Interviu cu Dan Popescu, directorul Salvamont. Mai există respect față de munte, cum era odată?

Dan Popescu este unul dintre cei mai tineri directori de Salvamont din România. Am stat de vorbă cu el despre rațiunea și pasiunea de a merge pe munte, despre turiști în șlapi, salarii și cum va arăta turismul montan sibian în următorii ani. Totul are la bază respectul față de natură și bunul simț.

 

De la apariția pandemiei, pe măsură ce oamenii suportă tot mai greu restricțiile, caută să iasă în natură, să fie în natură, la aer curat. A crescut numărul turiștilor care ajung pe munte și implicit creează probleme?

Nu neapărat creează probleme ci întâmpină diferite situații pentru care apelează la sprijinul nostru. Da, a crescut numărul cazurilor direct proporțional cu numărul turiștilor ajunși în zona montană. Din fericire, nu au fost cazuri foarte dificile și nici foarte multe decese. Anul trecut am avut două decese. Dar numărul intervențiilor este în creștere, deși vorbim despre intervenții în care starea de sănătate nu este atât de grav afectată.

 

Sunt acele probleme pe care le vedem pe urmă în postări pe facebook: nu știu cine a urcat în șlapi, altul era însoțit de două fete pe tocuri?

Exact acest tip de intervenții este în creștere. Pe de altă parte, în județul Sibiu avem și echipa Anilor Drumeției, există numeroși ghizi montani locali, sunt voci care cumva au venit tot timpul în sprijinul nostru și au făcut partea asta de educație montană. Și, față de ce văd în alte județe la colegii mei salvamontiști, nu avem un număr chiar atât de mare de oameni în șlapi - cum le mai spunem noi - ci încălțați în niște adidași nepotriviți, semi-ghete, oameni care au călcat strâmb și au făcut o entorsă, ori poate s-au rătăcit.

 

Ți se citește dezamăgirea în privire când urci câteva ore după cineva și îl găsești în pantaloni scurți și adidași?

Nu știu dacă se vede sau nu, cert este că noi ne facem meseria. Și când ajungem în patrulările noastre obișnuite le explicăm că ar fi bine să nu aibă echipament nepotrivit, că le-ar fi de mare folos altceva, dar nu poți impune nimic. Nu-i poți spune unui turist să se întoarcă pentru că nu are echipamentul potrivit. Și nici legislația nu te ajută. Bine, nici nu cred că ne-am dori noi, ca salvamontiști, să putem să amendăm oamenii, ca să dau un exemplu. Rolul nostru este să salvăm, să facem prevenție, să educăm pe cine este dispus să învețe...

 

Apropo de educație, încă de la înființarea SKV-ului, Sibiul are o tradiție în mersul pe munte și cei care fac asta au la bază o educație montană. Mai există acel respect față de munte?

Eu aș spune că se păstrează, într-o oarecare măsură. Dar sunt nuanțe. Pe vremea comuniștilor singura zi liberă era duminica, unii mai prindeau și sâmbăta, și nu aveau ce să facă în oraș, singurul lor refugiu era să fugă pe munte. Oamenii erau atrași de această modalitate de petrecere a timpului liber și asta venea cu o altă abordare, un respect față de natură. A venit pe urmă o nouă generație, oameni care nu mai merg atât de des pe munte, cu alte opțiuni în petrecerea timpului liber. În zilele noastre uite că în privința asta a crescut din nou numărul lor, tendința fiind accelerată de pandemie, prin restricții: Nu ai voie în restaurant decât așa, nu ai voie pe stradă decât cu mască... Poate oamenii au găsit în drumețiile montane un refugiu, o evadare în natură. Sunt sigur că a crescut numărul celor care ies la plimbare și pe traseele colinare, ori prin pădurile de la marginea orașului.

 

Voi faceți asta în primul și în primul rând din dragoste de munte. E mai mult o vocație, decât un job în sensul obișnuit?

Ultima intervenție dificilă pe care am avut-o anul acesta a fost acea avalanșă de pe Negoiu. Eu nu cred că cineva ar sta 19 ore, la minus 20 de grade Celsius, cu vânt de 40-60 de km/h, 80 chiar în rafală, să tragă la o targă prin nămeți că primește un salariu mediu pe economie.

 

Chiar, care este salariul mediu în Salvamont?

Depinde de fiecare județ în parte. La Sibiu, colegii cu cea mai mare experiență și gradele maxime de vechime în câmpul muncii și în salvamont primesc în mână undeva în jurul a 5000 și puțin de lei. Iar cei cu cea mai mică experiență, proaspăt angajați, cred că ajung cu tot cu patrulări undeva la 2.700-2.800 de lei în mână, net. Cred că și dacă te duci să vinzi cafea în centrul Sibiului sau îți iei orice job normal în Sibiu ajungi să primești banii aceștia. Diferența este că nu ești expus la atâtea riscuri, la atâtea probleme medicale. În cazul de la Negoiu, trei dintre colegii mei au avut nevoie de repaus pentru că nu mai puteau să calce bine pe genunchi, atât de mult au fost suprasolicitați. Ce pot să spun eu? Dacă a doua zi apărea o altă intervenție oamenii aceia erau scoși din joc. Sunt probleme care apar de-a lungul timpului, nu doar după o singură intervenție, au în spate ani de zile de Salvamont.

 

În condițiile acestea, un program precum Anii Drumeției, ca să dau un exemplu, aduce mai mulți turiști în aer liber, dar și crește riscul să aveți intervenții noi sau să găsiți mai multe gunoaie aruncate pe jos?

Eu sunt de părere că orice program care este bine gândit aduce plus valoare. Anii Drumeției este un program bine gândit, care cuprinde mai multe paliere, nu doar mergem să vopsim trasee turistice noi. Acolo se fac și târguri de ecoturism, sunt promovați diferiți producători locali, au fost ture cu presa tocmai pentru a crește latura educativă, totodată se fac prezentări în școli, workshop-uri cu ghizi turistici, se explică tot timpul ce este ok să faci la munte și ce nu. Eu cred că bunul simț este la locul lui. Și orice program bine gândit aduce plus valoare, cum am zis.

 

Pornind de aici, cum crezi că va arăta turismul montan în zona Sibiului în următorii cinci ani?

Eu cred că se va menține acest trend și că vom avea tot mai mulți turiști pe munte. Asta va atrage atenția și investitorilor privați, vedem inclusiv domeniile schiabile private cum încearcă se dezvolte și eu cred că vor reuși să facă asta în următorii cinci ani. De la an la an aduc lucruri noi. În același timp Consiliul Județean Sibiu, Primăria Sibiu și alte instituții publice încearcă să vină cu programe noi, bine gândite - după cum spuneam, deci clar trendul este în creștere. Eu văd turismul în România evoluând într-o direcție bună, dacă nu se accelerează totul foarte rapid și haotic. Mi-ar plăcea să văd stațiunea Păltiniș, peste cinci ani, că nu s-a dezvoltat haotic, cum sunt alte stațiuni din România unde niște investitori privați au primit avizele ad-hoc sau nu a fost gândit un plan urbanistic pe mai mulți ani de zile. Sunt destule exemple în care nu mai ai acces cu mașina pentru că fiecare a construit ce a vrut și unde a vrut. Sau vezi construcții cu șapte etaje ridicate lângă o colibă mică. Chiar dacă mai întârziem această etapă de dezvoltare, că toți ne dorim să fie ca-n Austria, dar realitatea este că nu avem nici tradiția lor și nici puterea economică, așadar mai bine facem pași mai mici, însă pași sănătoși într-o direcție. Aș prefera să ne dezvoltăm mai încet, dar sigur, decât să ne dăm seama pe urmă că ce am construit nu este adaptat nevoilor turiștilor, ori că nu avem infrastructura necesară, curent electric potrivit, canalizare, adică să facem lucrurile rapid și prost doar ca să arătăm noi că știm să ne batem cu cărămida în piept.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi