Societatea Drumuri și Poduri Sibiu a reușit să resusciteze un ZIL din 1978 care „mănâncă” zăpada. Director: „Este unicat, nu știu să mai fie unul în România care să funcționeze”

O autofreză ZIL 131 din dotarea societății Drumuri și Poduri (DP) Sibiu, fabricată în 1978, participă la activitățile de deszăpezire din acest sezon. Utilajul a fost folosit ultima dată cu doi ani în urmă, în Șanta, unde a cedat, iar pe parcursul anului trecut angajații societății au pus-o „pe picioare”. Directorul DP Sibiu spune că acest utilaj reprezintă „un simbol” pentru societate și că, în ciuda vârstei, nu cedează în fața utilajelor noi la capitolul capacitate și putere.

„Menținută în perfectă stare de funcționare prin investițiile dispuse de conducerea DP Sibiu SA și priceperea tehnicienilor Societății de Drumuri, autofreza este cel mai vechi utilaj din dotarea companiei Consiliului Județean Sibiu și dă, ocazional, dovada funcționalității sale. Înmatriculată înainte de 1989 cu plăcute ˝de stat“, 31 SB 4261, autofreza funcționează pe un șasiu cu tracțiune integrală pe trei axe, ceea ce o face accesibilă pe orice tip de teren. Are o capacitate de lucru de 900 de tone/oră și poate arunca zăpada la 24 de metri distanță. Utilajul are o lungime de peste 8 metri și cântărește peste 10 tone”, au transmis reprezentanții societății.

Reprezentanții DP Sibiu au publicat imagini de vinerea trecută, în care ZIL-ul a fost scos pe traseu pentru prima dată în ultimii doi ani. „Am fost cu utilajul ca să-l testăm, fiindcă am încercat să-l readucem pe linia de plutire, am investit bani și am vrut să mă asigur că e și funcțională. Și mi s-a confirmat că funcționează. De aceea, e parcată în curtea cantonului de la Păltiniș. Imaginile sunt din apropierea pârtiei Oncești și urcarea către releu, zonă pe care noi o avem de deszăpezit și de păstorit în sezonul rece”, ne-a spus Mihai Lisan, directorul societății.

Lisan spune că a folosit utilajul în urmă cu două ierni. „Într-o situație, pe Șanta, în timpul deszăpezirii a și cedat: a cedat ambreaiajul, cutia. De atunci, am făcut la strung piesele, fiindcă nu se mai găsesc, le-am tot montat până am reușit să le punem cap la cap și într-un final anul acesta am reușit să finalizăm – iluminatul e făcut, tot ce înseamnă partea de semnalizare etc. Singurul inconvenient e că nu mai poate fi înmatriculată, ea a fost radiată, documentele au fost predate. Transportarea ei se face cu trailerul pe drumurile publice. Dar unde se impune a fi folosită, se poate interveni cu ea”.

Directorul spune că în decursul anilor au fost episoade în care ZIL-ul „a fost vedeta deszăpezirii”. „În trecut aveam alte ieri, alte activități, chiar și alte temperaturi”, precizează el. 

Întrebat ce face exact autofreza, MIhai Lisan răspunde: „Curăță drumul de zăpadă. Are acea lamă în față, e o freză acționată chiar de către motorul utilajului cu o putere foarte mare; pur și simplu „mănâncă” la propriu zăpada din fața ei și o aruncă până la 24 m; dacă o lași până la nivelul solului, cu o viteză într-adevăr foarte mică, în spatele ei poți circula fără probleme. Lucrul acesta l-am experimentat chiar eu acum 2 ani când am folosit-o pe Șanta: ea mergea în față și curăța zăpadă și eu cu un Duster în urma ei am putut să înaintez fără probleme”.

Utilajul a fost prezentat jurnaliștilor și acum doi ani, când DP Sibiu a făcut una dintre cele mai mari achiziții pentru reînnoirea parcului societății. „Acest utilaj e unicat”, subliniază directorul. Potrivit lui Lisan, în România nu ar mai exista în acest moment un astfel de utilaj care să fie funcțional. „Acum doi ani, noi nu găseam piese pentru autofreza aceasta. Nici nu știu dacă se mai găsesc astfel de utilaje funcționale în România. Noi nu am găsit sau nu au fost disponibili oamenii să cedeze piese de la ele. Dar din ce cunosc, nu știu să mai fie utilaje de genul acesta în acest moment funcționale pe teritoriul României. Am găsit la unguri, am găsit la ucraineni, la moldoveni, dar e foarte greu ca o solicitate de stat să poată să achiziționeze de la cineva. De aceea, am căutat să o rezolvăm prin instrumentele noastre, legale”. 

Fiind unicat, utilajul rămâne unicul din dotarea societății dintre cele vechi, reprezentnând „un simbol”. În alte ordine de idei, Mihai Lisan precizează că „tot ce înseamnă utilaje care au o anumită vârstă, un anumit număr de kilometri, chiar avem și în contractele noastre de mandat și în indicatorii pe care trebuie să-i îndeplinim – înlocuirea parcului auto și reducerea consumului și emisiilor de carbon. Și atunci obiectivul e clar – ce avem vechi și depășit de vreme, să înlocuim cu altele mai noi, mai performante, mai prietenoase cu mediul. Dar utilajul acesta rămâne ca simbol și nu-l bat utilajele care se construiesc acuma”.