Șoferiță sibiancă, imaginea unei companii de transport din Elveția. „Când aveam zece ani am furat mașina bunicului și am încercat să o conduc”

Zile întregi petrecute la volanul tirului, dar și ca șoferiță de troleibuz și autobuz pe șoselele din Europa și din Canada. Așa pot fi rezumați ultimii ani din viața Crinei Luncian, sibianca născută în Mediaș care a devenit imaginea unei companii de transport din Elveția. Rămasă orfană de la o vârstă mică, Crina a decis să-și urmeze visul din copilărie, iar la 15 ani a părăsit pentru prima dată țara.

Povestea Crinei începe în Mediaș, orașul în care s-a născut și din care a decis să plece pentru un trai mai bun. Tânăra îndrăgostită de șoferie încă de mică a știut că primii bani pe care îi va câștiga îi va folosi pentru a face școala de șoferi, dar nu-și imagina unde o va duce viața în anii următori. Rămasă orfană de la nouă ani, Crina a fost crescută de bunici, cu care spune că a avut o relație aparte. La 15 ani a ales să plece pentru prima dată din România. A mers la o verișoară în Spania și a început să lucreze pentru a-și urma visul.

„De mică am fost atrasă de șoferie, îmi amintesc că pe vremea când aveam zece ani am furat mașina bunicului și am încercat să o conduc. Mereu visam să conduc o mașină mare. Prima dată am părăsit țara și am mers la o verișoară în Spania, la 15 ani. Am lucrat chelneriță o bună perioadă de timp, iar cu banii strânși am venit într-o vacanță în România și am făcut școala de șoferi la Mediaș”, își începe Crina povestea.

Primii ani la volan

În 2007 a plecat în Canada unde s-a angajat șoferiță de tir la Montreal. Nu a stat însă foarte mult aici și a ales să se întoarcă la Mediaș. La sfârșitul anului 2008, tânăra se angajase deja la firma de transport local din orașul său natal. „Când mai mergeam la descărcat de tir-uri în România, oamenii se uitau continuu la mine. Se uită, dacă cumva nu parchezi bine la rampă, chicotesc și încep să râdă”, rememorează Crina.

Despre perioada în care a condus autobuzele din Mediaș, tânăra spune că a fost una pe care și-o va aminti mereu. De multe ori, oameni pe care îi cunoștea și care vedeau în stație autobuzul condus de Crina, alegeau să-l aștepte pe următorul și să nu se urce cu ea.

„Experiența de la Mediaș a fost una destul de grea mai ales pentru că eram la început. Lucram chiar în cartierul meu. Erau oameni care deși mă cunoșteau, vecini, nu se urcau în autobuz, când mă vedeau la volan nu mergeau cu mine. Asta a fost la început, apoi lumea s-a mai obișnuit”, explică tânăra.

Cum a ajuns imaginea unei companii de transport din Elveția

După Mediaș, tânăra s-a mutat la Cluj, unde s-a angajat ca şofer de autobuz pentru o companie privată, după care, în 2014, a plecat în Germania. A condus autobuzele mai multor companii publice și private, iar în urmă cu aproape patru ani s-a mutat în Elveția, la Biel.

„Totul este foarte strict aici, oamenii sunt altfel. Tu, ca șofer, nu ai voie să întârzii cu niciun minut față de ora la care trebuie să pleci. Omul se uită la ceas, dacă ai întârziat două minute, nu te mai ridici de la volan, conduci patru ore continuu. Contează foarte mult respectul dintre călător și șofer”, explică tânăra.

Cu zâmbetul pe buze. Așa a acceptat Crina propunerea de a deveni imaginea companiei de transport pentru care lucrează. Fotografiile ei apar în reclamele și afișele companiei postate în timpul campaniilor de recrutare de personal. „Prima dată s-au gândit să ia un model ca să le fie imaginea companiei, iar apoi șefa mea a zis, de ce să mai căutăm model, o avem pe Crina, este frumoasă și ne-ar putea reprezenta cu mare succes”.

Crina s-a adaptat cu ușurință la fiecare loc de muncă pe care l-a avut. În anii în care a fost plecată a reușit să învețe nu mai puțin de cinci limbi străine. Spaniola a învățat-o cât a fost plecată în Spania, engleza și franceza în timpul petrecut în Canada și Elveția, iar germana și italiana le-a vorbit cât a stat în Germania și Elveţia.

„Încercam să stau cât mai mult printre oameni, de fiecare dată dacă nu înțelegeam ceva întrebam de mai multe ori până îmi era clar, iar dacă vedeau că ai interes și vrei să înveți îți explicau”, detaliază tânăra.

Lucrează într-o companie în care sunt angajați peste 100 de bărbați și 20 de femei, dar spune că i-a fost ușor să se integreze. „Am foarte mulți prieteni bărbați, depinde cum ești tu, cum te adaptezi. Eu întotdeauna am fost mai băiețoasă, fac glume cu ei, îmi place să vorbesc”.

Se întoarce acasă

Jovială și plină de viață. Așa este Crina. Spune că pentru fiecare lucru pe care l-a făcut i-a trebuit o doză de nebunie, un impuls. Sub același impuls acționează și acum, când alege să se întoarcă în țară.

„La un moment dat ajungi să faci tot ceea ce îți propui și poate chiar mai mult, dar îți lipsesc altele. E greu. Câteodată am cinci ore de somn între programe. Odată cu trecerea timpului, îți dai seama că ai nevoie de oameni lângă tine. Dacă mi se face rău în casă și bat la vecina, pot să bat liniștită. Momentan, prefer să am liniște și prieteni lângă mine, să pot să povestesc cu un vecin, să ies la o plimbare seara, lucrurile astea simple, mici și normale îmi lipsesc”, sunt motivele care au făcut-o pe Crina să aleagă să se întoarcă acasă.

Pentru ea, să conducă înseamnă să fie liberă. Nu știe ce ar fi ales dacă nu ar fi fost șoferiță, dar știe că s-ar fi implicat la fel de mult. „Pentru mine e un hobby, altfel nu cred că o mai făceam la programele de lucru pe care le-am avut până acum, e o relaxare”.

Dacă o întrebai în urmă cu un an dacă se va întoarce vreodată în România, răspunsul Crinei ar fi fost un ferm „nu”. Ultima vacanță petrecută în țară a făcut-o, însă, să vadă lucrurile altfel. A fost pentru prima dată în ultimii aproape 20 de ani când, la plecarea din România, a plâns. Îi e dor de oamenii pe care i-a lăsat aici și spune că ceea ce-i lipsește în Elveția este umanitatea.

„Oamenii buni, ei îmi lipsesc, încă mai suntem umani aici. Un exemplu simplu, mi s-a făcut rău pe autobuz, am sunat să mi se trimită o ambulanță, nu a venit nimeni să mă întrebe, vrei apă, vrei o pastilă, acest lucru îmi lipsește cel mai mult”, explică aceasta.

Planuri pentru România

La finalul lunii martie, Crina va reveni în România. Tot la prima ei dragoste, șoferia. De data asta nu va mai pune la suflet răutățile și își va da timp pentru readaptare. Nu exclude varianta de a părăsi din nou țara, dar asta simte să facă acum.

„Mă voi întoarce în Mediaș și mă voi reangaja ca șofer de autobuz. Experiența pe care am acumulat-o mă face să nu mai pun nimic la suflet, la început îmi venea să plâng când vedeam că lumea nu are încredere în mine. E foarte ușor să judeci din afară, câștigul este mare într-adevăr, dar programul este unul extrem de dificil, se acumulează multă oboseală, stres și muncă. Ajungi la un moment dat la o fază din viață în care îți dai seama că banul nu mai înseamnă tot. Nu știi de multe ori nici de sărbătoare, tot timpul ești pe drum. Căldura umană, lucrurile simple nu se pot cumpăra cu bani”, spune emoționată Crina.

Dacă ar fi să dea un sfat pentru tinerii aflați la început de drum, Crina le-ar spune să fie curajoși, implicați și să nu stea foarte mult să cântărească o decizie. „Orice îți dorești poți face dacă ai curaj și dacă te implici cu totul. Dacă nu ai curaj și nu riști nu ajungi unde îți dorești. Multe dintre lucrurile pe care le-am făcut nu le-am gândit foarte mult, le-am făcut la impuls și acum nu le regret deloc. Și mutatul în România este tot la impuls, dar îmi voi da timp, toate schimbările necesită timp”, își încheie aceasta povestea.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).