Sibianca Lara Belmondo a reușit, la 30 de ani, să fie femeie cu acte în regulă. Convinsă încă de mică de faptul că numele Cristian Adrian Mutu nu i se potrivea, la fel cum nici părul scurt, hainele băiețești și nici organele genitale nu erau cele potrivite, a început să facă schimbări. În ciuda răutății celor din jur care nu înțelegeau nevoia ei de a fi identificată ca fată.
Drumul Larei a fost unul care, pentru mulți, poate, încă este greoi. Ea și-a dorit să își spună povestea tocmai pentru aceia cărora le este aproape imposibil să își urmeze dorința până la final, din cauza celor care nu înțeleg, a piedicilor birocratice și a durerilor psihice și fizice care vin odată cu o astfel de schimbare.
Povestea ei începe încă de când devenise conștientă de ea însăși, de corpul și dorințele ei. „Mi-am dorit să mă transform când am început să cresc, să mă maturizez, pe la 15-16 ani mi-am dat seama cu adevărat că nu e ok și că mi-aș dori să fiu altceva, ceea ce simțeam eu în adâncul sufletului că sunt. Eu tot timpul am fost feminină, nu mă regăseam într-un corp de bărbat ca și suflet, ca ceea ce reprezentam eu ca om, ca gândire, gesturi. Eram prea femeie pentru a mă putea denumi bărbat”, povestește Lara.
Îi era teamă de reacția familiei, așa că a plecat
De teama faptului că ar fi putut să fie respinsă de propria familie, tânăra sibiancă a preferat să plece din țară pentru un timp. S-a mutat în Norvegia, unde oamenii erau mai deschiși, o acceptau așa cum își dorea ea să fie văzută, iar acest lucru a ajutat-o să înceapă procesul de trecere de la bărbat la femeie. În România i-ar fi fost greu să facă același lucru, pentru că era batjocorită. „După ce am terminat studiile la Sibiu am plecat o perioadă în Norvegia și acolo am prins mai mult curaj, fiind și departe de familia care nu știa ce și cum. Având în vedere situația din România și modul în care societatea abordează astfel de cazuri, am simțit că am nevoie să plec puțin, să trăiesc într-o altă lume, în care să adun puterea și curajul necesare pentru a le împărtăși totul, într-un final, alor mei. A fost dur în România. Nu puteam să lupt, să fac lucruri de genul acesta. Eram batjocorită mult”, spune ea.
„Am început în Norvegia procesul de transformare. În Occident nu are nimeni treabă cu tine. Acolo am întâlnit foarte multe persoane care m-au ajutat, medici, prieteni, psihologi. Am început cu epilarea definitivă, apoi un tratament hormonal fără care nu puteam să mă schimb, au fost unele etape care au trebuit respectate în colaborare strânsă cu medicii specialiști, nu puteam să le fac de capul meu.”
Am întrebat-o dacă a simțit vreodată că tot ceea ce i se întâmplă era prea mult, că o durea prea tare sau că o solicita prea mult psihic. Mi-a spus, convinsă, că nu. Niciodată. A știut ce și-a dorit și a făcut totul ca să ajungă acolo.
„Niciodată nu am vrut să renunț. Eram conștientă că nu o să fie un proces foarte ușor și nu este ceva de joacă. În momentul în care începi să bagi chestii în organism și să bagi bisturiul în stânga și în dreapta, eu am fost conștientă și cu toată frica și cu tot riscul m-am dus mai departe pentru a-mi atinge visul. Nu a fost deloc ușor, dar într-un final am avut susținerea familiei, care pentru mine a contat enorm. Atunci a fost momentul în care m-am întors în țară și le-am arătat că am început să mă schimb. Au fost foarte ok cu asta. Nu mă așteptam, crede-mă. Trăiam cu concepțiile noastre din copilărie, crezând că nu vor accepta. Dar nu a fost așa”, povestește Lara.
Un proces care a durat doi ani
Tânăra în vârstă de 30 de ani, odată cu schimbarea, a început să aibă alte probleme. Era privită ciudat de oameni atunci când arăta buletinul – o poză cu o femeie trona lângă descrierea „gen – masculin”. „Întotdeauna am avut speranța că lucrurile se vor rezolva. Am avut încredere în Dumnezeu și am fost puternică. Lucrurile s-au schimbat și de-a lungul anilor am apelat la foarte multe intervenții chirurgicale și fizionomia mea nu mai era aceeași. Am început să arăt ca o femeie și aveam probleme cu documentele. Oriunde mă duceam lumea vedea buletinul unde era un portret de femeie și numele și sexul erau de bărbat. Deveneau reticenți și foarte obraznici. Pentru mine a fost foarte dureros”, arată Lara.
„Nu puteam să fac o rezervare pe booking cu buletinul meu, nu puteam să merg într-o excursie fără să mă oprească la aeroport să îmi controleze actele de identitate, deși aveam documente de la doctor. E cumplit.”
Nu putea să lase lucrurile în felul acesta, așa că s-a consultat cu asociațiile care susțin comunitatea LGBT din România, fiind sfătuită să meargă să vorbească cu un avocat. Apoi a cunoscut-o pe Christiana Mondea, însă din nou a avut de sărit multe hopuri până să ajungă la rezultatul dorit.
„Atunci am hotărât să fac ceva în sensul ăsta, am vorbit cu asociațiile LGBT din România, MozaiQ și Accept, care m-au îndrumat să iau legătura cu un avocat. Am apelat la Christiana (n.red. Mondea), o tipă foarte mișto, tânără, încântată de cauza mea. Ne-am înțeles foarte bine încă de la prima înfățișare. Am văzut dorința ei puternică de a câștiga și asta m-a făcut să am foarte multă încredere în ea. Procesele au fost un chin, expertizele medicale la fel, controalele periodice la psihologi, psihiatri, trebuia să reiau toată povestea de la capăt, iar pentru mine devenise deja atât de obositor. Dar asta a fost, ne-am dus mai departe și am luptat împreună până Dumnezeu a făcut lumină și am ajuns aici”, povestește sibianca, fericită că în sfârșit nu mai este nevoită să dea explicații nimănui.
Spune că atunci când a aflat că s-a rezolvat, a fost foarte emoționată. A simțit că a renăscut. „Acum așteptăm să ne iasă documentele, să mă pot duce luna viitoare să-mi schimb complet actele. Am început să plâng când am aflat, de fericire, mi-am sunat familia, am sunat-o pe mama, care a plâns de bucurie. A fost un moment minunat, am simțit că am renăscut și știam că acel drept mi se cuvinte, după cât am tras. Mii de mulțumiri avocatei pentru tot, colegialitate, răbdare, prietenie și muncă. Își merită din plin laudele”, spune Lara.
Se mărită în curând
Unul din motivele pentru care și-a dorit să își aducă actele în legalitate a fost și faptul că acum ceva timp și-a cunoscut marea iubire. Iar acum vrea să se mărite.
„Mi-am întâlnit partenerul de viață și avem planuri de căsătorie la anul și pentru noi era un moment decisiv acest proces. Vrem să ne căsătorim legal și să avem și noi o viață normală ca toată lumea. Vrem să ne căutăm spațiu pentru organizarea nunții, ca orice cuplu avem multe de pregătit, iar acest act a fost încă un DA acolo, pe listă. E foarte important și am stat cu stres pentru că am visat la acest moment atât de mult și iată că în sfârșit a venit”, arată viitoarea mireasă.
Celor care trec prin situații asemănătoare Lara le transmite „să lupte pentru a-și atinge scopul în viață, să lupte pentru dreptatea lor. Se poate, dar e nevoie de muncă, timp și răbdare.”
Avocata din Sibiu care a ajutat-o pe Lara – „Am simțit că pot să schimb ceva”
Principalul motiv pentru care Christiana Mondea a acceptat să presa acest dosar a fost acela că „nu deseori simt, ca avocat, că reuşesc să schimb cu adevărat ceva, la o scară mai mare, prin rezultatele pe care le obţin”. În această situaţie, spune ea, crede că a putut contribui nu doar la atingerea visului cuiva, dar şi la modelarea viitorului cuiva, ajutând-o pe Lara să îi fie recunoscută noua identitate pentru care atât de mult s-a luptat.
„În proces am cerut să mi se încunviințeze schimbarea mențiunii privind sexul în actul de naştere, din masculin, în feminin, schimbarea prenumelui din Cristian Adrian, în Lara, schimbarea codului numeric personal astfel încât să reflecte sexul feminin, efectuarea modificărilor în Registrul de stare civilă, de către organele competente, a menţiunilor privind sexul, prenumele şi codul numeric personal și eliberarea unor noi acte de stare civilă care să reflecte sexul feminin.”
„Am arătat în cadrul procesului că dreptul la modificarea actelor de stare civilă este un element cheie al recunoașterii juridice a identității de gen a unei persoane transsexuale. Este mai mult decât o formalitate, fiind mijlocul prin care persoanele trans se pot bucura pe deplin de efectele juridice ale identităților de gen. În caz contrar, când o persoană îşi asumă o altă identitate de gen decât cea înscrisă în actele de stare civilă, apare o contradicție cu realitatea trăită de acea persoană, nefiindu-le respectat dreptul la viaţă privată, riscând să fie discriminate, hărţuite, stigmatizate, să piardă oportunităţi, să nu îşi poată exercita drepturile (în concret, situaţii precum trecerea graniţei, angajarea, relaţionarea cu băncile, înscrierea în învăţământ etc.). Numai o persoană ce trăieşte în armonie si împăcare cu sine poate avea un comportament social şi se poate adapta în colectivitate”, explică avocata.
Ea explică faptul că astfel de procese sunt mai rar întâlnite și că speră ca povestea Larei să le inspire și pe alte persoane trans să facă acest pas.
„Este un pas important făcut şi de sistemul legislativ din România şi extrem de apreciat, acest tip de procese nefiind la fel de des întâlnite ca altele şi sperăm ca succesul nostru să încurajeze şi alte persoane trans să ceară recunoaşterea oficială a adevăratei lor identităţi”, concluzionează Christiana Mondea.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 20745
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
O sibianca
Acum 3 ore
Eu
Acum 3 ore
Kokos
Acum 3 ore
LOL
Acum 3 ore
Hermannstadt