Noi descoperiri arheologice la Păuca, lângă Biserica Ungurească. Prof. Univ. Dr. Țiplic: ”Printre cele mai interesante de până în prezent ar fi o serie de morminte de familie”

Prof. Univ. Dr. Ioan Marian Țiplic de la Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă din cadrul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu a coordonat începând cu sfârșitul lunii iulie și până la jumătatea lunii august o nouă cercetare arheologică în comuna Păuca. Șantierul a vizat zona din proximitatea Bisericii Ungurești, unde de-a lungul ultimilor 13 ani s-au descoperit peste o sută de morminte de incinerație. Profesorul Țiplic spune că cercetarea acestei zone are o însemnătate personală aparte, el fiind născut în apropiere, în Bogatu Român, iar în copilărie mergea la biserica respectivă alături de bunici.

Reporterul Turnul Sfatului a discutat cu Ioan Marian Țiplic despre descoperirile realizate în urma cercetării arheologice din acest an și cel rol au ele în contextul istoric. Interviul complet îl puteți citi mai jos.

Profesorul Țiplic în prim plan, alături de studenți și masteranzi

De ce Păuca? Care este istoria șantierului arheologic de aici, ce descoperiri anterioare există, astfel încât să vă motiveze să acordați zonei o atenție sporită?

Cercetarea arheologică de la Păuca a început ca urmare a unui interes personal legat de biserica pe care localnicii o numeau Biserica Ungurească. De copil – fiind născut în satul Bogatu Român – am văzut biserica, când mergeam împreună cu bunicul meu, în zilele de târg ce se țineau la Păuca. După foarte mulți ani, când biserica era deja abandonată și în ruină, am decis să încep un proiect de cercetare a acesteia. Din informațiile documentare publicate se știe că la Păuca a funcționat o mănăstire a Ordinului Sf. Paul din Teba (Ordo Sancti Pauli Primi Eremitae), ordin ce a fost fondat în secolul al XIII-lea pe teritoriul fostului regat maghiar.

La Păuca au mai fost făcute cercetări arheologice de către arheologul Iuliu Paul în anii 1964-1965, care a fost interesat de așezarea aparținând culturii Petrești (eneolitic) din punctul Homm și mai sunt cunoscute, din cercetări de suprafață, descoperiri aparținând culturii Coțofeni și din epoca romană.

În anul 2010 a început cercetarea ruinei bisericii cu intenția de a clarifica planimetria ansamblului mănăstiresc menționat documentar la Păuca și a cărui locație se pare că a fost unde se află actuala biserică, zisă ungurească. În prezent această biserică – în ruină – se află în administrarea Eparhiei Calvine a Ardealului și este într-un proces de restaurare. În anul 2012 într-una dintre secțiunile arheologice trasată pe latura de nord a navei bisericii a fost descoperit un vas ceramic, ce s-a dovedit a fi o urnă care pe bază de analogii a fost datată în cursul secolele VIII-X și este încadrabilă în ceea ce Kurt Horedt a denumit ”grupul Mediaș” (sau al cimitirelor birituale). În anul următor, în secțiunile de pe latura de sud au mai fost descoperite alte urne (una întreagă) și alte câteva fragmentare, ceea ce ne-a determinat să continuăm cercetarea având ca prim obiectiv clarificarea topografiei acestei necropole de incinerație. Cercetarea bisericii a fost oprită și datorită faptului că degradarea accentuată a dus la apariția pericolului prăbușirii materialelor de construcție din pereții ei.

Astfel, începând cu anul 2014, cu o întrerupere în anul 2020, anual au fost realizate cercetări arheologice în zona aflată la sud de biserică, unde a funcționat necropola de incinerație din cadrul căreia au fost cercetare până în prezent peste 120 de morminte. De la începutul cercetării sitului arheologic numit ”Biserica Ungurească” totul a fost posibil datorită faptului că a devenit șantier arheologic școală al specializărilor Istorie și Studiul Patrimoniului și Managementul Bunurilor Culturale. Pe lângă acest fapt de un real sprijin a fost ajutorul constant primit din partea Primăriei Comunei Păuca.

Dați-mi, vă rog, câteva detalii despre campania 2024 de la Păuca. Ce așteptări aveați când ați început?

Cercetarea arheologică din vara acestui an s-a derulat de la sfârșitul lunii iulie și până la mijlocul lunii august ca șantier arheologic școală la care au participat studenți și masteranzi din cadrul Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă care au fost cazați în clădirea fostei Școli cu clasele I-VIII din Bogatu Român și au făcut deplasarea între locația de cazare și locația sitului arheologic cu microbuz pus la dispoziție de ULBS.

Colectivul științific de coordonare a cercetării arheologice a fluctuat de-a lungul celor 13 campanii de cercetare dar constant, începând cu 2013 au făcut parte dr. George Tomegea (Complexul Național Muzeal ”ASTRA” Sibiu) și dr. Adrian Nicolae Șovrea (Centrul pentru Cercetarea Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale, ULBS).

Mormânt dublu (două urne) cu o urna mare si una de dimensiuni mici

Având deja 13 campanii de cercetare arheologică (după cum am spus am început în 2010 dar în anii 2011 și 2020 nu am făcut săpături) nu se poate spune că ne așteptam la surprize în ceea ce privește rezultatele așteptate de la cercetarea din acest an. Oricum, atunci când a fost descoperită prima urnă – în 2012 – nu ne-am gândit că vom cerceta la Păuca o necropolă de incinerație de mari dimensiuni, care se alătură altor cca. 25 de necropole similare cunoscute în spațiu transilvan, fiind ce mai nouă și una dintre cele mai mari cercetare arheologic. Printre ultimele cercetări arheologice în astfel de necropolă au fost făcute în anii `70 ai secolului XX, fiind cele de la Gușterița-Fântâna Rece, coordonate de arheologul Thomas Nägler și aceasta face ca cercetare de la Păuca – Biserica Ungurească să fie cu atât mai importantă, deoarece permite realizarea unor cercetări de laborator mult mai minuțioase și aș menționa doar obținerea de date cronologice absolute prin analiza izotopului radioactiv al carbonului (C14) extras din micile fragmente de oase umane calcinate.

Există descoperiri notabile pe perioada campaniei, care să vă atragă atenția în mod deosebit? Ne puteți da un exemplu, două?

În campania din acest an nu se poate spune că au fost efectuate descoperiri spectaculoase în comparație cu anii anteriori, fiind vorba de aceleași tipuri de morminte ce conțin un vas sau mai multe în care au fost depuse cenușă și mici fragmente de oase umane rezultate în urma acțiunii de incinerare a corpurilor celor decedați. Prin cele 4 morminte descoperite numărul total al mormintelor cercetate se ridică la 120, iar dintre acestea pentru peste 20 dintre ele au fost finalizate sau sunt pe cale de a fi finalizate datările cu C14 în cadrul Institutului de Fizică Nucleară ”Horia Hulubei” de la Măgurele. O parte dintre aceste rezultate au fost deja publicate în reviste de specialitate și va urma și un volum monografic la finalul cercetării necropolei.

Printre cele mai spectaculoase sau, aș zice, mai degrabă interesante descoperiri de până în prezent, ar fi o serie de morminte de familie (două sau mai multe urne la un loc), precum și descoperirea într-o urnă a unei podoabe cunoscută sub numele de cercel cu cap -S. Aceasta este prima descoperire de acest tip într-un mormânt de incinerația atribuit ”grupului Mediaș” și ridică o serie de probleme privind data la care acest tip de podoabă – prezent mai ales de la începutul secolului al X-lea – pătrunde în uzul comunităților din spațiul transilvan.

Care sunt concluziile dvs. și ce urmează pentru Păuca în anii următori, veți continua cercetările?

Pentru concluzii este încă devreme deoarece încă nu am finalizat cercetarea acestei necropole, dar cu certitudine campaniile viitoare (posibil încă 5-6 ani) vor duce la posibilitatea tragerii unor concluzii cu privire la istoria secolelor VII-X din zona de sud a Transilvaniei și poate chiar cu privire la originea comunităților care au utilizat incinerația și ne-au lăsat aceste necropole de incinerație, între care se numără și cea de la Păuca-Biserica Ungurească.

Cercetarea va continua ca șantier arheologic școală al Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, care oferă studenților, masteranzilor, doctoranzilor și voluntarilor interesați de ceea ce înseamnă cercetarea arheologică a unei necropole de incinerație.

Intenționăm, totodată, ca în anul următor, împreună cu CNMA ASTRA Sibiu, să organizăm o expoziție care să permită unui public larg să cunoască descoperirile realizate la Păuca, iar pe localnici să îi conștientizeze de importanța cercetării ce se derulează de foarte mulți ani în localitatea lor.

Citește și:

Descoperire arheologică la marginea Sibiului, în Șura Mare. Prof. Univ. Dr. Țiplic: ”Cercetarea actuală a pus în evidență câteva lucruri care sunt mai spectaculoase”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).