Omenirea – încotro?

Nu este o întrebare vanitoasă nici fără rost. Omul precum și comunitatea lui - societatea - sunt fenomene ca oricare altele, supuse legității mișcării, transformării. Întocmai ca și fenomenul vieții, n-au existat din totdeauna, s-au născut, își joacă rolul pe scena existenței și vor dispare. Nu trebuie să fii mare filosof pentru a sesiza, pentru a prevedea o astfel de ineluctabilă evoluție.

În ce-l privește pe om, dincolo de evoluția sa ca entitate individuală, problema se pune și privitor la relația sa cu semenii, cu alte cuvinte cum va evolua organizarea și funcționarea societății omenești, precum și la relația sa cu mediul de viață, cu alte cuvinte cu natura din care s-a născut și care-i susține viața. Asupra acestor două mari probleme, câteva considerațiuni.

La peste 75 de ani de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, suntem la orizontul unei noi ordini mondiale. În general războaiele au schimbat lumea. Niciunul din istorie nu a adus  schimbări la scară planetară ca această (sperăm) ultimă conflagrație mondială. Într-o primă etapă s-au format două blocuri, Apusul și Răsăritul. Concomitent și succesiv, s-a înfiripat și constituit o a treia lume, pe fondul destrămării fostelor colonii cum și ca urmare a evoluției impetuoase a unor popoare,  ex. China, India, Indonezia, Brazilia. Victorioasă finalmente pe zona Euro-Atlantică ca și pe cea Indo-Pacifică, Statele Unite ale Americii și-a impus influența continentală prin dominare economico-financiară, pe fondul concurenței pieții libere cum și pe ideea salvgardării libertății și a drepturilor omului în fața agresiunii despotice. Doar că state ca China, India, Rusia, au devenit și ele puternice, în măsură să-și exercite influența în lume, ca urmare a marelui lor potențial uman și economic, asezonat cu ultimele și cele mai moderne și eficiente realizări în domeniul tehnico-științific. E o realitate incontestabilă. Pe această platformă concurențială se joacă la ruleta instituirii unei noi și alte ordini mondiale. Care o fi aceasta și de ce n-ar fi bună actuala?

Într-un amplu interviu publicat în coloanele cotidianului Tribuna, dl. prof. Univ. Corvin Lupu încearcă să răspundă acestor întrebări prin prisma tematicii dezbătute recent la o întrunire  organizată de China pe marginea Noului Drum al Mătăsii. În esență ni se spune că actuala organizare social-statală de tip occidental  este fundată pe o structură piramidală, la vârf fiind țările și popoarele - în frunte cu SUA - care și-au câștigat puterea și supremația prin exploatarea  economică  și dominația politică ale celor aflate pe treptele inferioare ale piramidei, ordine bazată pe inegalitate, nedreptate și silnicie. În contrapartidă, încă cu zece ani în urmă, China a conceput ordinea fundată pe o structură orizontală, bazată pe principiul egalității, cooperării și într-ajutorării, astfel ca popoarele să beneficieze, în regim de deplină libertate, de dezvoltare într-un registru al globalizării identitare. În consonanță cu o mulțime de reprezentanți ai altor popoare, participanți la amintita întrunire, dl. prof. Lupu face un amplu rechizitoriu actualei ordini patronate de SUA, care repercutează inclusiv asupra României și ridică în slăvi proiectul noii ordini astfel cum acesta a fost schițat și apărat de președintele Chinei Xi Jinping.

Nici dl. prof. Lupu, nici eu nu suntem avizați să dăm verdicte mondiale. Dar ca simpli cetățeni ai unui stat care, deși face parte dintr-o ordine desuetă respectă dreptul inalienabil la cuvânt și opinie, ne putem expune propria părere în această problemă cu adevărat crucială pentru vremurile noastre.

Într-adevăr, de maniera în care a fost concepută și cum a evoluat postbelic, actuala ordine mondială nu este câtuși de puțin la adăpost de critici. Aș spune că ea s-a fundat și se perpetuează quasi anacronic pe conceptul capitalismului agresiv, într-o lume în care atât relația de la om la om cât și cea de la om la stat, respectiv de la om la societate, îmbracă un veșmânt cu puternice amprente sociale, o lume în care indivizii la nivel de masă cum și națiunile își reclamă dreptul real la identitate, la demnitate.

Politic s-a mers în continuare pe sistemul guvernării democratice, dar în care  drepturile și libertățile cetățenești sunt exercitate dincolo de măsură, întorcându-se ca un veritabil bumerang împotriva organizării sociale înseși. Sub acest aspect, civilizația actuală de tip occidental marchează un evident declin. S-a basculat dintr-o extremă într-alta. S-a ajuns ca insul, individul, reclamându-și drepturile inalienabile, să disprețuiască, să nesocotească așezământul social din care face parte, ba chiar să-l ignore, socotindu-se un cetățean al lumii, fără răspunderi, fără obligații. Principala victimă a unei asemenea optici este FAMILIA, nucleul de bază al coeziunii sociale. Drogurile, decadența morală, exagerarea dorințelor, consumul exacerbat pe măsura plăcerilor fără limite și atâtea multe alte racile ale societății așa zis moderne sau post moderne, au condus la degradarea coeziunii sociale, la ignorarea răspunderilor și obligațiilor pe care omul ca superior animator al vieții le are față de sine cum și față de colectivitatea în care trăiește.

Pe înțeles, dl. prof. Lupu face o scurtă radiografie a incidenței acestor racile asupra românului și societății românești, sub influența sistemului acesta  „iudeo american”. N-o fi tocmai în totul cum le zice  domnia sa, dar este totuși o realitate  că, venind din umbra istoriei, românii au plonjat direct într-un bazin din care ies bine spălați: fără economie, fără pământ, fără dragoste de țară, ( cei mai mulți emigranți), pe zi ce trece rupți de rădăcină. Nu numai datorită mediului actualei ordini, ci esențial, datorită tembelismului. În ritmul acesta riscăm calitatea de popor ( teritoriu, limbă, identitate națională) și devenim o populație.

Ne mai sigură dl. prof. Lupu că în noua ordine preconizată de China, secondată de Rusia, Româia ar avea, alături de multe alte țări și popoare ale lumii, un viitor de aur. Teoretic, posibil până la probabil dar, să lăsăm deocamdată la o parte vorbele și să recurgem la fapte.

Ca să realizeze o lume pe calapodul celei preconizate de Noul Drum al Mătăsii, China și Rusia trebuie să se reinventeze, să-și renege gena istorică. Până în 1917 (Rusia) și  până în 1932 (China) au fost construcții politice eminamente dictator-autoritare, conduse pe principii dinastice sau imperiale, în care organizarea politică a supus umilitor și nedemn omul, insul ca agent esențial al structurii sociale. După, amândouă au îmbrățișat gândirea comunistă a raiului pe pământ, dar cine nu și-a însușit „lecția” a fost pur și simplu ras de pe fața pământului, întocmai tradiției lor istorice. Să amintim de ravagiile instaurării comunismului în Rusia, de cele ale revoluției culturale în China. Să vedem ce se întâmplă azi, sub ochii noștri: tibetanii, uigurii, taivanezii care vor să trăiască în libertate după propriul lor crez, n-au voie decât sub umbrela gândirii comunisto-chineze. Încercarea de compromis în cazul Hong-Kong-ului a fost grabnic confiscată de China, exemplu ilustrativ  de reale intenții și de cât valorează angajamentele. Cât privește Rusia- ce mai- noi și Europa  răsăriteană i-am cunoscut pe viu binefacerile timp de aproape jumătate de secol iar azi, pentru a croi drum „noii ordini”, iată pașii: otrăvurile, Ucraina. Nimic mai izbitor între vorbă și faptă în bătălia pentru o altă ordine. Pe bune s-a pus întrebarea dacă „sacrificiile” pe care le face azi China pe teritoriul unor state nevoiașe, întocmai cum făcu și URSS în celebra „Luptă pentru Pace”, nu reprezintă cumva mijloace și metode de ademenire, de adeziune la efortul de deplasare a influenței dinspre „ordinea” americano-occidentală spre „ordinea” ruso-chineză.

Una peste alta, noua confruntare de anvergură mondială pune omenirii probleme mari și grave de subzistență și supraviețuire. La această „corridă” a omului contra om, a omului contra propriului așezământ social, se adaugă și bătălia – de această dată sigur inegală – între om  și mediul natural care-i asigură viața. Nu intru în amănunte. Îngrijorările se țin lanț. Energia pământului reglată între altele de atmosferă, cu incidență asupra căldurii solare, dă semne de schimbări iremediabile. Infestarea aerului, apei, solului, supraîncălzirea, pun la modul cel mai serios problema extincției premature a vieții pe pământ.

În data de 15 noiembrie se întâlnesc doi oameni care prin pozițiile deținute la scară mondială ar putea influența în spre bine mersul lucrurilor. O pace între sisteme ar limpezi orizontul   efortului de a asigura vieții un curs firesc, în armonie și comuniune cu ea înseși, cu mediul  ei natural.

Imaginar am stat de vorbă cu un „extraterestru” care, de la distanță cosmică, a distins din mulțime o planetă singulară prin deosebita ei frumusețe. „Interlocutorul” a aflat că acolo se petrece și singurul fenomen sesizat în peregrinările sale de până acum: VIAȚA, O MINUNE A NATURII. I-am spus că în vârful trofic s-a cățărat cea mai evoluată ființă - OMUL- dar care, prin ultimele lui isprăvi o pune în pericol. „PĂCAT” mi-a spus  interlocutorul.  „Ignorați valoarea și importanța ei pentru întregul univers”.        

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi