Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

În ziua în care am împlinit o săptămână de când pedalăm de la Putna înspre Drobeta Turnu-Severin, experiența Via Transilvanica a venit sub forma unui moment aniversar: am întâlnit o grămadă de oameni inimoși, am fost ospătați în mai multe rânduri, am primit în dar și o carte. Totul pe o vreme de milioane și ghiftuiți cu fructe înmiresmate.

Sub o vreme perfectă pentru a parcurge Via Transilvanica pe bicicletă, în cea de-a șaptea zi am reușit să revenim la planul inițial de a parcurge câte trei segmente de drumeție într-o zi. Am pornit dimineața de la Brâncovenești până la Cașva (20 de km), urmat de segmentul până la Brădețelu (23 de km) și am încheiat ziua la Câmpu Cetății (20,5 km). 

La finalul zilei am încheiat de parcurs și Ținutul de sus, cea de-a doua din cele șapte zone istorice parcurse de Via Transilvanica. Ținutul se încheie înspre zonă de munte, unde și înaintea căruia peisajele județului Mureș sunt o feerie continuă.

Am pornit din lunca Mureșului prin valea Gurghiului înspre munții Gurghiului, prin păduri luminoase de fag și stejar, mai apoi păduri întunecate de conifere, coborând ori urcând prin pășuni cu ciobani și câini prietenoși, traversând aproape zece sate în care, dând binețe, primești binețe. 

Oamenii s-au obișnuit cu drumeții Via Transilvanica trecând prin fața casei lor și cu toții încep prin a te întreba de locul de baștină. Hărnicia oamenilor este evidentă prin gospodăriile semețe pe care le-am întâlnit pe acest traseu.

Vezi aici rezumatul cu imaginile celei de-a șaptea zile

Cadouri

La cazarea din Brâncovenești nu există varianta de mic-dejun, iar singurul restaurant din sat era închis lunea, când am pornit noi de aici. Prin urmare, la coborârea în satul următor, Deleni, am oprit la cochetul magazin al satului, aflat chiar lângă traseu. Cochet și pentru că masa umbrită din curte are față de masă. Aici am primit primul cadou: un mic dejun sub forma unei omlete cu brânză și fâșii de carne, însoțită de roșii din grădină, oferite de soții Sava, proprietarii magazinului. Gratis, ”de dragul drumeților”. Până să terminăm noi masa, domnul Pușcaș, un alt locuitor al satului, a revenit la magazin cu ”Amintirile unui milițian”. Carte scrisă de el, oferită cadou, cu autograf.

Cadourile aveau să ne însoțească pe tot parcursul acestei a șaptea zi. După trei zile în care ploaia ne-a demonstrat că natura își are propriul curs indiferent de vrerea noastră, soarele a strălucit aproape tot timpul, înconjurat de nori albi imenși, anume parcă întinși înspre orizont pentru a contrasta cu nuanțele de verde care acoperă pământul în această perioadă a anului. Liniile grațioase și îndepărtate ale orizontului în această zonă dau frâu liber unor peisaje în fața cărora uimirea mi-a atins niveluri generate de spectacolul naturii din Bucovina.

Fascinantă mi s-a părut bogăția pomilor care pur și simplu inundă cu fructe coapte tot traseul Via Transilvanica pe această porțiune. Din iarba de la marginea drumului am cules mere dulci ori mere extrem de zemoase și și mai dulci, pere înmiresmate, prune vineții și pline de dulceață.

Și pentru că tot traseul a fost un festin continuu, la Idicelu de Pădure, în capătul satului, cei doi soți care strângeau fânul din livadă, ne-au invitat să ne ospătăm și cu pere de la ei. După care, din poveste în poveste, în fața noastră, chiar acolo, a fost adusă o măsuță, pe care cei doi soți cu chipul senin ne-au întins urdă, slănină, brânză, pită și roșii ”inimă de bou”, să ne ospătăm înainte de cei cinci kilometri de urcare ce ne așteptau către culmea Ciorolab, de unde am coborât înspre ținutul secuilor.

Farmecul

Suntem de șapte zile pe Via Transilvanica, perioadă în care deja ne-am deprins cu felul de a fi al oamenilor de pe tot traseul: curioși, cu suflet cald și dornici de povești. De la ciobanul întâlnit pe plaiurile satului Adrian, cu al lui câine botezat Florian și care la șapte luni a primit injecții pentru a se opri din creștere, la doamna care își supraveghea vițica sugând de la vaca ce i-a dat viață, la văduva dintr-un capăt al Hodacului, care poartă numai negru după ce și-a pierdut bărbatul de Crăciunul trecut, cu toții te opresc la povești, calmi și deschiși la suflet.

De altfel, de la începutul acestei aventuri, n-am întâlnit om care să refuze să se lase filmat, să discute liber și să împărtășească povețele necesare unui drumeț.

Colțul pentru bicicliști

A fost o vreme perfectă pentru pedalat: temperatură domoală (n-a trecut de 22 de grade), fără vânt nebun, aer limpede și un drum zvântat de ploile din ultimele zile, cu mici excepții. Traseul, conform contorului de pe bicicletă, a depășit 62 de km, cu o diferență de nivel de puțin peste 2.000 de metri, fiind un continuu ”sus-jos” pe dealurile ce pornesc dinspre lunca Mureșului, circuit care răsplătește biciclistul cu coborâri în viteză. 

Punctul culminant al experienței ”biciclistice” a fost reprezentat de urcarea continuă de mai bine de cinci km către culmea Ciorolab, traseul șerpuit printre sau pe la marginea pășunilor de munte de pe această culme, urmată de o coborâre prin pădure pe un traseu cu de toate: poteci, pietre, rădăcini, pante brusc-abrupte, contrapante. Având în vedere imens de numeroasele urme și lăsături de urs din această zonă, chiotele de bucurie de la coborâre au apărut într-un mod cât se poate de natural.

Am reușit să termin traseul cu aproape 10% din baterie și o singură încărcare, dar nu fără costuri: mare parte din traseu l-am parcurs pe modul ”Eco” (doar la urcări mai abrupte – Tour și niciodată mai mult), pentru ca pe culmea de la final să pedalez fără asistență electrică (am preferat să mai las o rezervă în caz că m-ar fi părăsit puterile).

 

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi