După ce a fost difuzat la Berlin, filmul despre Astrid Fodor a ajuns și la Sibiu. Imagini inedite din tinerețea primarului

Documentarul despre primarul Sibiului, Astrid Fodor, a fost realizat de cunoscuta jurnalistă și regizoare Christel Ungar-Țopescu în anul 2021 și a fost difuzat în luna octombrie 2022 în cel mai cunoscut cinematograf din Berlin. Documentarul face partea din seria „Frauenpower” (Puterea femeilor) și reprezintă trei filme despre trei femei care „își stăpânesc viețile și meseriile, sunt angajate în comunitate și implementează proiecte vizionare cu energie și pasiune”. La inițiativa Consulatului German Sibiu, la Sibiu a fost organizat un eveniment de vizionare a filmelor chiar de 8 martie, la care au fost invitate și cele trei protagoniste: primarul Astrid Cora Fodor, Ortrun Rhein, managerul azilului de bătrâni Dr. Carl Wolff și al hospice-ului cu același nume pentru îngrijiri paliative a copiilor din Sibiu, și Caroline Fernolend, președinte al Fundației Mihai Eminescu Trust, cunoscută pentru angajarea în proiecte precum restaurarea și conservarea patrimoniului cultural, conservarea tradițiilor satelor, promovarea economiilor locale.

Din păcate, din cauza unor probleme tehnice, filmele despre Fodor și Fernolend nu au mai fost difuzate. Noi am reușit însă să privim documentarul și vă povestim detalii inedite aflate de regizoarea Christel Ungar-Țopescu.

Copilăria, perioada studiilor, relația cu rudele, pe de o parte, precum și drumul spre administrația locală și proiectele implementate la Primăria Sibiu, pe de altă parte, sunt principalele teme abordate de regizoarea documentarului.

„Colegii mei spun că sunt ca un tanc rusesc”

„Regiunea Gastronomică Europeană, întâlnirea anuală a sașilor, întâlnirea la vârf a UE, pandemie. Mandatul său a fost cu suișuri și coborâșuri. Ca primar al orașului, a gestionat cu mână forte, neînduplecată și cu hotărâre. A fost prezentă pentru cetățenii orașului, nu în ultimul rând acesta fiind motivul pentru care le-a câștigat atenția și încrederea pentru totdeauna. Sibienii au votat-o anul trecut, pe 27 septembrie, pentru un nou mandat de primar al Sibiului” – așa începe Christel Ungar-Țopescu prezentarea protagonistei sale. După care urmează o descriere a programului de lucru de către Astrid Fodor:

„Colegii mei spun că sunt ca un tanc rusesc. Vin aici de dimineață și plec seara târziu, iar în tot acest timp sunt neobosită, cu toate că și eu obosesc, dar am un program echilibrat. Am grijă să mă culc la ora 22, iar a doua zi mă trezesc între 5 și 6 dimineața. Bioritmul s-a adaptat deja”.

Filmul are 28 de minute, iar interviurile despre viața personală sunt intercalate cu cele despre proiectele orașului. Pe lângă aspectele documentare, filmul este și un ologiu la adresa primarului Sibiului. Pe tot parcursul filmului, cel mai des pe fundal este folosită melodia rock „Power Within” de John Bullaro și Dennis Buikema.

Astrid Fodor, despre prima zi de școală

„Îmi amintesc de prima zi de școală. Marie-Luise a fost numele învățătoarei mele. Nu eram foarte mulțumită atunci cu haina mea. Lucrurile se comandau la croitoreasă, nu se cumpărau, iar eu nu eram mulțumită de haina pentru toamnă – arăta foarte bine, era bej, cu căptușeală, dar mie nu îmi plăcea gluga, fiindcă arăta ca gluga unui pitic. Îmi doream să tai gluga în drumul spre școală, dar nu s-a ținut cont de dorința mea”.

Așadar aveați un simț al modei, concluzionează regizoarea, care o prezintă din start pe Astrid Fodor ca „o femeie puternică, mamă mândră de copiii săi, precum și bunică”.

Regizoarea amintește despre pregătirile pentru summitul UE, care a avut loc la Sibiu, pe data de 9 mai 2019, și afirmă că orașul s-a pregătit foarte bine pentru acest eveniment: „Au fost sudate capacele de canal, pubelele au fost mutate la distanță și au fost montate garduri de securitate. Piața Mică a devenit centru de presă, aici fiind așteptați circa 1.000 de jurnaliști din toată Europa”.

Este pus un accent pe prezența Angelei Merkel la Sibiu, în cadrul summitului, precum și pe vizita acesteia la sediul FDGR, la întâlnirea cu reprezentanți ai minorității germane, în care este însoțită de șeful statului și Astrid Fodor.

„Ideea amenajării Lacului lui Binder mi-a venit după ce am văzut astfel de zone în Germania”

Filmul continuă cu precizarea că deși summitul UE rămâne, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente ale administrației sibiene, „pe agenda edilului se găsește o paletă bogată de proiecte, care acoperă toate domeniile, de la infrastructură, mobilitate și economie, până la cultură, sport și activități de agrement”.

Sunt difuzate imagini din ajunul inaugurării Lacului lui Binder, cu o scurtă intervenție a primarului: „Aspectul acestui lac deranja îngrozitor. În copilărie veneam aici la înot, mi-a povestit tata. Era păcat să nu valorificăm zona”. Primarul Sibiului spune că ideea amenajării lacului i-a venit după ce a văzut astfel de zone în Germania. „Așa mi-a venit ideea unui lac care să fie destinat mai ales sporturilor nautice. Așadar, nu înot, ci sporturi nautice. Nouă ne lipsește o astfel de amenajare, nu doar în Sibiu, ci în general. Sunt prea puține orașe sau și alte localități în care să existe amenajări pentru schi nautic”.

„Tata era microbist. Eu nu eram foarte încântată de fotbal, dar mergeam pe stadion pentru atmosferă”

Astrid Fodor povestește în continuare despre copilăria sa. Pe fundalul lucrărilor la stadionul municipal, primarul își amintește că „tata era mare microbist”. „La noi în casă mergeau și televizorul, și radioul. Tata avea statistici. Pe atunci, echipa de fotbal de aici se numea Șoimii. Începând din clasa întâi mergeam cu tata la fotbal. Sincer, nu eram foarte încântată de fotbal, cât de atmosferă, atmosfera era minunată (...) După aceea, ne opream la „Împăratul romanilor” pentru o cafea și un suc, ce se găsea pe atunci”.

Aflându-se la stadion, Fodor precizează că „este cel mai mare proiect al Sibiului sub aspect financiar”, menționând atunci suma de 30 de milioane de euro (Construcția Stadionului Municipal din Sibiu a ajuns să coste în final circa 44 de milioane de euro – n.a.). „În 2015, a fost înființată o echipă de fotbal, FC Hermannstadt. Au avut o evoluție spectaculoasă și, la un moment dat, au venit la mine reprezentanții clubului de fotbal și au spus că au șanse să ajungă în prima ligă și le trebuie stadion. Principiul e clar: investești în stadion dacă ai echipă. Nu investești în stadion fără să ai echipă”.

„Am încredere în sibieni”

Urmează imagini de la alegerile locale din 2020, în care este prezentată Astrid Fodor venind la secția de votare împreună cu cei doi fii ai ei. „Am încredere în sibieni, știu că sunt echilibrați, că merg la vot pe baza proiectelor și rezultatelor. De aceea, sunt optimistă”, le spunea Fodor jurnaliștilor prezenți la secția de votare, după care a obținut 46% din voturile sibienilor. Camera se mută apoi în biroul primarului, acolo unde „cu încredere, continuă activitatea începută”. În biroul primarului, observăm un tablou mare cu o panoramă a Sibiului, o icoană a Maicii Domnului și un ceas.

„Primarul Fodor privește cu mândrie la orașul său, fiind mândră cu ce a realizat, chiar dacă știe că mai sunt multe de făcut”, spune autoarea filmului, după care îi oferă cuvântul interlocutoarei sale: „Firește mă simt bine, dar știu că am și obligații de îndeplinit față de alegători. Este o mare provocare. Am făcut multe promisiuni alegătorilor, dar nu au fost doar promisiuni goale, fiindcă sunt proiecte realiste, pe care le-am elaborat cu echipa mea. Proiectele sunt dintre cele fezabile, dar nu se fac peste noapte. Vreau să finalizez cea mai mare parte în acest mandat, fiindcă sunt proiecte foarte importante pentru oraș. Cred că trebuie să îndeplinim sută la sută ceea ce le-am promis alegătorilor”.

„Administrația mi se părea plictisitoare”

Despre administrație, Astrid Fodor spune că nu s-a gândit să ajungă vreodată primar, pentru că vedea administrația ca fiind plictisitoare, părere creată în timpul practicii ca studentă. „Când eram studentă, am făcut practică în primărie. Dar nu s-a întâmplat nimic. Ne-au dus într-un birou și am stat acolo. Am fost la autoritatea tutelară, unde am stat și nu am făcut nimic. (Era în comunism). În timpul practicii nu se făcea nimic. De aceea, m-am gândit că administrația este plictisitoare. Am făcut practica și la Rășinari, și la primăria din Biertan. În sala de ședință ne-au amenajat dormitoarele, după care i-am văzut la începutul practicii și după două săptămâni la încheierea practicii. Noi eram patru colege, am făcut excursii, am stat la plajă, ne-am plimbat prin zonă, ne-am dus la Mediaș, dar nu am învățat nimic din administrație (...) După aceea, am constatat că nu e deloc plictisitor, dimpotrivă. Cel puțin, de când sunt în primărie”.

Astrid Fodor, răsfățată

Astrid Fodor a fost singurul copil la părinți, fiind răsfățată de mătuși și tată. „Doar mama era ceva mai severă, având sfaturi pentru fiecare pas pe care îl făcea. Fiica trebuie să facă totul așa cum trebuie, când stătea, când mânca, atunci când se îmbrăca, când învăța și când mergea la sport”, subliniază autoarea filmului.

„Am avut o copilărie frumoasă, am fost singurul copil la părinți. Pentru bunici, am fost prima nepoată, pentru mătușile mele am fost prima nepoată. De aceea, m-au răsfățat bunicii și mătușile mele. Aveam o mătușă care lucra în comerț și mă răsfăța mult; o iubeam mult, era foarte îngrijită. Când era ceva nou în magazine, o informa imediat pe mama, după care mi se cumpăra ce apăruse nou (...) Mama era cea mai severă din familie, dar niciodată nu m-a certat. Dacă nu făceam ceva cum trebuie, avea o atitudine rece, păstra distanța”, povestește primarul.

Astrid Fodor a studiat drept economic și administrativ și spune în film că i-a plăcut studenția. „Îmi făceam datoria de a învăța. Am intrat la universitate pe locul patru, erau mulți pe un loc, nu mi-am făcut de râs părinții. Drept urmare, mi-am meritat libertatea atunci. La universitate am avut note foarte mari. Puteam să-mi împart timpul cum doream”.

Căsătoria și munca la fabrică

În ultima parte a filmului Astrid Fodor o invită pe autoarea filmului în sala unde se înregistrează căsătoriile din Sibiu: „Mi-am dorit mereu să avem o casă de căsătorii. Spațiile vechi nu mai erau corespunzătoare. Este vorba despre un nou drum pe care pornesc oamenii în viață. De aceea, trebuie să îl înceapă într-un cadru plăcut”.

Astrid Fodor s-a căsătorit în anul 1976. Pe soțul său l-a cunoscut când acesta era student la facultatea de teologie ortodoxă din Sibiu. După facultate, Ioan Fodor a devenit preot ortodox la Cornățel. În schimb, ea dorea la Mediaș, la fabrica de pantofi.

„Mă gândeam că dacă soțul meu este din Mediaș, ar fi bine să am și eu postul tot la Mediaș, mă gândeam la fabrica de pantofi de acolo; mă documentasem, aveau 90% export, numai spre America, era o fabrică bună, funcționa minunat. Dar soțul meu, care studiase teologia ortodoxă, a absolvit facultatea și și-a ales postul la Cornățel, lângă Sibiu. Nu a vrut să se întoarcă la Mediaș. Am avut noroc că eram în același minister, Ministerul industriei ușoare. Altfel, nu te puteai muta cum vrei tu în timpul stagiaturii. Am rezolvat repede. Mi-au aprobat mutarea la „Libertatea”, la fabrica de țesături din Sibiu. Mi-am căutat mereu fabrici performante și această fabrică avea mult export. Era modernizată, amenajările erau moderne”.

„Eu am fost mereu cu liberalii”

Din 1978, Astrid Fodor a lucrat la fabrica „Libertatea” din Sibiu. Întâi a fost consilier juridic, apoi economist. După 1989, a fost șefă la desfacere și director comercial în aceeași fabrică.

Din 2002 până în 2008, Astrid Fodor s-a ocupat de partea financiară în consistoriul BECAR. Când au avut loc schimbările din 1989, lucra în fabrică.

„S-au schimbat multe, inclusiv în comportamentul oamenilor. Am avut multe conflicte după 1989. Eram numai femei în diferite birouri. Apăruseră partidele, era ceva nou. Unii erau cu social-democrații, alții cu țărăniștii, cei mai mulți erau cu social-democrații, eu am fost mereu cu liberalii; aveam discuții foarte aprinse, dure, ne-am certat mult. atunci apăruseră sute de ziare, birourile erau pline de ziare. Mai mult se citea ziarul decât se lucra. Se dezbătea tot timpul despre politică, chiar și în cercul de prieteni. Atunci s-au stricat prietenii din cauza politicii. Fiecare își reprezenta opinia cu violență. Nu exista o comunicare reală”, povestește Astrid Fodor.

Filmul se încheie cu difuzarea imaginilor realizate de Primăria Sibiu cu ocazia modernizării Băii Populare, acolo unde a avut loc și o parte dintre interviurile pe care i le-a luat Christel Ungar primarului. „Ideea refacerii totale a fost dintre cele mai bune”, a spus Astrid Fodor.

„Am timp și pentru shopping”

Întrebată dacă are timp pentru plimbări prin oraș, Fodor a răspuns: „Da, sigur. Merg la cumpărături, merg la shopping. De plimbat, mă plimb mai puțin, nu am timp. Cei mai mulți salută, cu unii stăm de vorbă. Mie îmi place că oamenii nu te opresc să-ți spună că au probleme și că vor să fie rezolvate”.

Documentarul se încheie tot cu o notă personală, în care primarul Sibiului spune despre relația bună cu membrii familiei sale, dar precizează că toate rudele au emigrat: „Toate rudele sunt în străinătate. Rudele mamei și tatei sunt de mulți ani emigrați. Unii au emigrat dinainte de 1990, iar alții după”.

Fotografii: capturi video

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Ion Surdu

Redactor