Restaurantul ”Per tutti”. Bătaia furculițelor sau atunci când coaja e mai bună decât miezul

Nu s-a deschis de mult timp Restaurantul Per Tutti de pe strada Hipodromului nr. 3 și nici nu și-a făcut reclamă nicăieri. L-am găsit cu greu pe Facebook, nu apare deloc pe Instagram. E departe de centrul Sibiului și stă într-o locație care poate fi numită fără probleme ”cimitirul bucătarilor”.  Nici nu știu câte eșecuri s-au consumat în acea locație în ultimii ani, încât am ajuns acolo ca o hienă care dă ocol unui bătrân bivol care stă să moară. Părăsit de turmă, lăsat în urmă, singur. Așa-mi părea Restaurantul Per Tutti, deși e mai tânăr decât majoritatea locațiilor din oraș. Până să-l văd cu adevărat.

Locația pare proaspătă, nici nu ar avea cum să arate altfel, a fost deschis la sfârșitul lunii mai. Înăuntru pare aerisit, fără fițe. Nu aș putea spune că vrea să transmită ceva, nu sunt antichități atârnate pe pereți, nici tablouri cu Veneția, să dea tenta de Italia. Nu văd o culoare dominantă nici farfurii deosebite. Pur și simplu un loc de luat masa.

Se învârt în restaurant trei oameni care seamănă mult între ei, astfel că ajungi să nu fii sigur pe cine ai rugat să mai aducă un pahar de vin în plus.

Servirea mi s-a părut promptă, oamenii comunicativi, zâmbitori, cunosc bine meniul, pot face recomandări în funcție de preferințe sau necesități. E mare lucru să știe cel care-ți aduce preparatul în detaliu ce conține.

Posesor al unui copil mic, aș fi dat 5 stele de la primul contact, când am întrebat ce ar fi mai potrivit, mai ușor de înghițit, pentru copil - cartofii dulci prăjiți sau risotto? “Păi vă fac un risotto care să nu fie al dente, unul mai moale, mai cremos”. Pac! 10 cu felicitări!

Fiind cinci persoane, dintre care un adolescent în devenire și un copil de 5 ani, am stat la o masă de 4 persoane, pentru că nu mai era altceva disponibil, vineri seara, însă oamenii s-au arătat dispuși la vreo 15 minute după ce am ajuns să ne mute la o masă mai mare. Nu a fost nevoie.

Am comandat puțin din toate, pentru a surprinde cât mai bine capabilitățile bucătarului. Astfel s-au adunat la masa noastră două porții de bruschete, risotto cu unt și parmezan, alături de un biban, pui cu sos de lămâie și capere, carne de porc cu sos Worcestershire, antricot de vită cu cartofi la cuptor în ulei cu trufe, pui gratinat cu cartofi și ciuperci la cuptor și o salată cu rucola și parmezan. Plus două pahare de prosecco, răcoritoare, apă și două pahare de vin roșu. Nu am terminat aici. La desert au mai poposit pe masă două porții de cremă de zahăr ars cu Baileys, o tartă de ciocolată cu înghețată și un tiramisu.  

Iar de aici începe bătălia furculițelor. Așa poate fi descris acel moment în care fiecare vrea să încerce ce a primit celălalt în față. Evident că nu ai face asta dacă nu ai fi invidios pe acea persoană, dar nu ai da nici porția ta pentru alt fel de mâncare. Așa că guști de la toți.

Risotto-ul cu unt și parmezan a fost într-adevăr cremos și foarte gustos. L-a însoțit un biban prăjit, iar copilul l-a mâncat cu mare poftă. Inclusiv crusta! Peștele perfect curățat, fără urmă de oase.

Iată ce spune persoana la care a ajuns carnea de pui: ”Nu mănânc pui decât dacă nu mi-e foame. Carnea e destul de insipidă, dar e ușoară și merge bine la cină. În meniu era pui cu sos de lămâie și capere - absolut delicios, sosul acrișor și caperele perfect gătite i-au dat savoare pieptului de pui, exact cât a fost nevoie”.

Persoana la care a ajuns puiul gratinat s-a plâns de dureri de burtă, de prea-plin, dar nu s-a lăsat. O porție generoasă pentru un pre-adolescent a fost terminată cu efort. Pe motiv că era exact ce trebuie și era păcat să rămână în farfurie.

Antricotul de vită, deși nu a strălucit din cauza cărnii, a fost practic devorat, în ajutor venind cele câteva bucăți de cartofi la cuptor cu iz de trufe, o rețetă absolut genială.

Iar desertul a fost excelent.

Deși a venit într-o porție extrem de generoasă, Tiramisu a dispărut în 10 minute.

Și din nou las cuvântul celui care a încercat crema de zahăr ars.

”Mi-a sărit în ochi de la început crema de zahăr ars cu Bailey’s și, chiar dacă porțiile sunt sățioase, am păstrat ceva loc și pentru desert. Și bine am făcut, crema a fost perfectă. Consistența ideală, sosul minunat (nu prea ars, cu un gust de caramel exact cum trebuie să fie) și cu o vagă aromă de lichior - în niciun caz îmbibat în alcool de să-ți țiuie urechile, cum mi s-a mai întâmplat”.

Totul a costat 633 de lei, vreo 120 de euro. Mult pentru o masă în oraș, în Sibiu, dar ponderat pentru câte persoane au fost și pentru cât s-a consumat.

Nu am înțeles însă de unde obsesia de a decora toate farfuriile cu felii de portocală. Au fost acolo indiferent că a fost carne de pui, de vită. Au fost chiar și lângă desert.

Pe de altă parte e de semnalat faptul că în toaleta femeilor se găsesc produse pentru igiena intimă. Comesenele au semnalat că nu au mai văzut asta nici în localuri mai pretențioase în Occident.

Este unul din puținele restaurante pe care le-aș recomanda în Sibiu. Chiar merită vizitat dacă meniul rămâne cel puțin la fel așa cum este el acum.

Interesantă este și filosofia celor trei care au pus bazele afacerii: nu ne adresăm turiștilor. Departe de centru, nici nu prea ai avea cum. Puțini sunt cei străini de oraș care se îndepărtează de zona centrală sau de punctele de interes ale orașului, iar Hipodromului chiar nu atrage cu absolut nimic.

Iar aici intervine teoria care spune că sunt momente în care coaja e mai bună decât miezul. Multe din restaurantele centrale profită de invazia turiștilor care vin o singură dată. În aceste condiții, nu contează dacă servirea e proastă, mâncarea lasă de dorită, iar prețurile sunt piperate. Te vinzi așa pentru că știi că te adresezi în cea mai mare parte clienților ”one time”. Vin o singură dată, iar zona centrală a Sibiului abundă de astfel de mușterii.

Pe de altă parte, în afara inelului central e mai greu de supraviețuit dacă faci la fel. Nu ai clienți ”one time”, așa că trebuie să-i mulțumești pe cei pe care te bazezi că se mai întorc. Localnicii. Pentru că altfel dai faliment, nu e rost de țepe. Iar povestea locației respective exact despre asta vorbește.

Vom vedea care va fi viitorul restaurantului ”Per tutti”. Dacă nu va mai fi pentru toți, așa cum îi spune numele, va muri la fel ca toate cele care au stat temporar aici.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de T.S.