Institutul ''Elie Wiesel'' ”ia act cu mâhnire” de canonizarea lui Dumitru Stăniloae. Ar fi făcut apologia legionarismului în ziarul Arhiepiscopiei Sibiului

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România ''Elie Wiesel'' (INSHR-EW) a transmis, miercuri, că ia act cu mâhnire de decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 12 iulie de a include pentru aprobarea canonizării, act premergător proclamării acestora prin tomosurile sinodale în 2025, a unor clerici care au exprimat opinii antisemite sau au promovat curentul toxic legionar în anii '30 şi '40, relatează Agerpres.

Citește și:

„Sfântul Ardealului” Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae, „cel mai mare teolog al nostru” vor fi canonizați. 16 sfinți români, aprobați de Sinod

Reprezentanţii Institutului "Elie Wiesel" fac referire, într-un comunicat de presă transmis Agerpres, la biografiile a trei clerici aprobaţi pentru canonizare, Ilarion Felea, Ilie Lăcătuşu şi Dumitru Stăniloae, despre care susţin că au avut legături cu Mişcarea Legionară.

"În 11 iulie 2024, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirma la şedinţa Sfântului Sinod al BOR: 'Canonizarea (...) înseamnă că persoana respectivă e dată ca model, ca normă. Canonul era o măsură. Aşadar, sfinţii canonizaţi sunt daţi ca dreptar, măsură sau model de urmat. De aceea, ei sunt şi învăţătorii noştri prin cuvântul dreptei credinţe, prin vieţuire sau faptă şi prin modul lor de a fi. (...)', (wwvv.ziarullumina.ro, II iulie 2024). Aşa cum foarte bine a menţionat Patriarhul Daniel, sfinţii canonizaţi sunt dreptar, ne întrebăm, deci, dacă ridicarea între sfinţi a unor persoane care, pe parcursul vieţii, au împărtăşit, prin vorbă sau faptă, valorile fascismului este consonantă cu etica creştină?", se arată în comunicat.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit săptămâna trecută în Aula Magna "Teoctist Patriarhul", sub preşedinţia Patriarhului Daniel, a decis canonizarea a 16 sfinţi români.

 În cazul lui Dumitru Stăniloae se precizează că acesta ar fi făcut apologia Germaniei naziste și a scris articole laudative la adresa legionarismului în publicația Arhiepiscopiei Sibiului, Telegraful Român.

Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă Calendarul și Porunca vremii articole unde a făcut apologia Germaniei naziste şi a legăturii dintre ortodoxie şi etnocrație, se preciează în document.

De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei Gândirea unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte susținând legătura dintre ortodoxie şi naţionalism. Pe  lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile Telegrafului român, revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului. Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține că ,,Azi (22 septembrie 1940 n.n.) neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătății pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetățuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârșit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru.” (Telegraful român, nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri „care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim””.

Cine a fost Dumitru Stăniloae

Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut în ziua de 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov. A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca, scrie Dexologia.

Tânărul Dumitru a urmat cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna” din Brașov. În 1922 a primit o bursă la Universitatea din Cernăuţi. După un an a părăsit Universitatea, pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti. În Postul Mare din anul 1924 s-a întâlnit cu mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a oferit o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu. În 1927 a terminat anul IV la Cernăuţi şi a susţinut licenţa în Teologie, sub conducerea profesorului Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor. Apoi, a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena.

În toamna anului 1928 a susținut, la Cernăuţi, teza de doctorat cu titlul: Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea aceluiași profesor Loichiţă. Centrul Mitropolitan din Sibiu i-a oferit o bursă pentru Bizantinologie şi Dogmatică. A plecat la Munchen pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie şi filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.

În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama.

La întoarcerea în ţară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”. În decursul a 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie Dogmatică, Apologetică, Pastorală şi Limba Greacă.

În 5 octombrie 1930, Dumitru Stăniloae s-a căsătorit cu Maria Mihu. Pe 10 mai 1931 s-au născut gemenii Dumitru și Maria. Din păcate, în septembrie același ani, băiatul a murit – iar fiica a plecat la Domnul tot timpuriu, în aprilie 1945.

Pe 8 octombrie 1931, Dumitru Stăniloae a fost hirotonit diacon, în 1932 a devenit profesor titular provizoriu la Academia Teologică din Sibiu, iar pe 25 septembrie 1932 a fost hirotonit preot. În ziua de 8 octombrie 1933 s-a născut cel de-al treilea copil al familiei, Lidia Stăniloae.

La 1 ianuarie 1934, părintele Stăniloae a fost numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcţie îndeplinită vreme de 12 ani. În acest context, l-a cunoscut pe Nichifor Crainic, legându-se o prietenie deosebită.

În iunie 1936, părintele Stăniloae a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie în care a profesat timp de zece ani. În 1938 a apărut, la Sibiu, lucrarea fundamentală Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama.

În 1946, la presiunea autorităților comuniste, părintele Stăniloae a fost nevoit să-și încheie mandatul de rector – dar a mai rămas profesor pentru încă un an. Atunci a apărut la Sibiu primul volum din traducerea Filocaliei. În același timp, părintele a fost transferat la Facultatea de Teologie a Universității din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic. În 1947 a apărut volumul al doilea al Filocaliei, iar în 1948, volumele 3 și 4.

Din 1950, părintele Dumitru Stăniloae a participat la întâlnirile organizate de Rugul aprins - unde a conferenţiat de câteva ori, fără să facă parte din grupare.

În 1958, când a început un nou val de arestări în România, părintele Dumitru Stăniloae a fost printre cei luați în vizor. La 4 septembrie a fost arestat și dus, mai apoi, la Aiud. A avut, printre colegii de celulă, pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea, dar și pe avocatul şi publicistul Petre Pandrea. A fost eliberat abia după cinci ani, în ianuarie 1963. De atunci, a lucrat ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod și din octombrie a revenit la catedră.

În 1965 a fost solicitat să scrie articole şi studii de către cei care-l cenzuraseră înainte – dorind acum să se prezinte în Occident imaginea „libertății religioase”. În 1868, părintele a fost invitat la Freiburg şi Heidelberg pentru conferinţe. În 1960 a conferențiat la Oxford, în 1971 a mers la Vatican, ca membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române.

În 1973 a ieșit la pensie, dar a rămas profesor consultant pentru cursul de doctorat. În 1976 a apărut Filocalia, volumul 5, iar în 1977 au fost publicate volumele 6 și 7 – urmând ca, în 1979 să apară volumul 8, în 1980 volumul 9, în 1981 – volumul 10.

Părintele Dumitru Stăniloae a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1990 și, tot atunci, a apărut Filocalia, volumul 11. În 1991 a devenit membru titular al Academiei și s-a publicat volumul 12.

De-a lungul timpului, numeroase alte lucrări au văzut lumina tiparului, iar părintele Dumitru Stăniloae a primit titluri de onoare din partea mai multor universități din lume. 

A trecut la cele veşnice la 90 de ani, în ziua de 5 octombrie 1993.

Cei 16 sfinţi:

- Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim din Bucureşti, cu titulatura Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cu cinstire în ziua de 16 septembrie;

- Părintele Dumitru Stăniloae, profesor de teologie la Sibiu şi la Bucureşti, cu titulatura Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie;

- Părintele Constantin Sârbu cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie;

- Părintele protosinghel Arsenie Boca cu titulatura Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie;

- Părintele Ilie Lăcătuşu cu titulatura Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătuşu, cu cinstire în ziua de 22 iulie;

- Părintele ieroschimonah Paisie Olaru, duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie;

- Părintele arhimandrit Cleopa Ilie, stareţul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie

- Părintele arhimandrit Dometie Manolache cu titulatura Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeţ, cu cinstire în ziua de 6 iulie;

- Părintele arhimandrit Serafim Popescu, stareţul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, cu titulatura Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie;

- Părintele Liviu Galaction Munteanu, profesor de teologie la Cluj-Napoca, cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie;

- Părintele arhimandrit Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana, cu titulatura Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie;

- Părintele arhimandrit Visarion Toia, stareţul Mănăstirii Lainici, cu titulatura Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie;

- Părintele protosinghel Calistrat Bobu, duhovnic la Mănăstirea Timişeni şi la Mănăstirea Vasiova, cu titulatura Sfântul Cuvios Calistrat de la Timişeni şi Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai;

- Părintele Ilarion Felea, profesor de teologie la Arad, cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie;

- Părintele protosinghel Iraclie Flocea, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chişinăului, cu titulatura Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august;

- Părintele protoiereu Alexandru Baltaga cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august. AGERPRES/(AS - autor: Florin Marin, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: Dexologia / Părintele Dumitru Stăniloae, portret aflat în Sala profesorilor a Facultății de Teologie din Iași

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro