Sociolog, despre numele de străzi: „Sibiul este unul dintre cele mai misogine și patriarhale orașe din întreaga Românie. În anii '50, nomenclatorul Sibiului a fost cu adevărat cosmopolit”

Absolvent al UBB din Cluj-Napoca, pe toate nivelurile de învățământ, Mihai S. Rusu este sociolog și asistent universitar la ULBS. În 2022, a semnat, împreună cu Alin Croitoru, volumul „Politici ale memoriei în România postsocialistă. Atitudini sociale față de redenumirea străzilor și înlăturarea statuilor”, în care sunt analizate la nivel național nomenclatoarele stradale și monumentele și modul în care acestea au făcut obiectul unor masive intervenții din partea autorităților postcomuniste, în efortul de a elimina simbolurile fostului regim din spațiul public. Sociologul Mihai S. Rusu a acceptat să discutăm despre acest subiect, în care să ne referim la situația denumirilor stradale din Sibiu.

Mihai Stelian Rusu a ajuns în Sibiu în anul 2016, odată cu scoaterea la concurs a unui post de asistent universitar. Aici continuă cercetările pe care le-a inițiat în perioada stagiului de doctorand, legate de politicile memoriei. „Sibiul este un oraș care are foarte multe de oferit din acest punct de vedere ca peisaj memorial, ca oraș care e încărcat cu semnificații, semnificații care sunt exprimate inclusiv în denumirile stradale. Prin semnificații mă refer la valori politice, la episoade istorice, la entități etnice etc.”, spune el.

În acest context a apărut și ideea cercetării semnificațiilor denumirilor stradale, despre care spune că „sunt vehicule memoriale prin care memoria colectivă este inscripționată în spațiul public”. 

Ce reprezintă astăzi străzile din Sibiu din punctul de vedere al toponimiei acestora?

În Sibiu sunt cam 750 de străzi, care pot fi clasificate pe mai multe criterii. Un astfel de criteriu este identitatea de gen a persoanelor care sunt comemorate în spațiul public prin atribuirea denumirii unei străzi. Și din acest punct de vedere, Sibiul este unul dintre cele mai misogine și patriarhale orașe din întreaga Românie, pentru că în Sibiu există momentan doar cinci străzi care sunt atribuite unor femei. Alte 236 dintre cele care poartă denumirile unor personalități comemorează bărbați. Ceea ce înseamnă că undeva 2% din totalul străzilor dedicate persoanelor omagiază femei. Or, lucrul acesta produce o inegalitate destul de flagrantă, aș spune eu, inclusiv comparativ cu situația existentă în alte orașe, centre urbane din România. De exemplu, în București, femeile reprezintă 6% din totalul denumirilor atribuite persoanelor. Cred că un oraș cum e Sibiul, care e o fostă capitală culturală europeană, nu-și poate permite să perpetueze povara acestei „hegemonii masculine”, cum ar putea fi numită. Adică să continue să transmită, desigur printr-o cale simbolică – aceea a denumirilor stradale – că femeile sunt desconsiderate, în special în spațiul public.

Nu există orașe în care acest procent să fie mai mic decât în Sibiu?

Există, dar dacă ne referim strict la reședințele de județ, Sibiul este dacă nu ultimul, atunci printre cele din urmă, din acest punct de vedere. E adevărat că există alte orașe mai mici, de provincie, în care nu există niciun nume de femeie, dar asta și datorită sau din cauza unor particularități istorice. Sunt orașe în care nu există nicio denumire de persoană, pentru că toate sunt neutre.

Dar care a fost situația în alte perioade istorice, din acest punct de vedere?

Poate părea ciudat, dar femeile au fost cel mai reprezentate în spațiul public al toponimiei stradale în perioada postbelică, adică în anii '50, când s-a făcut trecerea de la monarhie la regimul comunist, de republică populară. Atunci, procentual, au existat cele mai multe femei, ale căror nume au fost atribuite străzilor din Sibiu. Dar lucrul acesta e explicabil prin faptul că comunismul, socialismul este o ideologie a egalității de clasă, a egalității sociale, iar egalitatea de gen vine ca o altă dimensiune a acestei ideologii, care promovează egalitatea. Iar apoi, după moartea lui Stalin și destalinizarea care s-a petrecut la nivelul întregii regiuni din Europa centrală și de est, în România în mod special s-a intrat pe o pantă a renaționalizării, care s-a făcut simțită inclusiv în ceea ce privește componența nomenclatorului stradal. Și odată cu această reformă toponimică, femeile care au fost omagiate în Sibiu în anii '50, au fost excluse din nomenclator, dar numele lor au fost înlocuite cu eroi, de regulă bărbați, care promovau naționalismul românesc, cum ar fi, de exemplu, Nicolae Bălcescu, Tudor Vladimirescu și alții.

Ce personalități feminine au dispărut din nomenclatorul stradal?

Spre exemplu, a existat numele Rosei Luxemburg, care a fost bineînțeles înlăturat. Apoi a existat o stradă care o comemora pe Olga Bancic, și aceea a dispărut. Au mai rămas câteva străzi, Ana Ipătescu, Ecaterina Varga, Ecaterina Teodoroiu, care nu aveau o legătură explicită cu comunismul și care au „supraviețuit” schimbării de regim din 1989.

Problema cu aceste trei străzi e că ele sunt localizate undeva la periferia orașului și toate sunt mici ca dimensiune. Existența unor astfel de străzi transmite, de fapt, o dublă marginalizare a femeilor. În primul rând, o marginalizare cantitativă și în al doilea rând, o marginalizare spațială. Astfel de situație reproduce și întărește dominația masculină, inclusiv pe planul simbolic al denumirilor stradale.

Dar dacă vorbim despre această egalitate, respectiv despre necesitatea de a avea mai multe străzi cu nume de femei, e necesar să apară în denumiri orice personalitate feminină pentru a atinge o anumită cotă sau să atribuim numele unor femei care s-au manifestat în anumite domenii? Spre exemplu, dacă în Sibiu ar fi strada Nadejda Krupskaia sau Elena Ceaușescu, ar fi bine numai pentru că sunt femei sau numele acestora trebuie să transmită și o valoare?

O stradă numită după soția lui Lenin a existat în Sibiu și a fost redenumită în anii '50.

Eu aș spune că trebuie luate niște măsuri pentru compensarea acestei inegalități flagrante de gen, care există în momentul de față înscrisa în toponimia Sibiului. E clar, pe de altă parte, că o egalitate sau o paritate de gen nu are cum să existe. E un scenariu cu totul utopic și nerealist, din mai multe considerente. În primul rând, pentru că istoria umanității a fost dominată de bărbați, care au avut șansa structurală de a se remarca prin tot felul de realizări, în timp ce femeile erau relegate în spațiul domestic, unde au fost încărcate cu sarcini casnice, de creștere a copilului, de întreținere a gospodăriei, pentru care nu s-au putut realiza la fel ca bărbații în spațiul public. Apoi, pentru că o astfel de paritate ar însemna o redenumire masivă a străzilor existente, ceea ce ar crea un deranjament uriaș. Și atunci, soluția care ar putea fi implementată, ar fi în atribuirea unor denumiri de femei, câteva, dar în locații centrale. Iar aceste femei să transmită un mesaj explicit referitor la egalitatea de gen. Dacă, de exemplu, o stradă din centrul Sibiului, s-ar numi strada Simone de Beauvoir, o gânditoare feministă, filosoafă feministă de prim-rang, o astfel de denumire ar avea puterea simbolică de a transmite un mesaj extrem de clar cum că dincolo de inegalitatea numerică femeile sunt reprezentate în spațiul public al orașului.

De fapt, asta este și ceea ce încercăm să realizăm într-o campanie pe care am inițiat-o împreună cu asociația ALEG din Sibiu, prin care încercăm să promovăm această vizibilitate a femeilor în spațiul public, prin atribuirea unor denumiri ale unor femei feministe unor străzi centrale din oraș.

Ce stradă ar putea să poartă numele Simone de Beauvoir?

Din punctul meu de vedere, candidatul ideal pentru redenumire ar fi tocmai foarte contestatul bulevard Vasile Milea, care a făcut obiectul mai multor petiții de a fi redenumit. Au fost mai multe tentative, care au eșuat în ultimă instanță. Dar e clar că generalul Vasile Milea este un personaj istoric extrem de controversat, care a avut un rol negativ în evenimentele din decembrie 1989, legate de reprimarea manifestanților, dar a cărui sinucidere într-un anumit context critic al revoluției, i-a redat această aură de erou-martir, drept pentru care numele său a fost atribuit mai multor străzi din orașele din România.

Inclusiv în București a existat un bulevard Generalul Vasile Milea, dar care a fost recent redenumit: a fost segmentat, o parte fiind redenumit Bulevardul Doina Cornea, după disidenta anticomunistă, iar o altă parte – în onoarea unui general din perioada interbelică (Paul Teodorescu). Dacă s-a putut în București o astfel de soluție, care a afectat mii de locuitori, cred că și în Sibiu ar trebui să se aplice o măsură similară, prin care Bd. General Vasile Milea să fie segmentat: partea centrală, care dă înspre Piața Unirii să fie redenumită în onoarea unei gânditoare feministe, iar cealaltă, care trece pe lângă Academia Forțelor Terestre, poate fi redenumită în onoarea unui reprezentant al Armatei Române.

Cum s-au schimbat denumirile de străzi în Sibiu de-a lungul anilor? În ce perioadă practica schimbării denumirilor străzilor în Sibiu a fost mai accentuată?

Dacă e să simplificăm, marea schemă istorică a toponimiei stradale din Sibiu arată în felul următor. Denumirile medievale, vernaculare, populare, au supraviețuit până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1872 a existat o reformă toponimică prin care o parte din străzile centrale ale orașului au fost redenumite în onoarea unor notabilități locale, care desigur că pe vremea respectivă erau conducătorii sașilor – primari, foști primari, comiți etc. Atunci s-a produs prima ruptură în prima toponimie organică a Sibiului. După care, fiecare schimbare politică majoră s-a repercutat printr-o reformă toponimică. Adică fiecare putere a schimbat nomenclatorul stradal după chipul și asemănarea sa.

În anii '20, deci, după încorporarea Transilvaniei în Regatul România, nomenclatorul stradal al Sibiului a fost parțial românizat, dar această românizare nu a fost una brutală, instantanee, extrem de agresivă, ci mai degrabă una graduală, care a atins apogeul în anii '30, multe denumiri săsești chiar supraviețuind alături de noile denumiri cu personalități istorice, militare, culturale, din istoria românilor.

Apoi, după '45-'48, pe fondul și după instalarea comunismului în România, a fost o adevărată revoluție toponimică, prin care mai bine de jumătate din denumirile orașului din acea perioadă au fost schimbate. Într-o rafală de redenumiri, pentru că procesul nu a fost unul tocmai coerent. Au fost valuri succesive de schimbări, care cred că au produs, îmi imaginez, un sentiment general de confuzie, pentru că unele străzi s-au schimbat într-un interval extrem de scurt de mai multe ori.

Un alt moment important a fost în anii '60, când s-a produs acea destalinizare, reorientare a României către recuperarea discursului național, când toate aceste denumiri sovietice, staliniste chiar au fost înlăturate și înlocuite din nou cu figuri istorice, culturale, politice recuperate din trecutul românesc.

Iar ultimul moment, 1989, această toponimie stradală a fost decomunizată.

În ce perioadă s-a respectat mai mult proporția personalităților din punctul de vedere etnic?

În perioada de până la 1918 românii nu erau reprezentați în nomenclatorul stradal al orașului, decât cu o singură excepție. E vorba de strada Andrei Șaguna, care a fost redenumită în onoarea mitropolitului Ardealului în 1909. Dar a rămas singura denumire care omagia un român de până la unirea Transilvaniei cu România.

În această perioadă, în timp ce orașul era preponderent săsesc, sașii au fost supra-reprezentați în nomenclatorul stradal.

O perioadă de mai mare echilibru a fost în perioada interbelică, când românii au fost incluși în nomenclator. Dar eu aș spune că, din nou ciudat pentru mulți, perioada de maximă diversitate etnică a fost înregistrată în anii '50. Atunci, nomenclatorul Sibiului a devenit cu adevărat cosmopolit din punct de vedere etnic și național. Pentru că regimul comunist, pe lângă faptul că a făcut acele „abuzuri” legate de denumirile sovietice, care au devenit dintr-odată extrem de prezente, a denumit multe străzi după figuri internaționale. Spre exemplu, avem strada Albert Einstein, strada Louis Pasteur, tot felul de personalități politice și culturale, științifice din Occident, care s-au regăsit în denumirile stradale ale Sibiului. După care, din nou, nomenclatorul acesta foarte divers, cosmopolit, a fost omogenizat prin românizare – una care a continuat până prin anii '90, după care prin anii 2000 orașul din nou a făcut un pas spre o oarecare cosmopolitizare, prin faptul că au fost atribuite denumiri care fac referire la diverse orașe din Europa occidentală. Cu unele dintre ele Sibiul este oraș înfrățit, cu altele a dezvoltat tot felul de parteneriate...

Schimbarea denumirilor de străzi schimbă cumva și comportamentul sau atitudinea oamenilor?

Pe termen lung, sunt convins că are un efect. Una dintre cele mai des întâlnite critici care mi se reproșează e că aceste denumiri stradale sunt niște nimicuri, cu care ne pierdem vremea, în timp ce ar trebui să ne preocupăm de infrastructură, de autostrăzi, de gropile din asfalt, de trotuarele nepavate, de străzile desfundate etc. Mi se mai reproșează că, în cazul egalității de gen și a drepturilor femeilor, adevăratele probleme sunt cele ce țin de violența domestică, de discriminarea femeilor la locul de muncă.

Argumentul meu este că cele două dimensiuni nu sunt opozabile. Străzile, gropile, pavajele alcătuiesc infrastructura materială a unei societăți, dar denumirile stradale formează suprastructura simbolică. Adică cele două se completează. E clar că e absurd să ne preocupe schimbarea unei denumiri de stradă dacă strada respectivă rămâne o uliță desfundată. Bineînțeles că lucrurile acestea nu ajută la nimic. Dar, pe de altă parte, o stradă care promovează prin denumirea ei o personalitate extrem de controversată produce de asemenea un rău social prin faptul că perpetuează niște semnificații ideologice care modelează comportamentul. Spre exemplu, Colegiul Național „Octavian Goga”, o unitate de învățământ de prestigiu, dar o astfel de denumire celebrează o personalitate culturală, dar și politică care se face responsabilă de măsuri antisemite, care a produs foarte mult rău societății. O denumire care promovează memoria unui prim-ministru antisemit promovează inclusiv pe termen scurt o ideologie care este extrem de nefastă și care poate modela comportamente.

Deci, aceste denumiri trebuie înțelese ca un sistem de comunicare socială, prin care autoritățile transmit mesaje despre valorile care ne definesc, despre panteonul de eroi în care ne regăsim și despre categoriile sociale care sunt reprezentate și apreciate în spațiul public.

(...)

Dar denumirile de străzi trebuie analizate în tandem cu alte vehicule de comunicare socială. Dacă ne uităm la manualele școlare, și ele s-au schimbat în funcție de cine a deținut puterea de a scrie și rescrie istoria.

E bine ca într-un oraș ca Sibiul o stradă să poarte două sau trei denumiri: fie denumirea veche, fie una în altă limbă?

Eu cred că municipalitatea chiar ar trebui să implementeze un astfel de proiect, prin care să aducă la suprafață toate aceste denumiri istorice care sunt deocamdată ascunse în arhiva invizibilă a unei denumiri stradale (...) Există mai multe orașe în Europa, dar și în România, care cel puțin pe străzile centrale au făcut acest lucru. În loc de o singură plăcuță în care scrie denumirea actuală, sunt mai multe plăcuțe care menționează și vechea denumire.

În orașele din Transilvania, pentru că în astfel de orașe există această practică, bineînțeles că vechile denumiri sunt în limbile germană sau maghiară. Cred că e una dintre modalitățile prin care Sibiul își poate valorifica acest patrimoniu multicultural, prin aducerea la suprafață a acestor denumiri și înscrierea lor inclusiv în germană.

În acest caz, sub plăcuța „strada Andrei Șaguna” de azi e bine să apară o plăcuță cu „strada Lenin” sau mai degrabă sub cea a străzii „Măcelarilor” să apară „Fleischergasschen” sau sub „Piața Mare” - „Grosser Ring”?

Aici discuția nu e despre Lenin. Poate fi și despre Hitler, spre exemplu. În Sibiu nu a existat o stradă Hitler, dar în Cluj, în București a existat Piața Adolf Hitler, care ulterior a devenit „Stalin”, „Roosevelt” etc. Eu aș argumenta că toate aceste denumiri istorice pot fi prezentate, desigur într-un anumit context. Adică nu-l putem celebra în mod public pe Lenin, cum nu-l putem celebra în mod public pe Hitler. Dar face parte din istoria denumirilor unei străzi. Iar, ca atare, poate să fie prezentată în scop informativ sau chiar ca experiență didactică, ca prilej de a reflecta asupra volatilității acestor denumiri. Adică dacă ascundem că o stradă din Sibiu a fost denumită după Lenin sau după Stalin, nu cred că avem foarte multe de învățat sau de înțeles din tot ce a însemnat, cum îl numește Hobsbawm, scurtul secol al XX-lea, secolul extremelor.

(...)

În cazul „Piața Mare” - „Grosser Ring”, spre exemplu, eu zic că ar fi o strategie prin care orașul și-ar valorifica această moștenire a sașilor. Adică ar putea intra ca măsură și ca parte a unui proiect de branduire a Sibiului ca oraș multicultural (...)

Credeți că este necesar să apară sau reapară mai multe străzi cu nume de sași?

În primul rând, au rămas foarte puține denumiri stradale care comemorează personalități săsești (...) Dimensiunea săsească a Sibiului în spațiul public e prezentă mai ales în monumente publice și în plăci comemorative. În Sibiu există cam 15 plăci memoriale sau mai multe care omagiază diverse personalități istorice săsești. Există apoi o serie de statui, ultima dintre ele a baronului Samuel von Brukenthal din Piața Mare, care știm că a făcut obiectul unor contestații anul trecut, după ce a fost inaugurată tocmai de președintele României, fostul primar al Sibiului, Klaus Iohannis.

Nu știu dacă e necesar. Nimic nu e necesar, în fond. Cred că ține de modul în care autoritatea politică și comunitatea locală își imaginează împreună printr-un proces de negociere acest peisaj memorial al orașului. Dacă cele două părți doresc să construiască un peisaj memorial care să promoveze multiculturalismul, o societatea incluzivă, în care se regăsesc mai multe comunități etnice și categorii socio-profesionale, desigur că sașii trebuie să se regăsească în mai mare număr în toponimia stradală, ținând cont de realitatea istorică. Dacă, dimpotrivă, populația majoritară, care este de etnie română, găsește de cuviință să se reprezinte pe sine sau să respecte această pondere demografică în structura populației, atunci e clar că toponimia stradală a Sibiului poate fi românizată în continuare. Personal, aș considera că prima variantă e calea de urmat. Tocmai de aceea cred că trebuie să existe o dezbatere publică legată de atribuirea denumirilor stradale, pentru că Sibiul e un oraș care continuă să se dezvolte, continuă să apară noi străzi care vor fi numite într-o formă sau alta.

Apropo, strada „Martin Hochmeister” este singura care a rezistat ca denumire în Sibiu în toate perioadele istorice. De ce credeți că aceasta a rămas intactă?

Nu am o explicație concretă pentru acest lucru. E posibil să fi fost pur și simplu o ineficiență a sistemului de redenumire. Dacă ne uităm, în decursul istoriei, vedem că aceste măsuri de redenumire a nomenclatorului stradal nu a fost întru totul coerent. Nu au fost niciodată proiecte sistematice și absolute. Adică niște măsuri care să schimbe în totalitate străzile într-un fel sau altul. Întotdeauna aceste proiecte au dat rateuri. Și atunci e o ipoteză care ar merita investigată, dacă nu cumva tocmai această stradă e un rateu al diverselor regimuri politice care s-au succedat și care au scăpat o astfel de relicvă memorială înscrisă în toponimia orașului.

CITEȘTE ȘI: Cum a eșuat Sibiul să ofere un exemplu de „democrație toponimică” în cazul „Gușterland”. Îi e rușine Primăriei de alegerea sibienilor?

CITEȘTE ȘI: Primăria Sibiu: Gușterland e denumirea decisă de sibieni și așa îi va rămâne numele. Îi invităm pe cei care contestă numele să propună denumiri inspirate pentru noul parc

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Ion Surdu

Redactor