Geografia simbolică a Pieței Mari din Sibiu a trecut prin cel puțin trei dimeniuni în ultimii ani, de fiecare dată statuia lui Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română, fiind umilită simbolic. Este o observație despre care am discutat cu sociologul Mihai S. Rusu, lector universitar dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Mihai S. Rusu a anunțat că în curând va apărea noua sa carte, întitulată „Locuri ale memoriei: politicile simbolice ale spațiului într-un oraș memorial”, aflată sub tipar la Editura ULBS. „Este o carte despre Sibiu, dar nu doar despre Sibiu. Despre Sibiul „glocal”, orașul localizat în contexte transregionale, prins în fluxuri internaționale și modelat de procese globale (...) O carte, după cum o anunță coperta, despre priviri încrucișate, steaguri și statui. Dar mai ales despre nume de străzi și monumente publice. Și despre confruntările identitare din spațiul public asupra acestor artefacte memoriale”, a anunțat autorul pe pagina sa de Facebook.
În cadrul interviului pe care l-am realizat anterior, despre denumirile de străzi din Sibiu și semnificația lor simbolică, l-am întrebat pe sociologul Mihai S. Rusu inclusiv despre semnificațiile și sentimentele pe care le pot transmite sau crea atitudinile autorităților locale, prin avizele pe care le acordă, dar și a organizatorilor de evenimente în care are loc izolarea fizică a statuii lui Gheorghe Lazăr. Am abordat subiectul în contextul în care odată cu instalarea statuii baronului Samuel von Brukenthal în Piața Mare, „umilirea simbolică” a lui Lazăr în timpul târgurilor sau evenimentelor organizate în Piața Mare a devenit și mai vizibilă. Având în vedere că acest subiect este adus în discuții la fiecare eveniment mare din Piața Mare, am decis să-l dezbatem nu cu intenția de a identifica statuia „vinovată”, care trebuie scoasă, ci mai degrabă pentru a găsi explicații referitoare la situația creată.
Statuia lui Gheorghe Lazăr, în timpul Târgului de Crăciun, 2023
Piața Mare, între spațiu ceremonial și spațiu al contestării și vandalizării
„Cred că cel mai important eveniment care s-a petrecut în istoria [recentă a] Sibiului din acest punct de vedere e dezvelirea statuii monumentale a lui Samuel von Brukenthal în Piața Mare. Eveniment care a adus în prim-plan toate aceste conflicte identitare, care sunt suscitate și care sunt cumva concentrate în monumentele publice. Piața Mare, care acum e dominată de această statuie a lui Brukenthal, a devenit în foarte scurt timp un spațiu ceremonial, acel al dezvelirii protocolare a statuii de către primar și președintele țării, apoi a devenit rapid un spațiu al contestării de către grupările naționaliste din Sibiu, dar mai ales venite din alte părți ale țării, iar o lună mai târziu a devenit spațiul unui act de vandalism. Știm că statuia a fost stropită cu vopsea tricoloră, care avea conotații naționaliste explicite. Acest lucru ne arată că monumentele publice, denumirile stradale, plăcile memoriale contează: ele suscită pasiuni, pun în mișcare emoții colective, tocmai pentru că au o importanță identitară pentru grupurile etnice care alcătuiesc societatea”, ne-a explicat sociologul.
Spațiu ceremonial (11 septembrie 2021)
Spațiu al contestării (9 octombrie 2021)
Marginalizarea simbolică și spațială a lui Gheorghe Lazăr
Rusu precizează că în noua sa carte dedică un capitol special acestor aspecte, precum și geografiei simbolice a Pieței Mari.
„Povestea e puțin mai complicată. Înainte ca Sibiul să fie Capitală Culturală Europeană, Piața Mare a fost supusă unei reamenajări masive. Până în 2005, când s-au inițiat lucrările, o altă statuie a lui Gheorghe Lazăr era amplasată în centrul Pieței Mari, care, bine, era inestetică, nu era cea mai reușită din punct de vedere artistic, dar ca simbol era o statuie monumentală, care reprezenta o personalitate importantă în istoria poporului român. În contextul reamenajării pieței, acea statuie, care a fost inaugurată prin anii '80 (1986 - n.n.), a fost înlăturată și înlocuită cu o altă statuie, cea care există în prezent: mai modestă ca anvergură, fără soclu, așezată la nivelul străzii, deci, mai democratică, mai accesibilă populației, dar a fost mutată din centrul pieței înspre marginea ei, într-un colț al pieței. Deci, s-a produs un fel de marginalizare simbolică și spațială a lui Gheorghe Lazăr.
Prima statuie a lui Gheorghe Lazăr din Piața Mare, 1996. Sursa foto
Odată cu inaugurarea statuii lui Brukenthal, care este un colos de aproape 3 m și câteva sute de kg, geografia simbolică a pieței a suferit o a doua reconfigurare. Acum, Lazăr marginalizat e cu totul dominat de Brukenthal, din acea locație privilegiată - între Muzeul Național Brukenthal și clădirea Primăriei.
O a treia dimensiune a acestui raport, care vedeți că devine din ce în ce mai inegal între Brukenthal cu toate semnificațiile identitare, etnice, istorice, politice pe care le concentrează și Lazăr cu semnificațiile sale, devine și mai inegal de fiecare dată când se organizează un eveniment. Moment în care statuia lui Lazăr este umilită simbolic, prin faptul că este ascunsă în spatele unor corturi, devine un simplu obiect material, care mai mult încurcă decât să dispună de propria sa demnitate statuară și până nu demult era chiar gardianul toaletelor ecologice care erau amplasate, nu cred că intenționat, în imediata proximitate a statuii. Dar intenționat sau nu, efectul acesta de proximitate creează o umilire simbolică pentru Lazăr și pentru ceea ce reprezintă Lazăr.
O spun ca persoană care nu împărtășește crezuri naționaliste, dar rezonez cu cei care se simt umiliți ca români de fiecare dată când statuia lui Lazăr e umilită de toate aceste toalete ecologice sau alte improvizații scenice, care au loc cu ocazia diverselor concerte sau festivaluri care se organizează în Piața Mare”, a explicat doctorul în sociologie dimensiunile simbolice ale geografiei Pieței Mari din Sibiu.
În acest context, Mihai Rusu concluzionează că s-a creat o geografie inegală între cele două statui, lucrurile fiind deja încetățenite. „Poate printr-o nouă reamplasare a statuii lui Lazăr, către partea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” și atunci s-ar evita această eclipsare a statuii de concerte, pentru că scenele tind să fie poziționate în zona respectivă. Dar asta, din nou, ar vulnerabiliza statuia lui Lazăr, pentru că ar deveni un fel de obiect mobil, care este amplasat și reamplasat pentru a face loc unor alte evenimente considerate mai importante decât statuia în sine”, punctează sociologul.
Piața Mare și funcția spațiului public
În acest sens, apare nedumerirea - dacă autoritățile locale au un astfel de comportament față de anumite simboluri, ce așteptări să avem de la anumite grupări sau de la cetățeni pe care îi considerăm cu opinii extremiste, care ar putea avea anumite animozități față de anumite monumente?... Cu alte cuvinte, de ce acest subiect nu are o soluție... logistică?
Sociologul Mihai S. Rusu răspunde: „Aici avem o altă problemă, pe care o discut în carte. E vorba de funcția spațiului public. De exemplu, ar trebui să ne întrebăm pentru ce avem nevoie de Piața Mare, la ce servește Piața Mare. Pentru că în ultimele decenii, de când orașul a fost capitală culturală europeană, Piața Mare a devenit un fel de scenă de spectacole, orașul s-a festivalizat, a devenit un oraș festivalier, și nu mă refer doar la festivalurile care sunt tradiționale pentru Sibiu – cel de teatru, de film documentar Astra, de Jazz. Dar consecința acestei festivalizări a orașului este că transformă piața publică într-un spațiu al spectacolului, ceea ce are ca și consecință nedorită faptul că eclipsează funcția simbolică a spațiului public, în care statuile trebuie să transmită niște mesaje. Apoi aceste scene interferează cu funcția de utilizare cotidiană a spațiului, ca spațiu public. În condițiile în care în Sibiu au existat festivaluri care au îngrădit aproape în totalitate Piața Mare, iar accesul în inima orașului a fost contra cost, ceea ce din punctul meu de vedere este o dezvoltare problematică, tocmai pentru că duce la privatizarea spațiului public. Or, spațiul public este prin definiție public. Deci, trebuie să fie accesibil tuturor, indiferent de evenimentele care se petrec acolo”.
L-am întrebat pe autorul cărții „Locuri ale memoriei: politicile simbolice ale spațiului într-un oraș memorial” dacă ar fi o soluție ca cele două statui din Piața Mare să fie apropiate.
„Ar fi o asociere cumva inadecvată. Cred că fiecare statuie are nevoie de un spațiu, de un câmp spațial în care să se desfășoare, cum ar veni. Și dacă le-am pune într-un dialog fățiș una lângă cealaltă ar produce o altă dinamică a semnificației, a înțelegerii, a decriptării. Cel mai bine e să fie, totuși, separat, dar într-un dialog de la distanță, care până la urmă spune povestea Sibiului ca un oraș în care au trăit sași și români, plus că tot în Piața Mare există și casa maghiară, deci și comunitatea maghiarilor este cumva prezentă, chiar dacă mai discret în toată această poveste. Deci, un dialog de la distanță, dar un dialog al egalilor – asta cred că e deosebit de important”, concluzionează sociologul și lectorul universitar Mihai S. Rusu.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 2659
de Ion Surdu
Redactor
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Emil
Acum 1 oră
Matei
Acum 1 oră
Slanina
Acum 2 ore
S
Acum 2 ore
Parinte de la Peda