Restaurantul care funcționează neîntrerupt din 1927: dovada că meniurile-roman nu au devenit istorie

Nu am crezut niciodată în restaurantele al căror meniu se întinde pe zeci de pagini. Doar că după ce în ultimele săptămâni am încercat tot felul de „inovații culinare în peisajul sibian”, unde minimalismul părea ideea de bază, am găsit de cuviință să mă întorc la tradițional. Și am ales unul dintre restaurantele cele mai vechi ale orașului.

Pentru cei care nu și-au dat seama, este vorba de restaurantul Crama Sibiul Vechi, al cărui meniu numără nu mai puțin de 38 de pagini cu mâncăruri. Ca pe vremuri, adică: un meniu cu Gustări reci (de la pită cu unsoare, ceapă și slănină prăjită la salam de Sibiu ori brânză de burduf), Gustări calde (de la ficăței de pasăre la tigaie la balmoș), preparate vegetariene, ciorbe, afumături și tot felul de mâncăruri din pește, pui, porc, oaie sau vită.

Toate tradiționale și nu din orice zonă, ci doar din cea a Ardealului: practic, cam tot ceea ce-ți poți aminti din copilăria de pe la bunici găsești cu siguranță în meniul-roman.

Restaurantul a fost închis vreo două săptămâni la începutul acestui an, să își poată lua echipa concediu și să fie dată o zugrăveală nouă. Una cu același albastru pe care îl găsești și pe casele tradiționale din Muzeul Astra, unde poți zări și fețe de masă tot precum cele din restaurant: adică din pânză grunjoasă, dar care își menține albul fără pete.

La ora după-amiezii în care am coborât noi în subsolul care găzduiește restaurantul, doar două mese din cele vreo 12 erau libere: cea din spatele ușii și una pe la mijlocul cramei, de unde tocmai se ridicaseră două domnițe. Și lume mai venea încă. Cu o muzică populară foarte stinsă în surdină, înăuntru se puteau auzi vorbindu-se mai multe limbi, explicația fiind simplă: pe TripAdvisor, la categoria „restaurante tradiționale”, Crama Sibiul Vechi este pe primul loc.

Supă de găină cu tăiței la Crama Sibiul Vechi

În restaurant erau la ora aceea doi ospătari, ambii îmbrăcați ca dintotdeauna în portul popular. Ospătari cu vechime, care știu când să glumească și cum să-ți potolească eventuala nerăbdare. Altfel nu îmi pot explica cum de n-am avut nici cea mai mică urmă de pierdere a vremii chiar dacă supa de găină cu tăiței mi-a fost adusă la vreo 30 de minute de la comandă (poate și pentru că până la supă am cerut și o tradițională țuică drept aperitiv).

Porție mare, tăiței galbeni și o carne de găină care nu plutea total decolorată prin supă. Am mâncat cu poftă și aproape m-aș fi săturat din ditamai blidul.

Tocană de oaie la Crama Sibiul Vechi

Nici felurile principale n-au venit foarte repede. Aproape că se împlinea ora de când am intrat noi în restaurant până când ospătarul pus pe glume să așeze o tocană de oaie în fața mea și un păstrăv la grătar de partea cealaltă. 

De fapt, tocana este – v-am spus că e vorba de tradițiile din Ardeal – un gulaș de oaie în toată regula, cu cartofi, țelină, bulion, boia. Delicioasă, fără doar și poate. De cealaltă parte a mesei, despre păstrăv mi s-a spus că este „taman ceea ce trebuie”.

Păstrăv la grătar la Crama Sibiul Vechi

Crama Sibiul vechi cred că este restaurantul care are și printre cele mai numeroase deserturi. Iar unul dintre acestea nu cred să mai fie de găsit prin altă parte a orașului: găluște cu înghețată și pere. O bunătate de gălușcă dată prin pesmet, în interiorul căreia se ascundea înghețată de vanilie și peste care se lăfăiau vișine scoase dintr-un compot gros, având alături câteva felii de pere înmuiate în vin roșu. Un desert care a pus într-o umbră groasă găluștele mele cu prune, pe care le-aș recomanda oricui de asemenea.

Găluște cu înghețată și cu pere (foto sus) și găluște cu prune (foto jos) la Crama Sibiul Vechi

Pentru festinul de după-amiază, care face locul de recomandat fără ezitare, cei de la Crama Sibiu Vechi ne-au cerut prin nota de plată 221 de lei: 22 de lei pentru supa de găină, 40 de lei pentru păstrăvul la grătar, 55 de lei pentru tocana de oaie, 21 de lei pentru găluștele cu pere și 15 lei pentru cele cu prune. Pentru apa minerală la un litru am plătit 12 lei, iar pentru două căni micuțe cu rachiu – 40 de lei. Pe notă a mai apărut o sticlă de Sprite la sfert de litru (nouă lei) pe care noi nici n-am comandat-o și nici n-am băut-o, dar pentru care nu mai aveam de ce ne burzului: înainte de a veni să încaseze banii, ospătarul ne-a rugat să verificăm nota, să nu fi făcut vreo greșeală. Noi n-am mai verificat-o.

Dan, căpitan de plai

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.