Restaurantul discret care dă lecții Horeca. După două decenii merge foarte bine

Dacă nu l-ați recunoscut din fotografia de mai sus, vă spun numele mai la final, să păstrăm puțin suspansul. Restaurantul în cauză funcționează de mai bine de două decenii, de vreo 20 de ani îl știu eu și este practic neschimbat. Gândiți-vă a văzut Regiunea Gastronomică Europeană, pe fostul primar plecând la Cotroceni și acum aproape termină două mandate de președinte al României, a depășit pandemia și Covidul, acum războiul de la graniță și el funcționează la fel de bine.

Nu are nici cel mai frumos decor, dimpotrivă, e întunecat și cam prăfuit, nu are nici cea mai bună poziție în oraș, fiind departe de traseele clasice ale turiștilor și cu toate aceasta la ora prânzului e plin. De fapt, lumea vine pentru că se remarcă printr-un singur detaliu: mâncarea foarte bună. Mâncare simplă, românească, multe ciorbe, rețete tradiționale, totul excelent făcut. Dacă vrei să mănânci „ca la mama acasă”, aici trebuie să mergi. Să vă dau un exemplu!

Joia trecută, când am mers eu, erau cele mai multe mese ocupate. Înăuntru este întunecat, are puțină lumină naturală, multe separeuri și parcă se face economie la curent, numai becuri chioare. Fața de masă pătată, decolorată de la atâtea spălări și arsă cu țigara. Am comandat cele mai comune feluri de mâncare într-un astfel de restaurant: Ciorbă de fasole cu afumătură și ceapă roșire frecată cu sare și puțin oțet, plus varză călită cu ciolan și o apă minerală. Un clișeu.

Dacă luam meniul zilei primeam tot o ciorbă cu un felul doi consistent și ieșeam mai ieftin, însă am avut poftă de ciorba cu fasole și am ieșit din ofertă. Care ciorbă este exact cum v-o imaginați, foarte bogată în ingrediente, cu aromă discretă de tarhon și carne din plin. Unde mai pui că îți este adusă cu oala la masă, și degeaba spui stop de două ori, până nu ajunge la marginile farfuriei chelnerul nu se oprește. Practic, am mâncat un lighean. Puteam lejer să mă satur dintr-atât.

De partea cealaltă, ciolanul este obrăznicie curată. Arată ca-n desenele animate: Când Jerry e atacat de Tom își imaginează o ultimă masă delicioasă. E cât toate zilele, poți hrăni o familie din el. Și-un câine la final. Dar partea cea mai apetisantă este că pur și simplu se topește în gură. Nu știu cât e ținut la macerat, cât e fiert și cât e lăsat la cuptor, dar cert este că pur și simplu se destramă carnea de pe os. L-aș fi putut mânca cu o scobitoare, atât de fraged e totul. Iar combinația de grăsime de porc, carnea ușor afumată, pâinea făcută în casă și varza acrișoară parcă e făcută în rai. O porceală... la propriu.

Am plecat mergând legănat că mă durea burta de la cât am mâncat. Și cam așa pleacă majoritatea clienților pentru că acesta este secretul Grand Plaza: mâncare multă, simplă și bună, în special preparate obișnuite, românești, pe gustul românului de rând. Nu o să auziți spoturi la radio cu Grand Plaza, nici reclame luminoase pe 9 Mai, nici poze fistichii în reviste glossy. Mâncarea bună merge din gură în gură, cum ar veni.

La final, nota de plată: 61 de lei. Cu vreo 40% mai mult decât dacă luam meniul zilei, dar nu regret. Ca să n-o mai lungesc, uitați-o mai jos, fiecare judecă singur dacă e mult sau nu.

P.S.: Mă scuzați pentru pozele întunecate, v-am zis că nu e lumină înăuntru.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).