Cine pune la încercare toleranța Sibiului?

de arh. Alexandru Găvozdea, lider Platformă Sibiu2024

Sunt un om spiritual și crescut fiind și de bunica, aproape de credință. Și sunt, în același timp, un social liberal, cred în democrație, libertate, dar și în solidaritate, caritate – puterea de a face bine celor mai puțini norocoși, a noastră ca indivizi, și a statului.

Prin cererea de a interzice proiecția filmului „Arsenie. Viața de apoi”,  Arhiepiscopia Sibiului îmi transmite, mie și altor mii de sibieni, că dimensiunile de om spiritual și de iubitor al libertății sunt incompatibile una cu cealaltă. Mă conjură să mă poziționez, deci să aleg ce sunt.

Din păcate, această reacție publică are menirea să divizeze, nu să unească. Să ne împartă brutal în două oștiri. Să excludă oameni ca mine, care prețuiesc curiozitatea artistică, libera exprimare și pun sub semnul întrebării certitudini, din rândul „adevăraților credincioși” care s-ar opune prezentării filmului.

Are efectul periculos de a mă despărți de aproapele meu și de aceea este o eroare.

Pentru că Sibiul este tocmai despre o comunitate de oameni, de etnii și religii diferite, cu opinii uneori total opuse despre lume și viață, care a construit un oraș de o frumusețe uimitoare, incluziv și prosper. Tocmai această diversitate și uniune a contrariilor este sursa dezvoltării Sibiului și destinul acestei comunități.

Așa că sper din tot sufletul ca această intervenție în felul de a trai al cetății noastre să rămână fără ecou.

Eu voi merge la proiecția filmului despre care am auzit că este, în primul rând, despre înțelegere. Înțelegerea personalității complexe a părintelui Arsenie, a fenomenului pelerinajului la locurile în care a trăit și a murit, a oamenilor care au participat la acestea. Un exercițiu de autoanaliză, înfășurat în imagini și cuvinte, ce urmăresc să descâlcească adevărul de ficțiunea mitului.

Afișul filmului “Arsenie. Viața de apoi”, regizat de Alexandru Solomon

Salut faptul că Muzeul Astra și organizatorii Festivalului Astra nu au cedat acestei presiuni. Decizia de a prezenta filmul deschide ușa dialogului, care înțeleg că a avut loc peste tot unde a fost proiectat.

De 30 de ani, Festivalul Astra din Sibiu este centrul cinematografiei documentare românești. Născut în anii ’90, festivalul a avut misiunea grea de a schimba percepția publicului despre documentare, de la filmele propagandistice, la cele educative. Niciodată organizatorilor nu le-a fost teamă de temele controversate ale istoriei recente a României.

Și nici nu este la prima polemică de acest fel. Îmi amintesc de un alt film care a generat discuții aprinse în 2016, “New Gypsy Kings” al lui Liviu Tipuriță despre lumea romilor superstaruri. Filmul a fost urmat de un concert de manele pe scena Filarmonicii de Stat din Sibiu, ceea ce a declanșat o avalanșă de reacții. Și ce să vedeți? Sibiul a supraviețuit acestei încercări tocmai pentru că este un oraș deschis la un dialog perpetuu între culturi, credințe, stat și Biserică.

Festivalul Astra demonstrează din nou că aici filmele nu sunt doar imagini pe un ecran, ci instrumente de schimbare și înțelegere. Fără această curiozitate de a cerceta, suntem doar prizonieri ai propriilor iluzii. Mulțumesc Muzeului Astra și Festivalului Astra!

Acesta este spiritul Sibiului!

Vă așteptăm în comunitatea Sibiu2024 să dezbatem, să ne punem de acord pe lucrurile care privesc viața noastră în comun:

https://www.facebook.com/alexandru.gavozdea.sibiu2024

https://www.facebook.com/sibiu2024