Călătoria cu trenul este mai plăcută decât cu mașina - pot afirma asta după 10 ani în care am folosit mașina în aproape toate destinațiile de vacanță, în deplasări de serviciu sau de studiu. Desigur că, dacă vorbim de distanțe lungi, acest lucru este valabil cu condiția să călătorești în vagonul-cușetă, nu pe scaune.

Săptămâna trecută am plecat în Budapesta din Sibiu, pentru un weekend prelungit cu ocazia unei sărbători de familie. N-am mers cu trenul de foarte mulți ani, așa că nu știam nici care sunt condițiile din vagoane, nici dacă se respectă orarul, ba chiar nici dacă există o astfel de posibilitate de a ajunge în Budapesta. Cu 5 zile înaintea deplasării, care era planificată, a apărut o problemă la mașină, iar la service mi-au spus că mai devreme de 2 săptămâni nu există nici cea mai mică șansă să se rezolve, așa că am urmat sfatul colegilor și am mers la gară să rezerv cele două bilete pentru călătoria cu trenul.

La ghișeul gării din Sibiu am întâlnit o doamnă foarte răbdătoare, cum puține întâlnești. Mi-a răspuns la toate întrebările cu calm și răbdare, a căutat toate opțiunile valabile și nu s-a acrit deloc când am spus că am nevoie de timp să decid ce opțiune să aleg. Aveam la dispoziție două opțiuni: plecarea din Sibiu dimineața, la ora 09:01, sau seara, la ora 23:01. E vorba de cursa directă București - Budapesta, cu o durată de 10:49 ore. Iar pentru retur, plecarea din Budapesta era programată pentru ora 19:10, cu o durată de 10:17 ore.

Am cumpărat două bilete dus-întors, ambele pentru cursa de noapte, pentru care am plătit 582 de lei. Suma este compusă din prețul pentru rezervare bilet (522 lei) și pentru locuri (60 lei). Prețul este pentru două locuri în vagon de clasa a 2-a, pentru un loc în cușetă de patru persoane fiind necesari alți aproape 170 de lei, iar într-o cușetă pentru șase persoane – între 65-100 de lei în plus pentru un loc (...)

La ora 22:30 suntem deja în gară și așteptăm trenul. Apare cu 5 minute înainte de ora scrisă pe bilet, semn că la ora planificată va porni spre destinație. Așa și este.

O paranteză

Evit cât de mult pot transportul public în România, în special autobuzele - mă refer la transportul interurban. Așa cum foarte corect, în opinia mea, observa scriitorul Vasile Ernu, în „Autogara deznădejdii noastre...”, transportul interjudețean sau interurban în România este „o improvizație”: „este lipsă de infrastructură minimă, lipsă de personal, lipsă de predictibilitate – șoferul poate pleca atunci când crede el necesar sau când umple mașina – lipsă de informații, lipsă de reguli și sistem. E un haos și o precaritate cu minimă siguranță și zero confort”.

Am avut și eu experiența proprie, inclusiv cu o rută internațională de la Atlassib, dar fără a intra în detalii spun doar atât: dacă nu vrei să te apuce depresia, evită autocarul.

Trenul e un colac de salvare bun pentru cei care n-au mașină. Rămâne ca investițiile în infrastructură, în eficiență și comoditate să nu se oprească...

„La cușetă nu vă deranjează nimeni”

Așadar, urcăm în vagonul 425 de pe ruta „București Nord – Budapesta” la ora 22:55. Prima imagine pe care o văd mă dezgustă total: ușa veceului e deschisă, iar acolo e mai ceva ca într-un grajd de animale – murdar, ud pe podea și pereți, mânerele lipicioase etc. Intrăm în vagon să ne căutăm locurile, cu gândul că vom găsi ceva mai decent. Pare destul de decent vagonul dacă îl privești în ansamblu. Când dai de detalii, te cam strânge în spate, dar după ce te așezi și mai trec alte câteva minute începi să te obișnuiești cu gândul că aici ți-e locul pentru următoarele 10 ore...

Dar înainte de asta trebuie să constați mai întâi că locurile tale sunt ocupate de doi străini, iar pentru a evita discuțiile în plus, ocupi și tu alte locuri, în ideea că nu mai urcă nimeni la ora asta spre Budapesta. De fapt, ai impresia că nu mai contează numărul locului de pe bilet. La 23:01 trenul pleacă din Gara din Sibiu. Punctualitate „ca-n Germania”, ironizez eu despre acest mit frumos.

După cele câteva prime minute de acomodare, începi să te uiți în jur, să te familiarizezi cu lucrurile pe care le ai în față. Totul, pentru a uita imaginea apocaliptică cu veceul de la intrarea în tren: masă, priză, port USB, loc de depozitat geanta deasupra. Te gândești că dacă nu mai vine nimeni pe scaunele de alături, poți chiar, ceva mai târziu, să te descalci și să-ți întinzi picioarele.

La scurt timp intră în vagon controlorul de bilete, constată că totul e în regulă și dispare. Iar peste alte nici 5 minute vine un alt conductor, despre care am aflat că e responsabil de vagonul-cușetă. Observăm că ne analizează cu coada ochiului, a intuit probabil că mergem până departe și apoi intră în vorbă: dacă mergem până la Budapesta și dacă am dori să ne mutăm în vagonul-cușetă. „Păi dacă mergeți până la Budapesta, vă propun să vă mutați la cușetă. Veți fi numai voi, nu vă deranjează nimeni. Totuși, ajungem la fără un sfert 10 (ora României) dimineața și e mai bine să ajungeți odihniți”.

Într-adevăr, avea dreptate omul. Noi aveam în gând să ne mutăm la cușetă în drumul nostru înapoi, având în vedere că trenul ajunge la Sibiu la 6:27, după care trebuie să merg la redacție.

L-am întrebat cât ne costă această plăcere: 65 de lei de persoană, deci 130 de lei sau 27 de euro. Mi-am amintit că atâta mi-a spus și doamna de la ghișeul din gară că trebuie să plătesc suplimentar pentru un loc într-un vagon-cușetă de șase persoane. Așa că am acceptat fără ezitare. Principalul argument a fost că dacă tot ajungem dimineața la Budapesta, măcar să nu ajungem obosiți.

Vagonul-cușetă părea mai mult liber decât ocupat. De aici și interesul conductorului de a atrage clienți... Primim câte un set de cearșafuri, ne acomodăm - scoatem cărțile din geantă să citim vreo două ore.

Paturile fixe nu erau în cea mai bună formă – tocite de vreme, pătate de cine știe ce lichide vărsate din neatenție de călători. Geamurile nici ele foarte curate, dar protejate de niște draperii albastre. Nu sunt corpolent, de aceea spațiul de dormit este suficient. Mă gândesc cum s-ar descurca un supraponderal. Acoperim paturile de dormit cu cearșafurile albe, perfect spălate și călcate și ne amăgim că se poate dormi decent. Noaptea se face rece în cușetă, dar avem plăpumi, care sunt curate, cel puțin arată destul de bine. Mă las legănat de mașinăria asta enormă și mă bucur - ce bine e că nu stau la volan, pe fund, ce bucurie. Îmi trece bucuria în scârbă doar când trebuie să merg la WC și, inevitabil, mai simt putoarea care mă însoțește încă minute bune în cușetă. Totuși, nu stau înțepenit pe fund la volan, mă consolez eu.

Peste 2 ore adormim până la vama Curtici, unde ajungem pe la 5:15. Peste încă o oră trecem și de controlul vamal al ungurilor, după care iarăși adormim. În Budapesta ajungem aproape de ora 9:00... În oraș, timp de toamnă, plăcut.

Gara Keleti din Budapesta e în zona centrală a orașului, așa încât nu ai nevoie nici de taxi să ajungi la Dunăre, spre exemplu: e o plimbare de jumătate de oră până la Podul Libertății (Szabadság híd). Tot acolo se găsește și Imensa piață centrală acoperită (Nagy Vásárcsarnok) - un fel de Piața Cibin, dar de pe altă planetă - unde poți inclusiv mânca ceva tradițional.

(...)

Peste 2 zile ne întoarcem la Sibiu. Înapoi trenul pleacă, la fel, la timp. De data aceasta, alt conductor ne întreabă de la intrare dacă vrem cușetă. Acceptăm, urcăm, dar fără să stabilim condițiile din start. Mai târziu ne cere câte 20 de euro de persoană. Încercăm să negociem, dar omul nu pare foarte prietenos, așa că scoatem banii din buzunar. Important de menționat e că atât primul conductor, cât și al doilea, la finalul călătoriei ne-a înmânat tichetele și bonurile pentru ceea ce am plătit suplimentar. Aceleași paturi murdare, aceleași cearșafuri curate, aceleași WC-uri puturoase. Dar noi știm deja ce ne așteaptă și suntem pregătiți.

Drumul înapoi pare mai rapid, poate pentru că dormim mai mult...

Coborâm la gara din Sibiu la 6:30. Afară încă e întuneric. E ceață densă. La această oră se aud unele motoare pornite, cu șoferi zgribuliți înăuntru, așteptând să se încălzească în mașină. Unii se pregătesc să iasă spre serviciu, iar noi ajungem acasă să mai dormim 2 ore.

Concluzia călătoriei cu trenul e una singură: transportul e bun, e comod, cheltui aproximativ la fel cât și cu mașina (cel puțin pentru distanța Sibiu-Budapesta), dar ar putea fi mai curat, mai plăcut, mai aerisit. Dar asta depinde numai de călători. Treaba autorităților este să creeze condiții și să investească...

Citește și: FOTO VIDEO Cu trenul de la Sibiu la mare și înapoi: 28 de ore, cu pături, aglomerație și muzică

Citește și: VIDEO - 27 de ore de mers cu trenul de la Sibiu la Costinești. Am fost în tabără studențească la mare, ca pe vremuri

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Ion Surdu

Redactor