Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Ceea ce credeam că a fost greu în prima zi pe Via Transilvanica s-a transformat în ziua următoare într-o combinație de aventură, uimire constantă și orientare rapidă, printr-un ținut absolut spectaculos. Urmăriți de ploaie timp de câteva ore, am ajuns să parcurgem cei peste 60 de km dintre Vatra Moldoviței și Vatra Dornei în aproape 11 ore. Și ce ore...

Muzica: Domino – Haida

În cea de-a doua zi de când am pornit pe Via Transilvanica, traseul pe care ne-am asumat să pedalăm începând de dimineață acoperea trei segmente de drumeție din zona Bucovinei: cel dintre Vatra Moldoviței și Sadova (22 de km, care ar consuma opt ore jumate pe jos), continuat de cel până la Pasul Mestecăniș (21 de km, cale de vreo opt ore) și urmat de cel până la Vatra Dornei (20 de km, tot cam atâtea ore la pas).

Spre diferență de prima zi, traseul și-a pus pe tarabă de la bun început oferta, în care peisajele largi ale Obcinelor Bucovinei te fac să umpli, la propriu, memoria aparatului de fotografiat și filmat. Vizitele pe la mănăstiri din prima zi le-am înlocuit acum cu opriri pe la stâne, printre câini ”cât un vițel”, cu ciobani ospitalieri și dornici de poveste și cu priveliști pictate.

”Stropul” de aventură a fost adus de ploaia care – contrar previziunilor meteo – nu a fost doar un duș ușor, ci o surată a celor de vară, cu tunete și fulgere. O ploaie care ne-a lungit cu ore bune planurile, dar ne-a curățat spre bucuria privirii peisaje absolut spectaculoase, ne-a dus în calea unor oameni ”pita lui Dumnezeu” și ne-a dat un aer chinuitor de curat.

Spectacolul Obcinelor, după ploaie

Primii câini

”Cale bună și vă mai așteptăm”, sunt cuvintele doamnei Doina, de la care după ce am noptat, mâncat și primit ștampila pe Carnetul drumețului am plecat din Vatra Moldoviței. Deși doream să plecăm pe la opt jumătate, faptul că istoria primei zile am terminat-o de scris doar la două și ceva noaptea, ne-a amânat prima pedală a zilei cu vreo oră.

Și până ce ne-am cățărat noi pe crestele de pe traseu, ceața a început să se împrăștie, dezvăluind în depărtare tot ceea ce are natura mai frumos de oferit în astă perioadă.

Atmosfera rurală te face să te simți de-a locului: oprești adesea la tot felul de zăvoare, ferecate să nu treacă animalele dintr-o parte în alta a gardurilor pitorești din lemn. Le dai la o parte, treci bicicleta, ”zăvorești” la loc, treci printre cai, vite ori gâște, prin gospodării uneori, ajungi la o nouă poartă de lemn și reiei cu calm ritualul.

Iar ce avea să devină spectaculos mai întâi a urmat după o nouă cățărare abruptă prin traseul care a apucat-o prin pădure, efort astâmpărat de murele coapte. După cățărarea prin câteva poienițe ademenitoare, peisajul s-a deschis larg oferind creste îndepărtate, de care te despart pajiști traversate ici și colo de urmele tranșeelor rămase de când lumea se războia pentru prima dată mondial și prin aceste părți.

Drumul pustiu de suflete al traseului din prima zi e pigmentat acum cu stâne, de la care ciobanii ies degrabă de cum aud câinii lătrând. Unii îi lasă să se apropie de noi, spre sincera mea bucurie: și asta pentru că totdeauna port boabe pentru câini cu mine, pe care le ofer cu vorbă bună, astfel încât ne împrietenim aproape instantaneu.

Cu vorbă domoală și câteva boabe, îți devin prieteni

La doi dintre ciobanii care își leagă degrabă dulăii suntem pe îndată invitați să ședem. Ba să și mâncăm niște urdă proaspătă cu sare, la masa de lemn din fața stânei, ba să ne umplem sticla cu apă din gălețile lor, dar să și intrăm în coliba de lemn, unde focul arde în vatră și absolut toate sunt la locul lor într-o ordine plăcută ochiului.

Spre diferență de zona Sibiului, ciobanii de aici nu mai cresc oi. „N-ai ce face cu lâna, mieii îi dai greu, nu mai merge. Cu vacile și caprele, în schimb, merge mai bine”.

Oamenii te-ar ține de vorbă ore în șir și noi ne-am lăsat ademeniți în conversații de la cele despre țara asta faină, până la urșii care „n-au ei treabă cu drumețul”, traiul la munte ori rețete cu hribi. 

„Da` cum să nu ne bucurăm de Via Transilvanica? Că doar vin drumeți de tot felul și de peste tot și mai vedem și noi oameni și mai schimbăm și noi o vorbă”, al patrulea cioban întâlnit în cale.

Ploaia

„De mergi cu bicicleta, ploaia e principalul element de care trebuie să ții cont. Pe jos, înaintezi cam în același ritm și când curge în jurul tău, dar cu bița, noroiul îți poate pune în cap traseul”, vorbește sigur pe el Sergiu, ghidul de la Rent a Bike Shop Sighișoara, alături de care am pornit pe Via. 

Ca urmare a studiului religios asupra previziunilor meteo la început de zi eram pregătiți pentru o ploicică. Una care a și venit când coboram înspre Sadova. Cum nu există vreme rea, ci doar echipament inadecvat, vorba lui Angelo, am întâmpinat stropii pregătiți cu pelerine și pantaloni de ploaie. 

Și cât am trecut noi prin Sadova (unde am colindat degeaba magazinele în căutarea unor banane) și am urcat iarăși pe creste, stropii ne-au fost însoțitori prietenoși. Până la primul tunet, urmat de un iepure care alerga de nebun direct înspre noi pe drum, până la vreo câțiva metri, după care a zbughit-o către un desiș. Va fi știut el ceva, că a urmat o adunătură de nori întunecați, din care a început a curge la apă transformată în mici șuvoaie pe drumul unde n-am găsit adăpost. Decât după vreo doi-trei kilometri, sub streașina înaltă a unui fânar plin ochi, de n-aveam loc să deschidem ușa, dar să mai și intrăm. 

Spectacolul a început după prima pauză de ploaie, care – în spatele fânarului – a dezvăluit un cer albastru care ridica aburii deasupra verdelui care a devenit crud-crud. Prin pajiștea apătoasă care clipocea sub roți am ajuns deasupra caselor din Fundu Moldovei, care tocmai strălucea după ploaie. Și oricât de leoarcă vei fi și oricât vei ști că de scoți telefonul se umple de apă de nu te mai lasă să-l încarci până nu i se usucă ”portul vieții” nu te poți abține: îl scoți, faci poze și filmezi, să îți aduci aminte mai încolo și să le arăți și altora spectacolul Obcinelor după ploaie.

Lăsam în urmă ploaia, credeam noi. Avea să mai revină în câteva reprize

Ploaie care nu s-a lăsat cu una, cu două și a revenit și cu ceva gheață așternută pe cărările transformate în pâraie în coborârea ce a urmat către Fundu Moldovei. O coborâre care n-are cum să nu gâdile deliciul oricărui pasionat de hard-enduro pe bicicletă: pajiști abrubte, pietre, rădăcini, poteci înguste, curbe „din scurt”, practic cam toate ingredientele.

În Fundu Moldovei, sucevenii s-au comportat cât mai delicat cu cei doi bicicliști ce au coborât cu ploaia. Tanti de la bar ne-a lăsat să îi umplem terasa cu toate ale noastre, chiar și pline de noroi, doamna de la magazinul de alături a avut răbdare cu ifosele noastre în a alege pungile pe care să ni le tragem în picioare, iar gospodarii veniți la „una mică” la bar ne-au ținut domol de vorbă despre drumul la care ne-am așternut.

Pungile le-am folosit pentru a ne ține șosetele de schimb uscate în papucii care musteau, prilej cu care am aflat că cele biodegradabile nu prea își fac treaba

În goana sălbăticiunilor

După ploaie vine soare, întotdeauna, iar de asta ne-am încredințat pe drumul forestier pe care am apucat-o din Fundu Moldovei către Pasul Mestecăniș. Sub soarele care începea să coboare am fost tratați ca mai toată ziua: urcare prin pădure, creastă cu spectacol în stânga, magie în dreapta și feerie în față.

Ajunși la un han din Pasul Mestecăniș, în timp ce înfulecăm o pizza peste pateul cu cașcaval de pe terasa din Fundu Moldovei, aflu că ceea ce știam cu o zi înainte nu mai era valabil: nu aveam cazare rezervată la Vatra Dornei. De fapt, soarele se cam lăsa după norii de la apus și nici nu știam dacă mai reușim să stoarcem papucii pe cei 20 de km rămași, cu o diferență de nivel de peste 1.000 de metri.

„Ai Ghidul pe telefon? Vezi ce găsești, sigur găsim o cazare”, mestecă Sergiu grăbit, că demult erau trecute orele la care stăteam la taclale pe la stâne. „Da, sigur, vă spălăm și hainele, vă așteptăm. 50 de lei pe noapte e pentru cei care vin pe Via Transilvanica, acesta e prețul doar pentru ei și nu l-am schimbat în ăștia doi ani”, răspund rapid la telefon cei de la Pensiunea Elenuca, recomandată de Ghid în Vatra Dornei.

La înserat, după câțiva km de Pasul Mestecăniș

Când prin păduri prin care chiuiam s-o anunțăm pe mama ursoaică de prezența noastră, când prin pășuni unde vaci și cai ne priveau mirați strădania de a goni, ne-am adâncit din nou în spectacol. Unul care, de această dată, avea să fie nu doar unul al apusului, ori al lunii care răsare tot mai strălucitoare, ci unul și al sălbăticiunilor. Mai ales ciute, multe ciute ne-au tăiat calea ori și-au oprit în paralel puii lăsându-ne în graba noastră. Și n-a apus soarele înainte ca un cocoș de munte, cu a sa soață, să ne zboare pe deasupra, de am și uitat să privesc încotro mai pedalez.

Spectacolul drumului în viteză s-a încheiat cu o coborâre pe un drum de care te îndrăgostești ca biciclist: porțiuni tehnice, pante lungi, iar porțiuni tehnice, iar pante în care dai drumul la frâne.

„Dar, dragilor, vă dau eu de mâncare, nu mai mergeți la ora asta prin oraș”, ne spune la cazare o doamnă venită din Timișoara să se odihnească alături de soț câteva zile la Vatra Dornei. „Am suficientă mâncare, vă încălzesc de îndată”, ne omenește doamna care nu consideră că trebuie să ne cunoaștem ca să ne astâmpere foamea.

Am ajuns la Vatra Dornei tocmai când luna își arăta lumina tot mai abitir

Pentru bicicliști

Cele trei segmente de drumeție parcurse în cea de-a doua zi fac parte tot din traseul Bucovina al Via Transilvanica. Cu tot cu plimbatul pe kilometri întregi după banane prin Sadova, am pedalat pe 65,9 km, timp de aproape cinci ore și jumătate pe o diferență totală de nivel de 2.300 de metri. Cu tot cu taclale și adăpostiri de ploaie, tura ne-a consumat 10 ore și 50 de minute din zi.

Uituc, deși am stat mai bine de o oră pe terasa din Fundu Moldovei, nu mi-am adus aminte că aș putea încărca bateria decât cu vreo 20 de minute înainte de plecare. Alte vreo 20 de minute am mai încărcat la Pasul Mestecăniș, astfel încât la Vatra Moldovei am ajuns cu aproape 20%. Dar asta cu un preț: am pedalat mai multe pe modul „eco”, astfel încât am simțit, mai ales pe ultimii 20 de km, cum Sergiu „a scos untul din mine”. Dar spectacolul coborârilor de tot felul a fost complet.

În cea de-a treia zi pe Via Transilvanica, planul este să parcurgem ultimul traseu din Bucovina și primele două din Ținutul de Sus, astfel încât să ne oprim la Tășuleasa. Tot mai bine de 60 de km, dar cu o diferență de nivel și mai mare. Numai de nu o mai fi iar ploaie, c-apoi vedem noi pe unde-om nopta.

Sursa: Strava

Citește și Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

5 comentarii

Unsibian

Acum 3 săptămâni

Foarte faină ideea de articol, foarte fain traseul, bravo.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Xxx

Acum 3 săptămâni

Superb! 20/ baterie...pedalat eco...etc.Plus cireașa de pe tort...se putea sa fie altfel acest...ecobiciclist decât cu barba...par lung...creț și expresii...eco???
Raspunde

Cave canem

Acum 3 săptămâni

Mda, asteptam inevitabila intalnirea cu cainii. Fix de asta am ales "reductorul pe mic", ca in ironia celui de ieri. Pentru ca asa am putit sa ii duc pe copiii sa vada o gramada de frumuseti, fara sa imi pun eterna problema "ce facem cand ne intalnim cu cainii de la oi?". Cand, nu daca. Si nu mereu te poti baza pe bunavointa ciobanului, cateodata chiar dimpotriva.
Raspunde

Apartament man

Acum 3 săptămâni

Lol. Sincer, de gunoaie te miri la fel ca si de cainii de la stana? Daca nu faci pe tine si iti vezi de treaba te lasa in pace, ca orice alt animal salbtic. Mai mari griji ar trebuii sa iti faci ca nu iesi din casa si ca daca iesi oriunde te duci sunt numai gunoaie.

Raspunde

MIHAI

Acum 3 săptămâni

Felicitari, Traian. Tineti-o tot asa. Iti vine sa-ti faci bagajele si sa pleci imediat pe Via Transilvanica.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus