Mergeți „La Pasaj”. N-o să vă pară rău

Ultima dată am fost La Pasaj acum doi ani, poate chiar trei. Cu pandemia asta și anul 2020 parcă tot timpul s-a dat peste cap sau poate doar începe să mă lase memoria. Ce țin însă minte e că ultima dată n-am plecat de acolo foarte încântat. Dar cum oricine merită și o a doua șansă, sâmbătă i-am călcat din nou pragul, în echipă extinsă. Celelalte restaurante de pe Turnului erau pustii la ora aia, la Local se mai deretica terasa, la Akropolis se stătea la taclale sub umbrelă, la adăpost de ploaie, la Pasaj, în schimb, erau 3 mese ocupate. Probabil că nu le venea nici lor să aplaude, dar, totuși, aveau de trei ori mai mulți clienți decât concurența.

Ne-am așezat și am primit imediat meniurile, niște clipboard-uri cu câteva foi, așa, mai pe minimalist cum se zice în lumea bună. Deloc stufos, meniul pentru mâncare numără doar două foi, mai puține decât meniul de băuturi. Nu e lux, nu e belșug, nu sunt sute de preparate cum am mai văzut prin alte părți, meniul e foarte aproape de strictul necesar. Primul lucru care mi-a sărit în ochi, diversitatea de produse locale ce se regăsesc în meniu, brânza de la Cârțișoara fiind prezentă în multe rețete, alături de carne de mangaliță, sau păstrăv de la Râu Sadului. Al doilea lucru care mi-a sărit în ochi, prețurile. Este singurul restaurant în care nu am găsit niciun fel de mâncare mai ieftin de 20 de lei. Recunosc, m-a cuprins un pic panica, eram 4. Ne-am abținut de la antreuri, am comandat două porții de paste, două porții diferite de șnițel, unul vienez, unul de mangaliță, un desert cu înghețată și rubarbă, două sucuri de mere, 1 litru de limonadă și un pahar de vin alb.

Mi-am tot socotit eu în minte cam cât ar fi amenda, dacă e cazul să apelăm la cardul de rezervă, până a venit mâncarea și am gustat pastele. Din momentul acela nu m-a mai interesat cât costă, că mi s-a părut scump, pentru că eu nu am mai mâncat niciodată paste atât de bune, nici în Sibiu, nici în țară, nici altundeva în lume. Pur și simplu, cele mai bune paste. Tagliatele, sos de tomate, roșii semi-deshidratate, brânză maturată și pesto de busuioc. Nici nu știu cum să descriu gustul. Roșiile super dulci, combinate cu săratul brânzei și cu gustul strident al busuiocului, curcubeu pe cerul gurii. Și eu comandasem șnițel. Foarte bun, și cel vienez, și cel de mangaliță, însoțite de niște cartofi rumeniți perfect la cuptor și o salată fresh numai bună cât să facă gâtlejul tobogan. Plus ceva ce încă n-am mai întâlnit niciunde, în centrul capodoperei, un ou fiert moale... pane! Delicios. Recunosc, mi-a fost un pic rușine față de bucătar căci în timp ce îmi molfăiam șnițelul, un ochi nu se desprindea de cele două farfurii cu paste de pe masă în timp ce făceam cruci cu limba și mă rugam să se sature o dată copiii ăștia, că nu mai rămâne nimic. Nici n-au așezat buine furculițele jos, m-am repezit ca uliul pe farfurie și până n-a fost lună-bec nici că i-am dat drumul. 245 de lei ne-a costat, nu că ar mai conta, a meritat fiecare leuț iar pastele alea... cu ele o să mă reîntâlnesc cu siguranță, chiar săptămânal aș paria.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi