Restaurantul care s-a întors înapoi la origini. La cele cu brânză, din 1967

În prima seară în care mai toate terasele din Piața Mică își măreau numărul de mese așteptând valurile de mușterii aduse de a 30-a ediție a Festivalului de teatru, ne-am așezat la Union. Sunt aproape șapte ani de când n-am mai mâncat la restaurantul al cărui nume din vremea comuniștilor dăinuie.

Spre diferență de anii trecuți, Unionul pare să fi început să se așeze pe specificul din care cele mai multe restaurante din zonele turistice ale lumii acesteia își câștigă clienții: specificul local. În fruntea meniului de la Union (printre ultimele meniuri din oraș care mai păstrează sigla Regiunii Gastronomice Europene de acum patru ani) sunt enumerați producătorii locali de la care vine materia primă: porcul - de la ferma lui Limbășan din Racovița, brânzeturile - de pe Târnava Mare și din Sadu, iar legumele – de la Grădina Verde, din Șelimbăr.

Locul se laudă cu „plăcinta Union”, un foietaj cu brânză de Sibiu, a cărui rețetă este promisă a fi respectată de la înființarea locului, din 1967. Și tot din „clasicele vremurilor” par și restul preparatelor, aranjate în funcție de gusturi. Cele locale sunt scoase la înaintare: mititei în untură de Mangalița și cu cartofi din Mărginime, pomana porcului, ciorbe (din care recomandată este cea de burtă), păstrăv, câteva tigăi și – pentru cei mulți și-nfometați – burgeri, pizza, paste și salate. Singurul preparat vegetarian este o tigaie cu vinete, dovlecei, ciuperci, morcovi, ardei capia, ceapă și fulgi de migdale.

Plăcintă cu brânză la Union

Am început cu câte o plăcintă cu brânză, dacă tot e cea mai veche rețetă. Aduse rapid de ospătarul care de 14 ani lucrează în același loc, cele două plăcinte de dimensiuni apreciabile erau ușor călduțe, cu un foietaj moale și cu un gust cum e lăudat în meniu: foarte bun. Cu o bere rece la halbă alături, gustul nostalgiei pare să fi fost reinventat la Union. Din atmosfera asta nu făcea parte defel, însă, muzica din categoria „bumți-bumți”. Muzică ce se lipea însă de imaginea terasei adusă parcă de pe litoral, cu acoperiș „retractabil”, care nu are nicio legătură cu atmosfera medievală a Sibiului.

Tocană de vită la Union

N-am avut poftă de ales altceva din meniu decât tocana de vită cu mămăliguță. Ajuns la birou, aveam să descopăr că și acum șase ani, colegul care a făcut atunci recenzia, tot același preparat îl mâncase. Eu se pare că am avut mai mult noroc: carnea era fragedă cât trebuie, iar sosul avea mai multe gusturi combinate.

De cealaltă parte a mesei, tot din lipsă de altă poftă, a fost comandată o „clasică” salată Caesar. N-ai ce comenta prea mult aici.

Salată Caesar la Union

La final de masă care ni s-a părut una cinstită – în sensul că am mai trece cu siguranță cel puțin pentru plăcinta cu brânză – am avut de plătit 215 lei: 46 de lei a fost tocana de vită la care s-au adăugat și 12 lei pentru murături, 44 de lei – salata Caesar, 54 de lei au costat cele două bucăți de plăcintă, 22 de lei am plătit pentru două ape „la sfert”, ultimii 25 de lei fiind pentru două cafele.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.