O secție de infecțioase, și încă trei altele transformate în covid. Vreo 100 de oameni trebuiau văzuți. Începuseră să vină oameni noi. 2, 5, 15, împrăștiați prin fața chioșcului fast food unde mai erau câțiva bătrâni neputincioși de la azil. Printre ei, o femeie intelectuală, vorbăreață, dar cu o formă de altzheimer. I-am auzit povestea de vreo 10 ori. Vorbea incoerent uneori. Asistenta ce intrase în schimbul de dimineață, a certat-o și a luat-o mai tare. I-am explicat, o cunoșteam pe femeie de vreo șapte ore deja. Distracție.

După 9.00, insist la asistentă să spună infecționistei, ca noi stăm afară de 9 ore. Pacienții ei sunt înăuntru, să se îndure și de noi. (În ce mă privește pe mine, a fost minunea lui Dumnezeu, că m-am simțit bine. Nu am avut nevoie de wc 12 ore, nu mi-a fost tare frig, am mișcat mereu. Mai intram câte puțin înăuntru în chioșc. Semne de oboseală și senzații de epuizare au apărut abia pe la 11.30, sâmbătă.)

În sfârșit, (după ce îmi veniseră analizele abia pe la 10.00 suntem informați ca ne ia și pe noi. Afară era deja plin. Pe la 10.45, ne duc pe câțiva la cort. Sunt al doilea. Mă consultă cu stetoscopul, amănunțit, mă pipăie, abdomen, torace, față - spate. Mă cer acasă. Nu mă lasă. Am pneumonie covid, cu modificări pe plămân, faza critica nu a trecut (cu tratamentul incipient de două zile jumate la Mediaș). La 11.30, din nou la UPU, în față, cu grupul. Mi se spune ca este un loc la CFR. Pe la 12.00, am ajuns în salon, în pat.”

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus