O aventură în Mini Delta Oltului: Camping, pescuit și peisaje spectaculoase la Porumbacu de Jos

Cine ar fi crezut că Sibiul are Delta lui? De fapt, oamenii locului și cei care au trecut pe acolo și s-au bucurat de liniștea cumva grăitoare a naturii, de pescuit și de campare au numit-o Mini Delta de la Porumbacu de Jos. Pe internet nu se găsesc multe informații despre acest loc și, poate tocmai de aceea, merită descoperit.

@turnulsfatului O aventură în Mini Delta Oltului: Camping, pescuit și peisaje spectaculoase la Porumbacu de Jos #turism #romania #delta #turistinjudetultau ♬ original sound - Turnul Sfatului

Am plecat spre Mini Delta de la Porumbacu de Jos într-o zi de vineri, singura oază de cer variabil, cu puțin soare și mai mulți nori bucolici, rustici dacă vreți, dintr-o săptămână plină de ploi și temperaturi scăzute, a unei primăveri plină de personalitate. Pentru că aveam nevoie de un expert care să ne confirme că zona de pe Olt în care vom ajunge poate fi asemănată cu o mică deltă, am avut plăcerea de a fi însoțiți de conferențiarul universitar Doru Bănăduc, membru și al unei asociații profesionale de mediu active din 1992 (Ecotur Sibiu).

În prezent, predă la Facultatea de Științe a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, în cadrul Departamentului de Științe ale Mediului, Fizică, Educație Fizică și Sport. Dincolo de faptul că a condus Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, că a fost expert al Comisiei Europene la diverse seminarii biogeografice – și nu doar pentru țara noastră –, că a publicat o droaie de lucrări științifice și este specializat în ecologie acvatică, am descoperit cu bucurie că este un om pe care ți-ai dori să-l tot asculți.

Cu mașina, în maxim 40 de minute ești acolo

Porumbacu de Jos se află la aproximativ 34 km de Sibiu, pe DN1 (E68), în direcția Brașov. Am plecat din Sibiu în jurul orei 10, iar drumul până acolo, dacă nu sunt lucrări sau incidente pe traseu, durează în jur de 30–40 de minute cu mașina. Se poate însă ajunge și cu trenul, autobuzul, bicicleta, motocicleta, caiacul, sau de ce nu, chiar pe jos, în funcție de motivul pentru care alegi să vizitezi zona.

De exemplu, dacă ești un împătimit al bicicletei, am descoperit că traseul Valea Porumbacului este o opțiune ușoară și pitorească. Are o lungime de 5,77 km și o durată estimată de 1 oră și 25 de minute.

După ce am ajuns în localitate, noi am folosit coordonatele GPS pentru a localiza zona Mini Deltei. Când am ajuns aproximativ în mijlocul localității, a trebuit să facem stânga și am ieșit de pe DN. Ce-i drept, GPS-ul ne-a făcut să ocolim considerabil, pe un drum menit să încleșteze oarecum dinții șoferilor care țin mai mult la buzunarul și mașina lor. Dar, dacă nu am fi făcut asta, nu am fi văzut un peisaj de-a dreptul impresionant, cel puțin șase specii de păsări iconice, inclusiv lebedele de pe Olt.

În cele din urmă, am ajuns într-un meandru, iar punctul roșu de pe hartă indica faptul că ne aflăm în ceea ce oamenii locului numesc Mini Delta de pe Olt, o zonă cu adevărat pitorească.

Puțin din toate

Am coborât din mașină și, așa cum ne-am poziționat, în stânga noastră Oltul își urma cursul – un tablou completat perfect de grandoarea majestuoasă a Munților Făgăraș, care păstrau încă urme de iarnă –, iar în dreapta se afla satul Glâmboaca, un loc ce pare desprins dintr-o carte veche de povești transilvănene. Cu ochii închiși, poți simți natura până în adâncul sufletului. Cred că pescarii știu despre ce vorbesc. Este exact acea liniște pe care ei o caută când își iau undițele și pleacă pe ușă cu noaptea în cap.

Se vede și mâna omului în tot acest peisaj, prin construcțiile de beton. Mini-insulele de pe Olt s-au format ca urmare a structurilor hidrotehnice sau de infrastructură, construite inclusiv pentru a regulariza cursul apei și a preveni inundațiile, dar și pentru a obține energie electrică. Sunt baraje, diguri, canale sau diverse alte structuri de protecție. Este o poveste veche de când lumea, iar profesorul Doru Bănăduc o explică succint:

„Cele mai arhaice lucrări hidrotehnice cunoscute sunt cele realizate în mileniul patru înainte de Cristos, din Valea Iordanului, pentru crearea unei acumulări ca sursă de apă potabilă. În Europa, lucrări de amploare în acest sens au apărut doar după anul 1750, când progresul științific și nevoile revoluției industriale au dus la astfel de inițiative. Pe teritoriul României, primele informații referitoare la astfel de lucrări provin din antichitatea daco-romană. Transilvania este ca un amfiteatru – un castel de ape – înconjurat de arcul Carpaților Românești, cu o rețea hidrografică bogată, care include și râuri mari, cum ar fi Oltul, Mureșul ori Someșul, fapt care a atras necesitatea – uneori reală, alteori iluzorie – realizării a numeroase amenajări hidrotehnice, cu efecte uneori pozitive, alteori negative asupra mediului și comunităților umane riverane.”

Primele lucrări hidrotehnice atestate din bazinul Oltului datează din anul 1240, spune profesorul, când cavalerii teutoni, așezați în Țara Bârsei, determină realizarea unor lucrări de canalizare-drenare a unor zone mlăștinoase.

„Lucrările cu un impact major asupra mediului însă au apărut doar în perioada comunistă, în care atât grija față de mediu, cât și cea față de om au fost mai mult decât discutabile. Astfel, o serie de mari amenajări hidrotehnice au apărut pe cursul Oltului, modificând drastic complexele de ecosisteme naturale și aducând, pe lângă o parte din avantajele economice urmărite, și o multitudine de efecte negative cu repercusiuni semnificative asupra sănătății mediului și a comunităților umane riverane.”

Afectată de om, recreată de natură

Doru Bănăduc spune că, în bazinul Oltului, există în prezent relativ multe lacuri, cele naturale (alpine, iazuri etc.) păstrându-și echilibrul natural și capacitatea de a oferi produse și servicii naturale de calitate și sănătoase (apă curată, vegetație lemnoasă, pești, echilibru microclimatic sau servicii de autoepurare a mediilor de viață). Dar, pe lângă acestea, există și marile lacuri de acumulare antropice apărute pe Olt, ca urmare a îndigurilor și barajelor de mari dimensiuni construite în zonă.

„Acestea sunt într-un echilibru dinamic cvasi-instabil în prezent, pierzându-și sau diminuându-și capacitatea, de exemplu, de stocare a dioxidului de carbon potențator în sens negativ a modificărilor climatice, de autoepurare a apei, de producție a biomasei de origine vegetală și animală de calitate (de ex. pește fără poluanți acumulați din mediu și stocați în organe), de hotspot de biodiversitate pentru diverse specii de plante și animale, de zone de adăpost, reproducere, hrănire, migrație, sau iernare a unor specii de pe afluenți, cu care Oltul are conexiunile cvasi-blocate de diverse construcții, influențând astfel negativ și pe toți aceștia.”

Locul de la Porumbacu de Jos, numit Mini Deltă, este un ecosistem semi-natural care, după impactul negativ produs de om, își caută cu revigoranta putere a naturii și își regăsește o nouă stare de echilibru dinamic, pentru a recupera măcar o parte din caracteristicile și valorile afectate cu inconștiență sau nepăsare de om.

„Noile insule și ostroave de un farmec dar și de o importanță deosebită, care le reamintesc îndrăgostiților de natură de majestuoasa Deltă a Dunării, sporesc diversitatea habitatelor, precondiție esențială pentru creșterea diversității biologice, fiind un suport și pentru un reviriment a  capacității de autoepurare a apei. Alăturarea sectoarelor impactate de om și prin consecință sărăcăcioase ale Oltului, în care betonul, ca reprezentant al forței oarbe și stupide a omului, cu noile sectoare formate de această zvâcnire de nesupus pe termen mediu și lung a naturii de renaturare a râului, legate de aceste noi zone umede în formare și renaturalizare, poate oferi o lecție pe cât de interesantă pe atât de plăcută oricărui iubitor de natură despre ce trebuie să facem și ce nu trebuie să facem: adică să lucrăm cu natura pentru noi, nu împotriva naturii și a noastră. Desigur, pentru a înțelege asta, trebuie să ai și cunoștințele și sufletul necesar”, spune profesorul.

De la castori și vidre până la barza neagră

Până la urmă, zona de la Porumbacu de Jos își merită titlul de Mini Deltă. Este un loc perfect pentru camping, pescuit sau pur și simplu în care să fugi după o zi sau o săptămână aglomerată intra muros și să-ți încarci bateriile și să îți recapeți speranța într-o existență pozitivă și cu rost. Dacă îți place fotografia, poți avea o mulțime de „materiale didactice”, de la apusuri și răsărituri de soare până la peisaje cu ape curgătoare, semi-stătătoare, insule, ostroave, toate acestea cu Alpii Transilvaniei (Făgărașii) în fundal. Este un loc ideal pentru drumeții, pentru observarea păsărilor și altor animale sălbatice. Este un spațiu animat zi și noapte de o biodiversitate binecuvântată, așa că ai ocazia să vezi diverse specii, inclusiv păsări acvatice și animale de pădure de luncă.

Le-am observat și noi.

„Dacă te uiți în partea care trebuie, cu ochii și sufletul deschise, și eventual și cu un binoclu pentru a nu produce deranj, vei vedea dovada puterii renașterii naturii atunci când nu este împiedicată de obtuzitatea omului: pe doamna vidră, pe domnul castor, perechi de lebede afectuoase cu grația lor căutată, mereu veselele rațe sălbatice și corcodei, berze albe și negre, un ing și iang aparent al lumii lor, stârci rezervați, convinși de propria lor noblețe, egrete delicate, pescăruși uneori certăreți, pescărașul albastru, o bijuterie sfioasă în miniatură, ca orice bijuterie, pe nedrept bănuitul de falimentul industriei pescărești, cormoranul, știuca și avatul, cei hrăpăreți, crapul și carasul, cei bonomi, mereu somnorosul majestuos somn, murgoiul bălțat, enervarea pescarilor, sălciile și plutele majestuoase pastelând linia orizontului, constelațiile de iriși, coada smeului, orhidee, și atât de multe altele.

Ia cu tine în excursie un prieten ecolog, biolog sau geograf, îți va arăta o lume altfel discretă, sau măcar un determinator general de plante și animale, va deveni însoțitorul tău peste tot de acum înainte, de-a lungul unui râu chinuit de noi, oamenii, dar care încă dorește să ne încânte”, spune prof. Doru Bănăduc.

Ce mai poți vizita în jur

Dacă te decizi să-ți instalezi cortul pentru mai multe zile, ai timp să dai o fugă în satele din jur pentru a te bucura de cetățile fortificate și poveștile lor. Ori, dacă vrei să te bucuri și mai mult de natură, nu rata Rezervația naturală Glâmboaca, aflată în apropiere. Este o arie protejată de tip geologic, remarcabilă pentru formațiunile sale vulcanice întunecate de bazalt, rezultat al eonilor de zbatere al neviului, mai dinamic decât am putea crede la o primă vedere. Accesul la rezervație se face din satul Glâmboaca.

Din Porumbacu de Jos, în dreapta este drumul care duce către Porumbacu de Sus sau vârful Negoiu, dar asta este o cu totul altă poveste.

Nu uita însă, oriunde mergi, cât stai, să lași natura așa cum o găsești. Strânge gunoiul în urma ta și du-l în locurile special amenajate, păstrează liniștea și lasă doar natura să vorbească, nu aprinde focuri decât în locuri permise, încearcă să nu deranjezi animalele și nu rupe plantele. Noi suntem doar oaspeți acceptați și alintați cu mărinimia-i bine cunoscută de NATURĂ.

Foto / Video - Bogdan Brylynski

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671