Cea de-a șasea zi pe Via Transilvanica a fost și prima în care am cunoscut deznădejdea care te poate cuprinde în fața vremii, dar și a potențialelor pericole de pe traseu. Ziua a început prost, pentru ca la final Via Transilvanica să își ia o superbă revanșă. Nu înainte de a mă arunca, la propriu, peste cap.
Două segmente de drumeție am apucat să parcurgem pe biciclete în cea de-a șasea zi de la plecarea din Putna către Drobeta Turnu-Severin, pe traseul Via Transilvanica. Am plecat din Jeica spre Monor, prin satul Posmuș, segment de 23 de km, urmat de cei 15 km până la Brâncovenești. În cele din urmă, până la finalul zilei aveam să contorizăm aproape 50 de km de traseu.
A fost ziua în care am ieșit din județul Bistrița – Năsăud și am intrat în Mureș, pe un fermecător drum de iarbă care profită de mica luncă a văii Luieriu. A fost imposibil să parcurgem o distanță mai lungă din cauza ploilor care – dacă drumeților cu pelerine sănătoase nu le poate ridica probleme – pe bicicliști îi poate bloca fizic locului.
Dincolo de impedimentele care, până la urmă, fac parte din aventura Via Transilvanica, ziua ne-a scos în cale cele mai mari și clare urme de urs văzute pe traseu până acum, pentru ca în a doua parte a zilei să ne lase pradă unor peisaje largi, peticite cu umbre de nori și prelungite cu pajiștile care pregătesc coborârea domoală către lunca Mureșului.
Vezi mai jos imaginile celei de-a șasea zi pe toată Via Transilvanica
Prima defecțiune majoră
După trei zile în care ploaia ne-a schimbat după pofta inimii de la peisaje, la stări de spirit și planuri, prietenul Sergiu Pâcă, ghid profesionist de ture de mountain bike, a pariat pe previziunile meteo care anunțau ploi doar către după-amiază. După un mic dejun bogat la doamna Ilona, unde am rămas peste noapte, lucrurile nu se arătau deloc bine de la ieșirea din sat. Urcarea pe dealuri era brăzdată de drumuri din pământ galben, extrem de lipicios, de care te poți feri doar pedalând pe iarba de alături, în care însă se ascund numeroși țepi, de la cei ai tufelor de porumbele, la cei ai trandafirilor sălbatici.
La nici un sfert de oră de când părăseam satul în care am cunoscut atâția unguri faini ne-am fotografiat lângă cele mai mari și mai clare urme de urs văzute până acum, urme lăsate de doar câteva ore.
Descoperirea nu s-a lăsat prea mult savurată. Din norii care au acoperit peisajul cu gri, ploaia ne-a obligat să ne schimbăm rapid hainele. Drumul desfundat a devenit fără întoarcere în momentul în care ne-am pomenit că traseul se suprapune tocmai pe standurile unei partide de vânătoare. Și fiecare vânător ne ruga să facem liniște și să nu părăsim drumul pentru a nu intra în cătarea celorlalți ori a speria vânatul.
În doar câțiva metri, noroiul strâns pe roată o poate bloca
După șase km parcurși în mai bine de o oră – mai mult pe jos decât pedalând, am ajuns și la coșmarul oricărui biciclist (mai ales cu bicicletă electrică): roțile s-au blocat la propriu cu noroi, lanțul s-a încărcat cu același pământ cleios, iar de ocolit drumul nu era pe unde. Și la stânga, și la dreapta - tufe imense de măceșe, amestecate cu trandafiri sălbatici făceau imposibilă trecerea. După ocoliri chinuitoare, începutul zilei avea să aducă și prima defecțiune majoră a unei biciclete: la o ușoară manevră înapoi, angrenajul care mută lanțul pe pinioanele bicicletei s-a rupt precum o grisină. Ploua mărunt, bicicleta era în continuare încărcată de noroi.
Cu o improvizație cu coliere de plastic, care asigura deplasarea utilizând unul singur din cele 12 pinioane ale bicicletei, sub cerul care nu dădea semne prietenoase deloc, nici n-am mai putut să mă bucur de sărbătoarea care tocmai începea în cea de-a doua zi de festival la tocmai restaurantul castel Teleki, aflat în Posmuș. Pentru reparații (din fericire, aveam o rezervă cu mine a respectivului angrenaj) am ieșit de pe traseu, intrând pe asfalt în satul Șieu, unde o doamnă care tocmai ieșea de la biserică și-a chemat soțul să ne ajute să tăiem cu flexul cablul de la bicicletă care nu se lăsa defel ciuntit cu patentul portabil din trusele noastre.
Și în Șieu am găsit și o spălătorie cu ajutorul căreia am reușit să ne revedem bicicletele și tot acolo am așteptat ca ploaia să își mai facă de cap în vreo două rânduri.
Răsplata
De cum am plecat din Șieu și am reintrat pe traseul Via Transilvanica, soarele a început să ardă aspru printre spărturile din nori, iar peisajele s-au deschis până la zeci de kilometri. După ce am trecut de Monor, satul în care se prelucrează miile de litrii de lapte de vacă strânse din împrejurimi, pedalatul a devenit o poezie: prin lunca văii Luierului, pe drumuri înierbate cum rar mai găsești, ni s-a făcut trecerea către păduri de stejar cu liziera parcă tăiată cu foarfeca.
Drumurile din valea Luierului
Pe această vale, intrarea în satul Săcalu de Pădure (prima localitate întâlnită în județul Mureș) amestecă toate ingredientele pitorești: pârâu, copaci, drum de iarbă, vechi case românești. Și chiar dacă unele stau să se dărâme, la o plimbare obligatorie prin sat vei descoperi și albastrele case tradiționale, încă întreținute de oameni gospodari.
Fermecătoare rămâne și coborârea înspre Brâncovenești, satul cu castel la care ajungi însoțind o luminoasă pădure de stejari pe câțiva kilometri.
Pericolul unor garduri electrice
E plin de garduri electrice prin zonă, unele amplasate chiar și împrejurul culturilor de porumb. ”Aici puteau să atârne măcar o cârpă, să vezi firul ăsta dacă te apropii cu biciclete în viteză”, remarcă Sergiu la o ”poartă” cu mâner a unei astfel de îngrădiri electrice, la care ajungem în urcare.
Câteva ore mai târziu, la final de zi, am ajuns în fața coborârii către Brâncovenești: o pășune lungă, lungă, mărginită de un drum ondulat peste iarba măruntă care nu a îndemnat la nimic altceva decât ”să dau drumul la frâne”. În coborârea în care am atins 49 de km la oră (după cum avea să contorizeze aplicația de înregistrare a traseului”), aproape de finalul pantei am întâlnit o astfel de ”poartă” a gardului electric, tot nesemnalizat și cu un singur fir, imposibil de văzut de la depărtare, fiind legat între stâlpișori amplasați la zeci de metri distanță unul de celălalt. În cei câțiva metri în care am apucat să mai frânez, iarba n-a putut să mă oprească, bicicleta s-a proptit în firul care, înainte de a se rupe, m-a aruncat peste cap. Atât eu, cât și laptopul din rucsac am scăpat fără probleme. Nu și angrenajul bicicletei care tocmai fusese schimbat, care s-a strâmbat astfel încât va face obligatorie oprirea pe la un atelier de reparații când ne-om apropia de vreun oraș cu o astfel de facilitate.
Cazarea am rezervat-o cu aproximativ jumătate de oră înainte de a ajunge la Brâncovenești, sunând la numărul preotului reformat trecut în Ghidul Drumețului. În sat există și un restaurant, care închide relativ devreme (la ora opt seara).
Citește și Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu
Colțul pentru bicicliști
Pentru cei 49 de km parcurși între Jeica și Brâncovenești am avut nevoie de zece ore, perioadă în care am pedalat efectiv patru ore și jumătate. Celelalte ore au fost consumate cu reparații, ocolit de noroaie și anticameră în așteptarea soarelui. Pământul galben de pe acest traseu îl face nerecomandat în sezon ploios, după cum am arătat mai sus. Mai bine așteptați să se oprească și să se usuce.
Diferența de nivel pe întreg traseul a fost de puțin sub 1.000 de metri. Cu consumul de baterie n-am avut nicio problemă, în schimb – din cauza greutății bicicletei – porțiunile cu noroi nu au putut fi ocolite luând ”țoacla” în spinare.
Toată aventura poate fi citită mai jos:
Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”
Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus
Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița
Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni
Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu
Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri
Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: pe unde trece via transilvanic , fotografii via transilvanica , video via transilvanica , ghid via transilcanica , trasee via transilvanica , descriere via transilvanica , via transilvanica , video ,
Vizualizari: 5785
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Emil
Acum 3 ore
Sibiu.Adrian
Acum 3 ore
Emil
Acum 3 ore
Razvan
Acum 3 ore
???