Joi,
23.05.2024
Parțial Noros
Acum
17°C

„Sfinții care au ales să umble încă pe pământ”. Un interviu cu Marius Popența, președintele Asociației Veteranilor de Război Sibiu

„Sfinții care au ales să umble încă pe pământ”. Un interviu cu Marius Popența, președintele Asociației Veteranilor de Război Sibiu

Luni, 29 aprilie, este Ziua Veteranilor de Război. Cu această ocazie structurile militare din garnizoana Sibiu alături de autorități, asociația care-i onorează și Mitropolia Ardealului, organizează la ora 10.00, la Monumentul „Veteranilor de război” din Pădurea Dumbrava, ceremonia de depuneri de coroane și jerbe de flori pentru cinstirea memoriei acestor eroi care cândva, au luptat pentru România. Sibiul mai are șapte veterani de război în viață. Despre ei și despre asociația care-i onorează în fiecare zi a vorbit Col. (rz.)  Marius Popența, președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război, filiala Sibiu, într-un interviu cu totul special, acordat redacției Turnul Sfatului. 

Reporter: Ce înseamnă pentru România Ziua Veteranilor de Război? 

Marius Popența: Ca să vă răspund este necesar un scurt recurs la istorie. Instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/10.10.2007, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007, această zi amintește de data la care, în anul 1902, regele Carol I a promulgat Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de veteran de război, în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostașilor care au luptat în acest război. Structura asociativă responsabilă cu evidența și drepturile membrilor săi funcționează din aceeași vreme.

După 30 decembrie 1947, Asociația Națională a Veteranilor de Război a fost desființată de conducerea comunistă, în locul ei funcționând o obscură asociere care recunoștea statutul de veteran de război numai celor care au luptat în campania din Vest.

Răsturnarea regimului comunist, în decembrie 1989, a declanșat inițiativa unui grup de combatanți ai Primului și ai celui de-al Doilea Război Mondial, prin care, la 27 decembrie 1989, au fost desființate structurile comuniste din domeniu și reînființată Asociația Națională a Veteranilor de Război (ANVR).

Afiliată și la organisme mondiale, Asociația – care la constituire cuprindea un număr de peste 900.000 de membri (veterani de război, văduve de război și văduve de veterani) – devenea astfel o prezență activă în viața socială, culturală și științifică a țării.

Asociația are filială și la Sibiu. 

La Sibiu, filiala județeană „General Traian Moșoiu” a ANVR funcționează neîntrerupt din anul 1990. Din acest nucleu extrem de energic și bine organizat s-au cristalizat și s-au desprins și celelalte structuri asociative militare sibiene. Un cartier al veteranilor, un cimitir dedicat, unde își dorm somnul de veci veteranii sibieni, Monumentul ostașului român din toate timpurile, amplasat în fața Cercului Militar Sibiu, sunt câteva dinte cele mai vizibile semne ale  existenței uneia dintre cele mai bine definite structuri de tip ONG din peisajul sibian.

Ne-ați putea spune câteva cuvinte și despre dumneavoastră ? 

Prefer să vă spun întâi despre oamenii de lângă mine. Am parte de o echipă de oameni de ispravă, care duc în spate toată povara administrativă a asociației: la Mediaș - col (rtr) Aurel BLIDARIU, susținut voluntar de soția sa; la Sibiu - lt.col. (rz) Alexandra ȘEPTILICI și Petrică SAMOILĂ. Ne ajută mult și soția mea, expert contabil, care ne rezolvă, pro bono, toate hățișurile financiare. Alături de ei, o comunitate restrânsă de oameni de suflet, de prieteni dragi, cu suflet mare și valori comune. Despre mine, ce să vă spun... de prin 2019  încoace sunt binecuvântat de Dumnezeu și de viață să pot să adun și să țin la un loc oamenii aceștia frumoși.

Col. (rz.) Marius Popenta 

Predecesorii mei mi-au lăsat moștenire o organizație puternic ancorată în social, care și-a pus vizibil amprenta în viața urbei. Eu mi-am concentrat atenția îndeosebi pe grija față de cei deja foarte puțini și aproape uitați: veteranii de război din județul Sibiu. De asemenea, mi-am focalizat energia pe aducerea lor și a poveștilor lor de viață în lumină, prin toate mijloacele posibile: media, spații expoziționale, rețele de socializare, acțiuni educative și evenimente publice.

Câți veterani de război mai are Sibiul în viață?

Zilele trecute l-am condus pe ultimul peron al vieții pe veteranul de război maior (rtr) Coriolan Gherghina, de 98 de ani, împliniți anul trecut în 6 noiembrie. Vizitându-l de ziua lui, împreună cu colegi din Cercul Militar Sibiu și cu studenți din Academia Forțelor Terestre (de departe cei mai dedicați și mai implicați parteneri instituționali) spuneam că „a merge acasă la veteranul de război Coriolan GHERGHINA este întotdeauna o provocare. Un OM cu o personalitate cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Un spirit tânăr, de o inteligență sclipitoare, ținut captiv într-un trup care parcă își pedepsește sufletul”. La Sibiu, parcă nu se putea rosti până deunăzi cuvântul VETERAN, fără a-l asocia cu omniprezentul Coriolan Gherghina. Dumnezeu să-i așeze sufletul în lumină, alături de toți camarazii lui, cei mai din vreme prezentați la Apelul Solemn!

maior (rtr) Coriolan Gherghina

Fără dânsul, mai avem parte, în județul Sibiu, de prezența încă printre noi și de poveștile de viață, de luptă și de sacrificiu ale doar șapte veterani de război. 

Citește și: VIDEO A murit maior Elena Țega, îngerul în alb, unul dintre ultimii veterani de război ai Sibiului

Le puteți spune numele? 

Mihai MARE TĂNASE – 101 ani, decan de vârstă al veteranilor sibieni, luptător pe ambele fronturi ale celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul unei unități de artilerie grea a vânătorilor de munte, care și-au croit drum de sacrificiu și glorie din Caucaz până în Munții Tatra (Sibiu).

Mihai Tănase

Irod MOISĂ – 101 ani, ultimul militar în viață din Batalionul de Gardă regală de la Peleș al regelui Mihai (Ghijasa de Sus).

Iod Moisă (foto centru jos)

Danil BANCIU – 100 ani, automobilist militar, participant la acțiunile militare din campania de Vest (Sibiu);

Danil Banciu

Simion DRAGOMAN – 100 ani, împliniți acum câteva zile, pe 24 aprilie, elev al Școlii Militare de Ofițeri de rezervă, participant la acțiunile militare de pe teritoriul național, începând cu august 1944  (locuiește alături de fiica lui în Germania, dar revine anual la Sibiu).

Simion Dragoman

Traian VLAD – 97 ani, elev al Școlii Militare de Marină, participant nemijlocit la operațiunea maritimă de repatriere din Crimeea a militarilor români luptători pe frontul de Est (internat temporar într-un centru de recuperare motorie, la București).

Traian Vlad

Tănase DOBRIN – 96 ani, elev de Școală Militară participant la acțiunile militare de pe teritoriul național, începând cu august 1944 (Sibiu);

Tănase Dobrin

Nicolae TURCU – 95 ani, specialist armurier în cadrul Arsenalului sibian, bombardat în acțiunile militare din ambele campanii ale celui de-al Doilea Război Mondial (Sibiu).

Nicolae Turcu 

Impresionant. Îi sărbătorește Sibiul așa cum merită?

Eu cred că Sibiul, ca și întreaga Românie, ar trebui să facă o sărbătoare din fiecare zi în care îi mai avem alături de noi pe cei din această generație, care a dus țara, la propriu, pe umerii lor, dându-ne-o nouă să o ducem mai departe, atât de  întreagă, de independentă și de mândră cât au fost ei în stare și cât le-a permis contextul politic și militar al vremii să o facă.

Dar, să vă răspund la întrebare așa cum ați formulat-o. Da, de Ziua Veteranilor de Război, de zilele lor de naștere și în preajma marilor sărbători naționale și creștine, Sibiul își face datoria față de seniorii noștri. Garnizoana Sibiu, autoritățile locale și județene, instituțiile de învățământ, din proprie inițiativă sau sensibilizate de către cei cărora le mai pasă, fac demersuri consistente pentru cinstirea veteranilor de război, ale văduvelor celor căzuți pe câmpul de luptă și ale văduvelor veteranilor de război. Anual, în 29 aprilie, se organizează activități comemorative și aniversare, îndeosebi în incinta Cercului Militar Sibiu, în cadrul instituțiilor militare de învățământ, precum și la Cimitirul Veteranilor de război din pădurea Dumbrava.

Citește și: A murit veteranul de război, maior (rtr) Ilie Albu. S-a bătut cu arma în mână pentru apărarea convoaielor feroviare

Dacă primesc ceea ce merită? Sigur, este greu de crezut că am putea în vreun fel compensa tinerețea lor sacrificată pe front, depărtarea de cei dragi, traumele incomensurabile produse de violență, mizerie, boli, iar în ultima vreme de însingurare sau chiar de nepăsare. Din punct de vedere material demersurile sunt, totuși, rezonabile.

Veteranii de război beneficiază de o indemnizație de gratitudine, care reprezintă modalitatea prin care statul român își exprimă recunoștința, respectul și admirația față de cei care și-au pus viața în slujba țării, precum și o minimă reparație morală și materială care să contribuie la asigurarea unui venit decent invalizilor, veteranilor și văduvelor de război.

Citând din surse oficiale, ajutorul financiar este neimpozabil și reprezintă 50% din câștigul salarial mediu brut pe țară. Începând cu luna ianuarie 2024, indemnizațiile pentru invalizi, veterani și văduve de război au fost majorate cu 13,8%.

Sunteți militar. Unul dintre oamenii care înțeleg exact ce au însemnat și ce înseamnă acești oameni pe care îi sărbătorim mâine. Cum este pentru dumneavoastră să fiți martorul ultimilor ani de viața acestor eroi?

În primul rând, înseamnă responsabilitate! Facem, cu echipa mea și cu instituțiile implicate, tot ce ne stă în putință să le luminăm timpul puțin care le-a mai rămas.

În al doilea rând, înseamnă timp prețios! O zbatere contra cronometru pentru a aduna de la ei mărturii extraordinare despre vremurile pe care le-au trăit. Nu-i de ici-colo să ai șansa să asculți ce spun oamenii care au numărat, cu zilele lor, trecerea unui secol, care au schimbat patru regimuri politice, guverne fără număr, organizări administrative derulate în (cât pe ce!) patru limbi oficiale, trăitori care și-au văzut familia apropiată și cercul de prieteni crescând și apoi împuținându-se.

În al treilea rând, înseamnă un amalgam eterogen de sentimente, descărcate de-a valma, brutal uneori, direct în suflet de la mândrie la umilință, de la bucurie la tristețe, de la speranță la deznădejde. Sper doar ca toate aceste experiențe și trăiri extreme să îmi îmbogățească în vreun fel grădina sufletului! 

Ce ne puteți spune despre felul în care și-au servit ei țara? Din poveștile pe care le-ați auzit în atâția ani, au conștientizat ce fac atunci când au mers la război?

Ca să vă răspund la o astfel de întrebare ar trebui să deschidem în rubricile publicației dumneavoastră un foileton care să aibă tot atât de multe episoade câți veterani de război am cunoscut. Suntem însă norocoși să îl avem contemporan și prieten cu noi pe istoricul și muzeograful Dan RAMF, din Mediaș, care a reușit, de-a lungul anilor, să așeze între coperți un adevărat manual de istorie trăită, cuprinzând poveștile celor mai mulți dintre veteranii de război sibieni pe care a avut șansa să îi cunoască. Epopeea, aș putea să-i spun, se numește „Bunicii noștri, eroii noștri”. Au apărut deja trei volume. Este în lucru al patrulea. Vă îndemn pe toți să vă faceți timp să le citiți.

Răspunzând totuși întrebării, pot să vă spun că toți, dar absolut toți, au mers la luptă pe deplin conștienți și voluntari, înțelegând că patria pe care o apără nu înseamnă atât de mult propagandisticele: regele, politicienii, comandanții, drapelul, cât mai ales profundele: familia, casa, credința, limba, tot ceea ce înseamnă acel integrator „ACASĂ”.

Ce credeți că s-ar întâmpla astăzi dacă românii ar trebui să meargă la război?

Anii de carieră didactică m-au expus, în exces chiar, generației tinere, cu toate bunele și mai puțin bunele ei. Contrar trendului generalizat în care se încadrează comentatorii zilei, eu sufăr totuși de un optimism incurabil când se face vorbire despre noua generație.

O fi în trend, poate chiar „fancy”, să fii bulversat, să nu prea știi bine ce vrei sau ce poți, să fii (prea mult timp) legat ombilical de părinți, să răstorni scara de valori fără să-ți pese dacă o mai pune cineva, în ordine, la loc, să intri cu bocancii murdari de noroiul cotidian al străzii în templele (încă) destul curate ale culturii și educației, să ai mii de prieteni virtuali și niciun suflet palpabil aproape. Toate acestea sunt posibile atâta timp cât se poate, pentru că starea de bine materială, socială, familială, le permite (nejustificat!) acest lux.

Însă un cutremur social de amplitudinea războiului are, totuși, printre toate relele lui nedorite, un singur lucru bun: butonul de resetare! Și sunt sigur că un astfel de mecanism ar funcționa, la nevoie, ireproșabil și pentru tânăra generație. Mai mult decât probabil că, puși în situația ingrată în care tinerii de azi și-ar pierde brusc privilegiile fără număr, mult mai consistente decât cele ale seniorilor noștri, cu o miză atât de mare pe tabla de joc a istoriei, nu le-ar rămâne altceva de făcut decât să lupte, paroxistic chiar, pentru binele individual și comun.

Ce vă doare cel mai tare atunci când vă gândiți la veteranii de război?

Timpul trecut!

Ce vă bucură cel mai mult?

Timpul rămas!

Ce trebuie să facă Sibiul și sibienii cât timp mai au veterani?

Nu cred să existe în momentul de față în județul nostru, în România (și probabil în întreaga Europă) vreo familie care să nu aibă pe ramurile din proximitate ale arborelui genealogic vreun străbunic, bunic sau unchi, erou care să-și fi pierdut viața prin bătăliile vremii sau veteran al ultimei mari conflagrații mondiale.

Ce trebuie să facă sibienii? Să nu îi uite pe veteranii de război. Pentru că a îi uita pe ei este echivalent cu un Alzheimer social și moral, cu toate ce decurg dintr-o astfel de boală și citez aici din surse deschise: „pierderea memoriei, stări de confuzie, probleme în realizarea sarcinilor cotidiene și dificultăți în luarea deciziilor”, toate acestea amplificate social.

Nu putem încheia fără un mesaj de Ziua veteranilor de război.

Veteranilor de război în viață, sfinții noștri care au ales să umble încă pe Pământ, le doresc să aibă parte, câte zile or mai trăi, de toate cele pentru care și-au jertfit tinerețea: de o familie frumoasă care să le fie, în zilele bune, dar mai ales în cele grele, mereu alături, de o casă luminoasă și binecuvântată cu bucurii, de sărbători senine și calme, de prețuire și de respect din partea tuturor. Iar când va da gornistul semnalul de regrupare, să le așeze Dumnezeu sufletele în lumină, alături de toți camarazii lor de demult sau de mai încoace.

Pentru cititorii dumneavoastră, mă rezum la a-l cita pe unul dintre seniorii noștri: „Faceți, mă copii, ce-ți face, numa’ să hie pace! Că războiu-i urât tare! Sărbători cu bine!”

Foto principală: Marius Popența (foto stânga) și Danil Banciu

De vorbă cu Irod Moisă

Livia Toader, văduvă de veteran de război sărbătorită la 100 de ani

Irod Moisă (foto dreapta sus)

Marius Popența îi ascultă poveștile veteranului Irod Moisă

Danil Banciu

Gherghina Coriolan, veteranul pe care Sibiul l-a pierdut zilele trecute

Irod Moisă sărbătorit de familie și auorități la 101 ani

Simion Dragoman mergând prin natură o oră jumătate zilnic, la 100 de ani

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

3 comentarii

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Emil

Acum 3 săptămâni

Legea universala a razboiului spune ca invingatorul are dreptate iar invinsul suporta consecintele. De aceasta data comunistii au fost salvarea fiintei nationale si teritoriale, altfel Romania Mare ajungea o ramasita. Iarba rea dispare foarte greu.
Raspunde

Recenzoru'

Acum 3 săptămâni

Sa ii slavim,sa ii pomenim.Oameni simpli,darji care au facut sa fim liberi ca neam dupa un secol de privatiuni,migratori,colonisti si altii..Istoria nu iarta,ce e val ca valul a trecut!Domnul sa ii hodineasca!
Raspunde

Un sibian

Acum 3 săptămâni

Mult respect pentru veteranii de razboi!!! Restul niste mega-impostori care huzuresc pe salarii si pensii ENORME fara sa aiba vreun merit!!!

Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus