În spiritul sărbătorilor de iarnă, vă invităm să călătoriți în timp și să vă lăsați purtați de relatările unor personalități cunoscute de toți sibienii. Acești oameni împărtășesc cu noi amintirile și tradițiile Crăciunului din copilăria lor, oferindu-ne o privire intimă asupra magiei acestei sărbători.

Descoperim povești care ne duc înapoi în timp, în vremurile în care în decembrie era zăpadă și pe străzi mai circulau sănii trase de cai, iar cei care povestesc astăzi erau doar niște copii. Unii plini de entuziasm și speranță.

Citește și:

Amintiri de Crăciun. Constantin Chiriac: „Colindele erau cântate numai la anumite ore. Nu se cântau colinde toată noaptea sau toată dimineața”. „Vorbesc, din păcate, de lucruri apuse care greu pot fi reînviate”

Gavril Dejeu s-a născut în 11 septembrie 1932, în comuna Poieni, județul Cluj. Deputat în mai multe legislaturi, ministru de interne în perioada 1996-1999 și chiar premier interimar în perioada 30 martie-17 aprilie 1998.

Dejeu vorbește despre Crăciunul din anii 30-40, în care civilizația modernă încă nu răpise sărbătorii din ”farmecul ei arhaic, țărănesc, dinamic și tonifiant”, după cum mărturisește.

Crăciunul  nostalgic la Poieni

Cea mai mare sărbătoare a anului, „Crăciunul” se adresează de-odată și tuturor creștinilor, în percepția zilei dar și, mai cu seamă, în perceție nostalgică. Nu știu dacă și pentru generațiile tinere de azi  dar, celor ce am trecut pragul senectuții și am trăit Crăciunul în atmosfera  idilică a satului românesc, amintirile sărbătorii sunt prilej de tonifiantă revigorare spirituală. Întreaga sărbătoare care ținea trei zile, se derula sub aura liniștei senine pregătită de „Postul Crăciunului”.

Azi, la oraș, dincolo de cultul pomului, de meniul specific și participarea la  slujba religioasă, nota distinctivă o dau tv-urile: colinde, evocări, obiceiuri, petreceri, percepute static, din fotoliu, cel mult cu un pahar de vin alături. Civilizația modernă răpește sărbătorii din farmecul ei arhaic, țărănesc, dinamic și tonifiant.

Pregătirile începeau de cu două trei luni mai devreme. Noi copiii ne întruneam pe grupe de vecinătate, părinții ne învățau colinde. Din site sau ciururi uzate confecționam „stele” frumos ornate cu hârtie colorată, lucie și creponată. De cum se lăsa înserarea porneam pe lungimea vecinătății: „ne primiți cu steaua?”. Glasurile acompaniate de „țângalău” răbufneau sacadat, tensionate și emoționate. „răsărit-a, răsărit...” Colacii, cârnații sau bomboanele le împărțeam la final, frățește.

Adolescenții porneau, ceva mai târziu, cu „Vifleimul”. Confecționau un staul castelat din scândură, î-l îmbrăcau în pânză și hârtie orbitor colorate. În veșminte biblice,  imitau în versuri și cântece magii, ciobanul și pe Irod, într-un scenariu dramatic simbolizând  nașterea Mântuitorului, desfășurat în jurul „Vifleimului” așezat în mijlocul camerei.

Citește și:

Amintiri de Crăciun. Ciprian Ștefan: ”Nu conta că mergeam 5 km prin pădure, eram o trupă faină, care se distra și simțea magia Crăciunului”

Cei mai așteptați erau „feciorii”. Pregătiți de săptămâni, asistați de un bătrân „Moș Crăciun” și de delegatul bisericii, porneau în jurul orei nouă în ritmul sonor al „Bandei” Trilili până la marginea din sus a satului de unde începeau colindul care se prelungea până dimineața sau, uneori, până a doua noapte. De cum se apropiau, intonau întrebător: „Ci ne lasă gazdă-n casă, că de-aseară-s tot pe-afară” Bătrânul „Moș Crăciun” bătea în poartă întrebând dacă primesc cu colindul. Gazda deschidea ceremonial poarta, iar colindul „curgea” pornind din tindă, între două-trei grupe care preluau cântarea de la una la alta. După colind, unde erau fete sau neveste, se juca „învârtita”. Era tradiția ca de Crăciun, fetele și nevestele să fie jucate în casa lor.

În ziua de Crăciun, toată suflarea la Biserică. Era obiceiul ca de cu vreme, familiile să-și pregătească straie noi, curate și îngrijite. Femeile, după vârstă, în ton sobru sau dimpotrivă în explozii coloristice, toate însăilate cu migală și iscusință în gospodărie. Idem, bărbații de la mic la mare, în opinci, cioareci și suman, cu făloasa căciulă de astrahan. După biserică, masa copioasă de Crăciun: sarmalele.

După amiaza, în toate cele trei zile de sărbătoare, tineretul satului - dar nu numai - la joc. Din vreme era aleasă și pregătită o șură spațioasă, arătoasă unde, în ritmul sacadat al grupului „Trilili”- vioară, contră și gurdună - se dezlănțuiau risipitor energiile, zâmbetele,  bucuria.

Sărbătoarea era prilej de vizite sau întâlniri în care se povesteau, la un păhar de pălincă, cele petrecute în anul pe sfârșite, s-au se făceau planuri pe anul ce vine, totul într-o atmosferă calmă, de pace, liniște și frățească comuniune.

Mă-n-torc acasă și întreb: se mai umblă cu steaua, cu vifleimul și feciorii? O, nu! Tineretul a plecat. Am rămas și noi cu televizorul.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro