„N-are cum să nu-ți placă meseria asta dacă ești curios”. Muzeograful Daniela Dâmboiu, după o carieră de 40 de ani la Sibiu: a pregătit Tezaurul Muzeului Brukenthal pentru public și a contribuit la salvarea unor capodopere

Unul dintre muzeografii Muzeului Național Brukenthal (MNB) din Sibiu își încheie cariera remarcabilă după patru decenii de serviciu dedicat. Dr. Daniela Dâmboiu este printre puținii angajați ai muzeului care și-a petrecut 40 de ani aici. „A fost al doilea meu loc de muncă”, a spus aceasta într-o discuție cu managerul interimar, Alexandru Chituță, în cadrul unui podcast realizat la muzeu, în ultima sa zi oficială de muncă.

Născută în Alba Iulia, familia Danielei Dâmboiu s-a mutat la Sibiu când viitorul muzeograf al MNB avea 9 ani. Spune că a fost profund influențată de frumusețea și bogăția culturală a orașului. Studiile ei în Istorie și Filosofie, cu specializare în engleză, au pregătit terenul pentru o carieră excepțională.

Dr. Daniela Dâmboiu a fost angajată la Muzeul Brukenthal pe data de 1 septembrie 1984. S-a dedicat inițial o perioadă scurtă lucrului la oficiul de patrimoniu, unde se ocupa de expertizarea și documentarea pieselor pentru export sau donații. Acest rol i-a oferit o bază solidă în domeniul orfevrăriei și argintăriei, o pasiune care avea să-i definească cariera.

În 1990, după o reformă instituțională, a fost transferată la secția de artă a muzeului, unde a început să se specializeze în cercetarea tezaurului de orfevrărie și numismatică. Aici, a explorat profund colecțiile muzeului, incluzând lucrări din epoca romanică, goticul timpuriu și târziu, până la operele renascentiste, evidențiind în cadrul dialogului cu Alexandru Chituță și importanța lucrărilor aurarului sibian Sebastian Hann (1644 - 1713).

O parte semnificativă a carierei sale a fost dedicată studiului și expunerii Tezaurului muzeului, care fusese închis publicului timp de zeci de ani. Prima expoziție majoră sub îndrumarea sa a avut loc în 2006, marcând un moment crucial în istoria muzeului.

„În Colecția Tezaur se poate face un periplu din epoca romanică, mergând în perioada goticului timpuriu și târziu, în care avem niște exemplare extraordinare, cum este Crucea relicvar de la Cisnădie sau Monstranza cu înger din spate... Trecem prin perioada renascentistă, din care avem multe piese laice, dar și podoabe; și în final ajungem la Sebastian Hann, despre care se spunea că Sibiul prin opera acestui aurar este la fel ca Augsburg, spre exemplu. Într-adevăr, până la sfârșitul secolului al 17-lea, aurarii sibieni lucrau la același nivel cu cei din Europa”, a spus Daniela Dâmboiu.

Precizăm că, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, în cadrul MNB s-a constituit un tezaur de obiecte realizate din metale preţioase: argintărie laică şi liturgică, podoabe şi bijuterii, dezvoltând nucleul reprezentat iniţial de cabinetul de numismatică al baronului Samuel von Brukenthal. Alături de monede şi medalii, Tezaurul s-a îmbogăţit treptat prin intermediul donaţiilor şi achiziţiilor, piesele provenind de la bisericile evanghelice, ghilde și bijutieri. Colecţia Tezaur a Muzeului Naţional Brukenthal cuprinde peste 1000 de piese de argintărie, dintre care peste 120 sunt liturgice, aproximativ 100 sunt laice, peste 600 sunt podoabe şi bijuterii şi peste 200 sunt piese pentru servirea mesei.

În noiembrie 2023, conducerea MNB a organizat un evenient special dedicat pensionării muzeografului, lansând și Catalogului Siglelor Meșterilor Aurari din Transilvania, (secolele XVI–XIX), realizat de dr. Daniela Dâmboiu.

Pe lângă munca sa cu obiectele de orfevrărie, Daniela Dâmboiu a avut un rol esențial în documentarea și prezervarea moștenirii lui Brukenthal. A investigat structura palatului, piesele de mobilier și a vorbit despre câteva curiozități ale vieții cotidiene din acea epocă, cum ar fi descoperirea de periuțe de dinți sau paletele de badminton ale baronului. „Brukenthal intra cu trăsura în palat (...) În spatele palatului erau grajdurile. În 1803, la moartea sa, s-a făcut un inventar: erau 67 de cai în grajdul acela și 13 vaci și multe trăsuri în curtea a doua. Vă imaginați ce efervescență era în acea curte”.

În cariera sa de la MNB, Daniela Dâmboiu a contribuit și la cunoașterea internațională a colecțiilor muzeului, fiind curator a numeroase expoziții în Europa. Lucrările ei de cercetare au fost recunoscute pentru importanța lor, aducând noi perspective asupra operelor de artă și asupra istoriei artei în general.

„Ultima expoziție a fost Caroto (Giovanni Francesco Caroto, 1480-1555 sau 1558, a fost un pictor italian din perioada Renașterii, care a activat în cea mai mare parte a vieții în Verona - n.n.), în Italia, în care am descoperit ce importantă e lucrarea noastră în context. Avem o lucrare extraordinar de simbolică și importantă – «Nașterea Fecioarei Maria». Am făcut și un articol, în care am reușit să vedem și proveniența lucrării. De fapt, fiecare lucrare are o poveste. Dacă ajungi să o descoperi, cum am făcut-o cu Titian, mergi până în atelierul lui. Măcar și până la un punct, dar tot afli ceva. Asta s-a întâmplat și cu Titian, și cu Caroto.

O expoziție extraordinară a fost „Sigismund - Rex et Imperator”, care a fost organizată în 2006 la Budapesta și la Luxemburg. Ca să participe lucrarea «Pietà» (sculptură datată în jurul anului 1300 - n.n.), organizatorii au plătit restaurarea lucrării, fiindcă au ajuns la concluzia că urma să se spargă în bucăți. Pietà e o capodoperă în colecția noastră. Eu am ajuns la concluzia că a fost realizată de călugării de la Mănăstirea Cisterciană de la Cârța.

Aceiași colaborare extraordinară am avut-o tot la Luxemburg, cu lucrarea «Masacrul Inocenților» de Breugel (Pieter Bruegel cel Bătrân, cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea - n.n.), pe care tot au restaurat-o ca să participe la expoziție.

Tot la Luxemburg s-a făcut proiectul dedicat lui Jan van Eyck, finalizat cu expoziția din 2020 la Gent. Van Eyck-ul nostru (referindu-se la lucrarea „Omul cu tichie albastră”, una dintre cele mai prețioase picturi care se află în patrimoniul MNB - n.n.) era la Luxemburg. Atunci avea loc proiectul de verificare a lucrărilor lui care să asigure, să confirme ultima dată autenticitatea lucrărilor lui. Astăzi știm clar că sunt 20 de lucrări în lume, dintre care una este la Sibiu”, a povestit muzeograful Dâmboiu.

La finalul discuției, reflectând asupra carierei sale, dr. Daniela Dâmboiu a subliniat importanța curiozității și deschiderii în munca de muzeograf. Sfatul ei pentru tinerii care aspiră la o carieră în acest domeniu este să descopere frumusețea și bucuria explorării muzeelor, să îmbrățișeze diversitatea artei și să fie mereu deschiși la noi descoperiri.

„În meseria asta dacă ești curios, n-are cum să nu-ți placă. Descoperi lucrurile din mers (...)”, a concluzionat muzeograful după 40 de ani de muncă.

Interviul poate fi urmărit mai jos:

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi