Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Cu o lună înainte de deschiderea oficială a Viei Transilvanica - ”drumul care unește” pe cărări fascinante Mănăstirea Putna de Drobeta Turnu-Severin – am pornit la pedalat pe tot traseul. 1.400 de km pe urmele lui Alin Ușeriu, creatorul acestui drum inițiatic și care a pornit pe jos de aproape o lună, și cu câteva zile înainte de startul lui Tibi Ușeriu, care va alerga pe același întreg traseu.

Demarat în 2018, proiectul Via Transilvanica e complet: de la Putna și până la Dunăre există un traseu care ocolește asfaltul cale de zece județe și care așteaptă să fie descoperit de românii în căutarea României frumoase. Un fel de El Camino, dacă vreți.

O cale sortită să redea românilor încrederea în frumusețea oamenilor alături de care conviețuiesc și să copleșească prin peisajele care îți inundă privirea. Un traseu gândit să fie parcurs pe bucăți fie pe jos, fie în alergare, cu bicicleta, ori călare. Un drum cu borne din andezit la fiecare kilometru, sculptate diferit fiecare, un drum cu oameni pregătiți să te găzduiască, hrănească ori să-ți potolească setea, să te îndrume, asculte ori să-ți povestească. Un drum închinat oamenilor care – indiferent de pregătirea fizică ori mijlocul de deplasare blândă ales – vor să își descopere patria ”la firul ierbii”.

Pe tot traseul, borne sculptate de artiști locali marchează fiecare kilometru al Viei Transilvanica

Contextul

Alin Ușeriu, cel care prin Asociația Tășuleasa Social a creat acest traseu, a plecat pe jos să-l parcurgă pe de-a-ntregul de aproximativ o lună. Tocmai a trecut de Sighișoara. Tibi Ușeriu, fratele său - a cărui poveste de viață a bubuit în rândul românilor după câștigarea celui mai dificil ultramaraton din lume – va porni și el în alergare zilele următoare, însoțit de alți alergători.

Ambii vor termina de parcurs traseul marcat din Obcinele Bucovinei și până la locul unde traversau romanii Dunărea pe 6 octombrie. Pe 8 octombrie, la Alba Iulia, Via Transilvanica va fi inaugurată oficial.

Acesta este contextul în care am pornit alături de Sergiu Pâcă, ghid profesionist pe biciclete, pe acest traseu care își are prima bornă din andezit în fața mănăstirii ridicată de Ștefan cel Mare și unde voievodul sfânt pentru români își are mormântul. Am plecat pe biciclete (Sergiu pe bicicletă mecanică, eu - pe electrică), cu gândul de a parcurge zilnic între 40 și 70 de km, aproximativ. Adică echivalentul a două sau trei secțiuni de mers pe jos, așa cum sunt acestea minuțios descrise în Ghidul drumețului pe Via Transilvanica (un ghid de 350 de pagini, în care drumețul regăsește de la descrieri ale echipamentului necesar pentru fiecare secțiune, la hărți ori trasee digitale, la recomandări de destinații turistice, informații despre acestea, locuri cu oameni faini, cazare și mâncare ori numere de telefon mobil la care poți apela cu încredere în caz de orice nevoie de ajutor).

`Ai mai grea zi

De la Putna la Sucevița traseul are mai bine de 17 km. Următoarea secțiune, până la Vatra Moldoviței, mai adaugă vreo 20 și ceva. Acestea ni le-am propus să le parcurgem pentru prima zi de Via Transilvanica. Adică un traseu mai scurt, din două motive: am ajuns după miezul zilei la Putna, prin urmare ne-am urcat târziu pe biciclete. Iar mai apoi aceste prime două secțiuni de drumeție sunt și printre cele mai dificile: în total am avut de urcat mai bine de 1.500 de metri, cu porțiuni abrupte care te obligă să cobori de bicicletă, chiar și electrică fiind.

”Cine ajunge aici, ajunge până la Dunăre”, parafrazează Sergiu o glumă a celor de la Tășuleasa Social despre acești primi kilometri.

Efortul – așa cum și-l dozează fiecare – este însă unul dulce: pornești de la un loc sfânt al românilor, printr-un ținut al mănăstirilor ridicate de sute de ani și unde tihna monahală n-are cum să nu-ți liniștească sufletul. Pornești dintr-o Bucovină cu oameni gospodari, cu case arătoase și înconjurate de flori, cu grădini în care poamele tocmai dau în pârg.

Prima bornă a Viei Transilvanica, în fața Mănăstirii Putna

Aceste prime două secțiuni, însă, sunt mai sălbatice: de la Putna nu mai întâlnești vatră de sat până la Sucevița. La fel, nici mai departe, până Vatra Moldoviței. Am trecut pe lângă stâne, care însă la vremea aceasta sunt deja părăsite de ciobanii care și-au coborât oile mai la șes. Mai sunt vreo două case izolate, unde n-am aflat oamenii acasă.

Traseul urmează mai ales drumuri forestiere, dar și câteva poteci încă acoperite de un verde care îți hrănește ochii și flancate de rugi de mure coapte de pe acum. Din loc în loc, pădurea se deschide în poieni cu vederi largi, în care mai pasc vaci având în fundal vârfuri de munte. Plaiul Ovăzului este, poate, cea mai impresionantă: și asta pentru că e la capătul unui urcuș abrupt și continuu, pe care îți muncești gândurile de unul singur preț de vreo oră.

Plaiul Ovăzului ți se deschide privirii după o urcare continuă și abruptă de aproape o oră

La Putna, Sucevița și Vatra Moldoviței am vizitat mănăstiri, am băut apă scoasă din fântâni cu găleți de lemn și am admirat casele frumoase ale oamenilor locului. Am mâncat plăcinte și am băut bere locală, făcută din hamei cumpărat de lângă Laslea, din județul Sibiu. Și, evident, am pedalat scoțând chiuituri de bucurie mai ales la coborârile pe pajiștile lungi.

”Sunt tot mai mulți oameni care pornesc pe Via Transilvanica, vara asta n-a fost zi în care să nu plece trei-patru, cel puțin. Tineri, majoritatea, dar și familii. E un lucru frumos, Dumnezeu să vă ajute”, călugărul care pune ștampilele în Carnetul Drumețului la Mănăstirea Putna

Pe traseu am trecut pe lângă vreo două însemne care ne atrăgeau atenția că sunt urși prin zonă, dar noi n-am văzut decât urme de cerbi, ciute și căprioare prin noroiul care începe să se întărească după ploile de acum două zile. Și, pentru că ciobanii au plecat, n-am întâlnit nici câini pe care să îi momim cu boabele deja pregătite pentru împrietenire rapidă.

Planurile

Pentru primele zile, Sergiu a rezervat cazările de peste noapte din timp. La Vatra Moldoviței, am noptat la doamna Doina, care ne-a pus în față o ciorbă de perișoare atât de bună, încât mi-am umplut de trei ori farfuria.

Mai încolo, locul de somn va fi stabilit în fiecare dimineață, în funcție de condițiile de pe traseu, eventualele ploi fiind elementul determinant în stabilirea distanței de parcurs. De găsit loc în care să dormi, nu e greu, spune Sergiu: de pe drum te apuci să suni la numerele din Ghidul Drumețului și, până la urmă, tot găsești loc în care să mănânci, să te speli și odihnești.

Pentru a doua zi pe Via Transilvanica, traseul plănuit are vreo 60 de km, înspre Vatra Dornei. ”Trecem de Sadova și de acolo totul e mult mai lejer”, promite Sergiu, care acum doi ani a mai pedalat prin aceste zone.

Date tehnice

În această primă zi, am fost pe traseu aproape șase ore, dintre care în mișcare – patru ore și jumătate. Distanța parcursă a fost de 41,2 km. Diferența de nivel însumată la finalul zilei a fost de 1.438 de metri. În ceea ce mă privește, n-am avut emoții referitoare la epuizarea bateriei (625 Wh) și am folosit fără zgârcenie setarea e-mtb. Cu toate acestea, porțiunile abrupte m-au obligat la push-bike timp de câteva zeci de minute. La final, mai aveam cam un sfert de baterie (raportat la o greutate de aproximativ 78 de kilograme, cu tot cu bagaje).

Noroiul de pe traseu rămas după ploile de acum două zile a putut fi ocolit relativ lejer, cu excepția urcării de o oră înspre Plaiul Ovăzului. Cu atenție, am trecut și de aceasta fără a bloca roțile.

Sursa audio: Domino – Mărăcine

De la Putna, la Sucevița și până la Vatra Moldoviței, tihna vieții monahale domină spiritul locurilor

Traseul primei zile a fost ”dominat” de zone serioase de push-bike

Câteva zone cu noroi ”prind bine”: te mai oprești să cântărești

Peisajele Obcinelor Bucovinei îți vor umple memoria telefonului

Ciupercile după ploaie

La finalul turei, deasupra Vetrei Moldoviței

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi