Reputat psihiatru, la Sibiu: Migrația e o provocare mai mare pentru săntătatea mintală decât Covidul

Psihiatria românească are parte de inițiative pozitive, dar nu suficiente pentru a dezvolta și studia domeniul în ansamblu, la nivel național. Una dintre aceste inițiative a fost și inaugurarea ambulatoriului pentru adulți la Spitalul de Psihiatrie din Sibiu, crede academicianul Mircea Lăzărescu, reputat profesor de psihiatrie.

Născut la 29 martie 1939 în Lugoj, Mircea Lăzărescu lucrează din anul 1961 ca medic în domeniul psihiatriei. Este membru emerit al Academiei de Științe Medicale, iar în perioada 1990-1995 a fost primul președinte al Asociației Psihiatrice Române. În cariera sa, a contribuit activ la crearea unor asociații de profil în domeniul psihiatriei, ca Asociația Română de Psihoterapie (apoi Federația Asociațiilor de Psihoterapie), Asociația Română de Psihiatrie Socială, Psihofarmacologie și Psihiatrie Biologică, a Rezidenților în Psihiatrie, Asociații ale studiului personalității și tulburărilor de personalitate etc. Lăzărescu este membru în bordul Secției de Diagnostic și Clasificare și a celei de Psihopatologie a Asociației Mondiale de Psihiatrie, membru activ în bordul Secției de Psihopatologie a Asociației Europene de Psihiatrie.

Aflat săptămâna trecută la Sibiu, i-am solicitat lui Mircea Lăzărescu un scurt interviu în care am discutat despre evoluția îngrijirilor medicale în domeniul psihiatriei și despre provocările din acest domeniu.

Cum credeți că au evoluat îngrijirile medicale în domeniul psihiatriei în ultimele trei decenii în România?

În România a fost o situație destul de confuză. În ultimii 30 de ani nu am avut programe clare. E adevărat că în 2005 a apărut o inițiativă, în legătură și cu intrarea noastră în UE, de a dezvolta sănătatea mintală. S-a format un centru coordonator la nivelul Ministerului Sănătății cu experți din străinătate, care a avut o serie de reglementări; au făcut niște norme de înființare a centrelor de sănătate mintală, dar în mod practic ele nu au avut o viabilitate și o structurare destul de funcțională. Pe de altă parte, vechile instituții - spitale și servicii, secții de psihiatrie, ambulatoarele care au existat - și-au continuat funcționalitatea.

Au fost însă două schimbări importante după `90. În primul rând, posibilitatea unor servicii particulare și a unor cabinete. Acestea s-au dezvoltat mult. Sunt orașe care au 20-30-40 de cabinete particulare care rezolvă în mare măsură nevoia de îngrijire în sănătate mintală și chiar de urmărire a cazurilor psihiatrice. Însă nu este suficient de sistematic, adică serviciile organizate central, zonal, nu coordonează suficient activitatea particulară, ceea ce nici nu se poate. Pe de altă parte, tot după `90 s-au înființat asociații variate pe diverse direcții. Pe lângă Asociația română de psihiatrie, de psihoterapie s-au înființat și altele, de exemplu cea care acuma și-a ținut a doua conferință, Asociația Spitalelor de Psihiatrie (este vorba despre Conferința Psihiatrie și Psihologie Medico-Legală, 23-25 Noiembrie 2023, Sibiu - n.n.). Mai este asociația de psihiatrie socială etc. Deci, aceste asociații au organizat și manifestări, și o rețea de formare: e un plus, pentru că se cultivă ideea unor variații în interiorul psihiatriei.

Totuși, impactul efectiv la nivel național nu e suficient de pregnant. De aceea suntem într-o perioadă în care orice inițiativă bună într-un anumit loc are valoare, ca să dea un exemplu, să se răspândească; pentru că nu mai suntem într-o vreme totalitară, ca de sus în jos să meargă lucrurile. E o vreme în care se tatonează, dar sigur formările există. Deficiențe există în literatură: nu apar suficiente cărți noi în domeniul psihiatriei și a celor conexe în România. Înainte apăreau mai multe. E adevărat că există acces la literatura internațională. Pe de altă parte, dacă cărțile ar exista, sintetice, pe domenii, să zicem pe schizofrenie, pe psihoterapie etc., ar fi utile pentru tânăra generație că ar găsi materialul sintetic, pentru că dacă am merge la literatura internațională îl găsești răspândit - fie în mari tratate, fie în multe cărți pe care trebuie să le aduni tu. Ar putea fi chiar o literatură accesibilă și pentru populație: ce-i anxietatea, ce-i cu toxicomaniile, deci cărți care să fie nu de popularizare, ci informative. Sigur că multe sunt online, dar e necesar să existe și acest aspect.

Și sunt suficiente acele inițiative pozitive despre care ați menționat că apar?

Oricând o inițiativă bună este bună, dar nu e suficient. O inițiativă poate să fie un exemplu, un moment; ea se poate materializa în ceva exemplar, cum e aici la Sibiu - e un exemplu bun pentru ce e în jur, dar nu este normativă, nu-i pentru toată țara.

Într-un fel, România are acest defect: că nu se urmărește sistematic la nivel național, realizările să fie sprijinite în ansamblul țării. Deci, inițiativa e bună, dar nu e și rezolvarea lucrului, e numai un exemplu pozitiv. În orice caz, acestea sunt excelente și iată, Sibiul are o inițiativă bună. 

Care sunt cele mai mari provocări în acest domeniu?

Provocările nu sunt numai locale sau numai românești. Omenirea este într-o metamorfoză: nu mai putem cu vechile șabloane doar să avem grijă de sănătatea mintală și de rezolvare. Multe lucruri sunt relativ standardizate, încât știi cum să pui diagnosticul, cum să tratezi aspectul urgent. Dar nu există factori extra-psihiatrici care intervin undeva problematic în sănătatea mintală. Migrația mare, faptul că populația nu are un loc stabil, nu poți programa pe termen lung; pleacă părinții de lângă copii. Deci, această societate foarte mobilă e o provocare și pentru sănătatea mintală nu numai în România. Și soluțiile în plan internațional încă nu există.

Deci, noi ne rezonăm la o problematică generală europeană, internațională, a vremilor pe care le trăim. Sigur, și pe moștenirea noastră tradițională, pentru că cineva care are tradiția Elveției sau Germaniei este altceva decât cine are tradiția României.

Cum vedeți perioada de după pandemie, când oamenii au devenit mult mai vulnerabili?

Perioada aceasta e mai deosebită din punct de vedere psihologic, nu medico-psihiatric. În sensul că în vremea pandemiei au fost unele evenimente, care au marcat chiar funcționarea societății: deplasarea la serviciu sau învățământul. S-au făcut orele online, s-a văzut că se poate face online, o serie de servicii au rămas legate online sau cu puțină participare. Dintr-o dată e o schimbare de stil de viață la nivel general: s-a circulat mai puțin cu avioanele între întâlnirile internaționale, s-a văzut că și întâlnirile internaționale pot să aibă loc cu mai puțini oameni, doar online. Deci, s-a modificat și stilul de comunicare, și de manifestare științifică, și de participare. Or, astea au niște repercusiune cărora noi nu le știm încă amprenta, dar ele sunt evidente.

Pe de altă parte, poți consulta online - și informativ, și pentru o boală, chiar pentru diagnostic și chiar psiho-terapeutic, ceea ce este un avantaj.

Sinteza acestor schimbări este că oricum Covidul a marcat această situație, de a nu mai fi neapărat prezent fizic într-un loc, de a te deplasa. Și asta e o schimbare antropologică și psihologică evident și cu răsunet pentru sănătate mintală cumva, nu știm încă cum. 

Dar mulți au devenit și vulnerabili în perioada asta.

Nu se devine vulnerabil emoțional în 2 ani de pandemie, pentru că omul se formează într-o perioadă de 10-20 de ani. Mult mai mare amprenta asupra dezvoltării emoționale a avut-o migrația care a lăsat atâția copii fără părinți, crescând cu bunici sau cu niște rude: aceea a modificat labilitatea emoțională a populației României și a multor alte state, pe când acești doi ani nu i-a modificat pe structură de labilitate emoțională.

Există anumite boli mintale care au mai mare incidență acum față de acum 10 ani și care ar putea fi posibile cauze incidența?

Sunt lucruri care poate sunt mai frecvente, cum ar fi instabilitatea psiho-motorie, toxicomaniile - acestea pot să fie mai diferente. Într-o vreme depresia era frecventă. Nu e sigur dacă depresia mai este așa de frecventă. Multe tulburări se manifestă mascat: depresie mascată, anxietate mascată. E o perioadă în care nu avem încă suficiente sinteze, mersul schimbărilor fiind foarte rapid, dar trebuie să fim atenți, vigilenți, să avem un bun control asupra cunoștințelor tradiționale și să ne uităm la centrele de sinteză care urmăresc evoluțiile actuale. Dar nu avem răspunsuri ferme sau foarte clare la o asemenea problemă serioasă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ion Surdu

Redactor