Luni,
18.08.2025
Cer Senin
Acum
17°C

O cortină de teatru de peste 250 de ani, păstrată la Muzeul de Istorie. Sub ea s-a jucat Shakespeare, Voltaire și Beaumarchais și s-a produs primul mare scandal dintr-o sală de teatru din oraș

O cortină de teatru de peste 250 de ani, păstrată la Muzeul de Istorie. Sub ea s-a jucat Shakespeare, Voltaire și Beaumarchais și s-a produs primul mare scandal dintr-o sală de teatru din oraș

O bucată de pânză din cânepă de 6 metri lungime și aproape 3 metri înălțime este unul din cele mai vechi obiecte ce amintesc de începuturile teatrului sibian, care se mai păstrează în muzeele din oraș. Cortina uneia din primele săli de spectacole din oraș, se găsește în colecția Muzeului de Istorie și nu este încă disponibilă publicului, aflându-se într-un depozit.

Ea se află în colecția muzeului din anul 1908, însă a fost clasată ca piesă, la Ministerul Culturii, în anul 2022, potrivit istoricului Claudia Urduzia, curator la Muzeul Național Brukenthal.

Citește și:

Istoria Sibiului prin ochii presei. Primele ediții din unele din cele mai importante ziare din Sibiu, din ultimii 232 de ani

Cortina, pictată Steinhauser, la comanda lui Czekelius

Cortina se păstrează în prezent în depozitul Muzeului de Istorie „Casa Altemberger” și  provine de la teatrul de amatori ce se găsea la etajul I al Halei Măcelarilor (în prezent Casa Artelor) din Piața Mică și datează de la sfârșitul secolului XVIII, conform înregistrărilor din registrul de inventar, ne informează Claudia Urduzia.

Conform acelorași registre, pictura cortinei a fost realizată de pictorul sibian Steinhauser la comanda economistului orașului, Czekelius.

”Nu se știe când, după încetarea activității teatrului, piesa a ajuns în posesia lui Charlote Dietrich (foto jos), cea care a fost președinta Asociației Evanghelice a Femeilor și s-a făcut remarcată prin implicarea în acțiuni în domeniul social și al educației (școala de pe strada Smârdan Nr. 5 din Sibiu îi poartă numele). Charlotte Dietrich a donat cortina muzeului, în anul 1908”, precizează istoricul.

”Cortina este realizată din pânză de cânepă pictată și are dimensiunile 6,16 x 2,66 m. Este alcătuită din mai multe fâșii verticale de material dreptunghiular, cusute între ele (mai multe cusături verticale se disting la examinarea acesteia).

Pictura baroc, realizată după asamblarea suportului, este împărțită în două registre, fiecare cu chenar vegetal stilizat.

Primul registru (din stânga) înfățișează cinci personaje la o petrecere, din care două (un bărbat și o femeie) dansează în plan central. Din celelalte trei personaje, toate bărbați, unul stă pe un butoi cu spatele la privitor și fața la dansatori, cu un pahar într-o mână și pălăria în cealaltă, unul cântă la un instrument muzical, iar al treilea, parțial vizibil, privește dansatorii dintr-o casă reprezentată în stânga imaginii.

Citește și: 

Istoria de 40 de ani a pizzei, în Sibiu. Bologneza cu salam, Capriciosa cu brânză telemea și Italiana cu sardele. Pizza Cindrel, produsul înregistrat la OSIM

Casa este din piatră cu lemn la uși, ferestre și acoperiș.

În imagine se disting mai multe vase de sticlă și ceramică și o pisică dormind pe un pervaz. În afara cadrului natural care înconjoară casa și personajele, într-un plan îndepărtat este reprezentat un pod peste o apă și în planul cel mai îndepărtat silueta unei localități din care se distinge cel mai bine turnul bisericii.

Registrul din dreapta înfățișează patru personaje într-o atmosferă de asemenea relaxată: un bărbat sprijinit de un butoi ține în mână o cană mare, un al doilea privește în direcția lui și un al treilea șezând pe un butoi ține în brațe o femeie. O casă asemănătoare este înfățișată, ca și peisajul înconjurător”, scrie în fișa obiectului.

Citește și:

Festivalul de Teatru a început la Dârlos și întreprinderea Independența. Istoria neromanțată a FITS cu executori, juriu și bani de la Soros

Vremurile când teatrul se făcea deasupra halei măcelarilor

Cortina de la Brukenthal e asociată cu teatrul înființat de Gertrude Bodenburg, în 1765, la primul etaj al Halei Măcelarilor, clădirea din Piața Mică ce se numește acum Casa Artelor.

Frieder Schuller are mai multe detalii legate de acest teatru. El a scris asta în capitolul ”Teatrul german în Sibiu” din cartea ”Sibiu – Oameni și fapte”, apărută la Editura Honterus, în 2018.

”Gertrude Bodenburg, poreclită Bodenburgerin, solicită la 9 martie 1761 un spațiu în Piața Mică sau deasupra măcelarilor, la etajul cărora pe atunci era un depozit de ovăz, iar în urma intervenției gubernatorului, primăria orașului pune la dispoziție un loc contra unui impozit de 1 galben pe zi.

La 1765, în fața Porții Cisnădiei, madam Bodenburg își ridică o baracă și grație publicului mulțumit și a consilierilor municipali, i se permite să joace iarna la etajul halei măcelarilor.

Până în 1768 această Neuber transilvană joacă anual la Sibiu și se remarcă prin angajamentul ei pentru impunerea bunului gust, și pentru recunoașterea socială a actorului.

Ca proprietară a unei trupe mici și serioase din care făceau parte fiul și patru fiice și-a dobândit renumele de a fi adus arta pe scenă, ceea ce nu era nesemnificativ în epoca comediilor improvizate.

 Viitorul interpret al rolului lui Hamlet pe scena Burgtheater-ului din Viena, J. H. Brockmann și a făcut anii de ucenicie în trupa ei”, scrie Schuller.

Citește și:

30 de ani de la prăbușirea Caritas, una din cele mai mari ”țepe” de după 1989. Cum au trăit sibienii euforia și dezamăgirea câștigului X 8, fără să faci nimic

”Prima manifestare a spiritului teatral se datorează unei femei”

Scriitorul Radu Vancu spune că Gertrude Bodenburg a ajuns în Sibiu după ce a fost în Viena și Kosice, pe atunci părți ale aceluiași imperiu.

„Prima manifestare a spiritului teatral, altul decât cel religios, în Sibiu, se datorează unei femei, și anume Gertrude Bodenburg. Ea vine dinspre Germania, dinspre Viena, dinspre Kosice, se stabilește în Sibiu vreo 10 ani și face teatru aici. Ea cere un loc unde să facă teatru, iar răspunsul, inițial, este că nu vrem să creăm locuri în care contribuabilul sibian să-și cheltuiască banii în mod inutil. Nu se lasă și începe să facă spectacole în zona casei Artei, porții Cisnădiei și schimbă fundamental Sibiul. Sădește dragostea pentru teatru. Am știut să primim spiritul ăsta atunci”, spunea Radu Vancu, anul trecut, în cadrul Conferințelor ASTRA.

„Apoi, la vreo 10 – 15 ani distanță, vine la Sibiu Christoph Ludwig Seipp, amicul lui Goethe, care joacă Goethe la Sibiu. Faptul că Hochmeister își construiește teatrul aici se datorează și influenței extraordinare a lui Seipp. Acest amic al lui Goethe pe care Sibiul a știut să-l primească,” a continuat Vancu.

În Hala Măcelarilor, teatrul nu s-a terminat odată cu plecare lui Bodenburg. Mai târziu, în 1787, aici funcționa trupa de teatru Duwald, potrivit datelor istorice.

Primăria decide apoi renovarea clădirii în 1789, an în care este așezată pe fațada principală reprezentând stema orașului Sibiu.

Citește și:

Scrisoare: Celebrul Casanova își căuta un loc de muncă în Sibiu, acum 239 de ani. Îi cerea asta contelui Fabris, cel care a reprimat răscoala lui Horea, i-a oprit pe turci și a contribuit la ridicarea teatrului lui Hochmeister

Cortina, martorul primului scandal la teatru. S-a ajuns în Curtea de justiție din Viena.

Frieder Schuller a relatat în ”Teatrul german în Sibiu” despre primul scandal important care a pornit dintr-o sală de teatru în Sibiul acelor timpuri.

Se întâmpla în 1771 și o dansatoare, probabil una din fiicele lui Gertrude Bodenburg, îi insultă pe ofițerii prezenți la un spectacol.

”Primul scandal din teatru l-a provocat în 1771 dansatoarea Barbara Bodenburg, în timpul reprezentației baletului Der Postzug (Trenul poștal), când s-a răzbunat pe ofițerii din sală care urlau ca scoși din minți. ”... și-a pierdut cumpătul salutându-i prin întoarcerea dosului și ridicarea tivului rochiței”, scrie în raportul oficial trimis Curții de justiție din Viena”, notează autorul.

Iar apoi teatrul se mută la Casa Albastră.

”Nu după mult timp, consilierul gubernial von Moringen pune la dispoziția trupei o încăpere în casa sa, Casa albastră a orașului, aflată în Piața Mare. Aici, Josef Hulverding, descendent al unei familii de actori vienezi și succesor demn al Barbarei Bodenburg, realizează spectacole în fața unii public iubitor de artă.

Sala dispunea de locuri în picioare, un balcon și o lojă centrală frumos decorată. Scena era înzestrată cu echipament pentru 12 schimbări de decor.

Repertoriul său cuprindea în primul rând drame burgheze Emilia Galotti a lui Lessing, Bărbierul din Sevilla a lui Beaumarchais, o dramatizare a Suferințelor tânărului Werther de Goethe și piese de Voltaire. Reprezentațiile aveau loc în patru seri pe săptămână”, scrie Schuller.

Este posibil ca și în acest teatru cortina noastră să fi fost folosită în continuare, mai ales că producerea ei costa o avere în acele timpuri.

Citește și:

Un sibian a trimis scrisori în versuri din tranșeele Primului Război Mondial: Cînd era ciasu la unu / Doamne rău bubuia tunu / Cînd era ciasu la doi / Veniau gloanţăle în noi. Nepotul său e profesor de istorie la Goga

Teatru școlar. În Sibiu, de 450 de ani

Faptul că Sibiul avea o trupă de teatru și o clădire în care se juca Voltaire în 1765 nu ar trebui să ne mire.

Honterus (n.r. un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu Johannes Honterus) a inclus în Regulamentul școlar din 1573 obligativitatea includerii în programa școlară a două spectacole de teatru ale elevilor.

Informația este prezentată în volumul ”Sibiu – Oameni și fapte”.

”O primă reprezentație cu o comedie jucată de elevi este documentată la 1573 (n.r. cu aproape 200 de ani înainte de trupa Bodenburg). A fost bine primită de public, deoarece, la scurt timp, breasla pantofarilor răsplătește elevii artiști cu bani”, se precizează în carte.

În 1778 era editat în Sibiu primul jurnal de teatru, Theatral – Wochenblatt (Săptămânal de teatru.

Titlul unui articol are și azi valabilitate: ”Cauzele pentru care în unele regiuni arta teatrală este forțată să se înjosească și să cerșească un codru de pâine”, se preciza în jurnalul care urma să se închidă în 9 august, în același an.

Surprinzător este de asemenea faptul că jurnalul vehiculează de pe atunci ideea unei școli de teatru pentru că se întreabă ”dacă pantofarul este instruit pentru meserie, de ce nu ar fi și actorul?”

Citește și:

Scriitoarea care l-ar fi inspirat pe Bram Stoker în ”Dracula” a stat 2 ani în Sibiu. Jurnal: ”Sașii au un aspect trist de lemn neterminat, iar românii sunt încăpățânați și lipsiți de curaj”

Citește și:

Exclusiv: Viktor Hess, nepotul celui care a înființat Fabrica de cântare Hess (Balanța): ”În 1949 ne-a dat afară din casă directorul de la Fabrica Independența. Ne-a dat termen 24 de ore să plecăm”

Programul din 1788 al teatrului sibian conține 84 de comedii, 15 piese de teatru, 5 opere, 24 de tragedii, o melodramă, 4 comedii muzicale și operete

În aceeași perioadă, pe scena sibiană se impunea între 1772-1779 Cristoph Ludwig Seipp, originar din Worms, venit în cetate după o perioadă de activitate în Germania, inclusiv la Strasbourg unde a făcut parte din cercuri apropiate de Goethe.

”Actorul pune pentru prima oară în scenă, în Germania, spectacolul Regele Lear și preia în 1782 direcțiunea teatrelor din Timișoara și Sibiu.

Reichardts Theaterkalendar von 1794 (Calendarul de teatru al lui Reichardt din 1794) ne informează că ”Seipp a descoperit la Sibiu un public luminat, a fost apreciat de toată lumea și a rămas neuitat de sibieni. El mi-a mărturisit că a trăit aici cele mai fericite zile ale vieții sale”.

Seipp s-a dedicat exclusiv aspectului artistic al teatrului local, motiv pentru care a refuzat politicos un avans de 6.000 de galbeni din parte a sibienilor pentru ridicarea unui teatru nou”, scrie Schuller.

În cele din urmă tot el va fi beneficiarul unei săli de teatru noi la Sibiu, Tipograful Martin Hochmeister obține în 11 iunie 1787 aprobarea consilierilor municipali de a cumpăra Turnul Rotund, numit și Turnul Gros, actuala clădire în care funcționează Teatrul Thalia, se precizează în ”Sibiu – Oameni și fapte”.

Scena și auditoriul erau relativ spațioase, existau două staluri, plus o fosă pentru orchestră, două balcoane cu 43 de loje și o galerie. Existau aici și două garderobe încălzite și o încăpere pentru echipament și recuzită.

”Podeaua era prevăzută cu o trapă pentru a înlesni manevrarea tuturor tipurilor de malșinării. Astfel, așa numita ”companie a lui Seipp” putea prezenta 4 spectacole pe săptămână, atât vara, cât și iarna. A fost elaborat un regulament de prdine interioară al teatrului, scopul principal fiind protecția împotriva incendiilor. Exista și un sistem de abonament, deținătorul având prioritate la la balurile organizate periodic în sala teatrului”, se precizează în volum.

Programul din 1788 al teatrului sibian conține 84 de comedii, 15 piese de teatru, 5 opere, 24 de tragedii, o melodramă, 4 comedii muzicale și operete. Având în vedere că piesele au fost jucate, de obicei, doar o singură dată, cel mult de două sau de trei ori, era necesară completarea continuă a repertoriului.

O trupă de circa 20 de actori a reușit să interpreteze succesiv piese cum ar fi Avarul de Moliere, Vânătorul de Ifland, Clavigo de Goethe, Hamlet și Henric IV de Shakespeare, Hoții și Intrigă și iubire de Schiller.

În 1826 un incendiu mistuie tot ce era inflamabil în teatru, iar câțiva ani mai târziu, fiul lui Martin Hochmeister renovează teatrul pe propria cheltuială.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus