Sibiu găzduiește, până la sfârșitul verii, o expoziție excepțională dedicată centenarului sculptorului Ovidiu Maitec, deschisă la Muzeul Național Brukenthal (MNB). Dacă numele lui Maitec este mai puțin cunoscut sau necunoscut în rândul publicului larg, atunci este numai din cauza dezinteresului statului român de a susține oamenii de cultură la momentul și timpul potrivit. Cu toate acestea, peste 50 de lucrări ale sculptorului sunt acum disponibile spre vizitare, pentru ca sibienii să se convingă că au în fața lor operele celui considerat „cel mai puternic urmaș spiritual al lui Brâncuși” (Mircea Eliade).
Ovidiu Maitec s-a născut în 1925, la Arad. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1950. A fost un sculptor inovator, recunoscut pentru capacitatea sa de a „sparge peretele sculpturii și de a introduce lumina în lemn”. Această inovație tehnică a devenit semnătura sa vizuală.
Maitec a debutat ca sculptor figurativ în anii '50, sub presiunea ideologică a regimului comunist. O călătorie la Berlin la începutul anilor '60, unde „a fost inspirat de catedrala de la Dresda și de imaginea luminii trecând prin ziduri – o aluzie la zidul Berlinului ce se ridica în acei ani – l-a îndreptat spre o cale personală, abstractă. Maitec a preferat să lucreze cu esențe nobile precum nucul și stejarul”, povestește Dana Maitec, nora artistului și co-organizatoarea expoziției.
„Un lemn ciudat, un fel de zid, poartă sau pasăre”, această lucrare va marca o cotitură decisivă din punct de vedere tehnic, prin care sculptorul avea „să introducă lumina în material”, după cum Mircea Eliade remarca într-un articol scris după ce l-a întâlnit personal pe Maitec, la Paris.
Lucrări ale lui Ovidiu Maitec, expuse la Sibiu. În prim-plan: „Pasărea Albastră” - 1970, lemn de nuc - Colecția MNaR
Lucrări adunate din 11 muzee și instituții
Expoziția este organizată de moștenitorii artistului Dana și Stéphane (fiul) Maitec, prin Asociația Maitec, în parteneriat cu Muzeul Brukenthal și susținut de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Evenimentul marchează nu doar 100 de ani de la nașterea artistului, ci îndeplinește și o dorință mai veche a acestuia - de a expune în renumitul muzeu sibian, după cum a declarat Stéphane Maitec miercuri, în cadrul unei conferințe de presă.
Curatoarea expoziției, Irina Ungureanu Sturza, susține că pentru prima dată sunt aduse laolaltă un număr impresionant de lucrări provenind de la 11 muzee, instituții și colecționari privați din țară. Acestea oferă o imagine cuprinzătoare a evoluției artistice a lui Maitec. Iar directoarea Muzeului Național Brukenthal, Raluca Teodorescu, a punctat că aceasta „e una dintre cele mai mari expoziții cu împrumuturi din afara muzeului”.
„Un vis împlinit postum”
Expoziția Ovidiu Maitec de la Muzeul Brukenthal ocupă două spații ale MNB – Sala cu coloane, în care sunt expuse majoritatea lucrărilor, și o sală alăturată care imită atelierul acestuia. Totodată, vizitatorii pot urmări câteva secvențe video cu interviuri și filme documentare realizate de Televiziunea Română de-a lungul timpului, inclusiv de la una dintre primele sale participări internaționale, la Bienala de Artă de la Veneția din 1968.
În cadrul conferinței, Stéphane Maitec, fiul artistului, a descris revederea fizică a unor lucrări pe care nu le-a văzut din copilărie, ca pe o „emoție profundă”: „ca și cum văd un frate”.
Reconstituirea atelierului lui Ovidiu Maitec, la Sibiu
Incendiul și chemarea Franței
Activitatea și viața sculptorului Ovidiu Maitec a fost marcată de un incendiu, produs în timpul Revoluției din 1989, în urma căruia a ars atelierul său – s-au pierdut toate lucrările care erau acolo, 70 de lucrări, unelte, dar și întreaga sa arhivă personală, fotografii, corespondența, schițe etc.
Această pierdere a fost cu atât mai tragică cu cât multe dintre lucrările arse fuseseră adunate de la colecționari chiar pentru o expoziție programată la Oradea, care fusese aprobată abia la finalul anului 1989, după o lungă perioadă în care artistului îi fusese interzis să expună și fusese chiar scos din cărțile de istoria artei, povestesc moștenitorii acestuia.
Impactul incendiului asupra personalității și creației lui Maitec a fost devastator. Dana Maitec își amintește că artistul „nu și-a mai revenit niciodată”. Din punct de vedere emoțional, s-a produs o „ruptură” în interiorul său. „A devenit o personalitate mai închisă și mi-a mărturisit într-o zi, când eram doar noi acasă, că îi venea foarte greu să stabilească o relație cu propriile sale creații realizate după incendiu. Chiar și uneltele sale de lucru, inclusiv prima lor generație, au ars, forțându-l să-și refacă setul de instrumente”. Ca simbol al acestei pierderi ireparabile, singurele „relicve” rămase din atelierul său au fost o bucată de cărbune cu un piron – care fac parte din expoziție.
Ovidiu Maitec a continuat însă să creeze, deși cu o schimbare vizibilă în abordarea sa artistică. Fiul său precizează că incendiul nu l-a determinat să schimbe materialul – „a fost îndrăgostit de lemn; pentru el, lemnul era echivalentul aurului”. El a explicat schimbarea de abordare, arătându-ne spre lucrările din sala muzeului:
„Singurul lucru pe care l-a făcut, cred că e revolta lui față de ce s-a întâmplat, este să închidă ferestrele, să închidă toate obloanele luminii care intrau în materie. A zis - Nu mai vreau asta. Cum e și poarta aceasta: o vedem aici perforată (arătând spre Coloana cu aripi din spate - n.n.), iar cealaltă poartă e făcută după anii '90, unde vedem că a permis de fapt foarte puțin luminii să intre, doar pe sus - adică doar lumina divină trebuie să o lăsăm să penetreze. Mediul înconjurător nu mai permitea, nici sistemul românesc cultural nu l-a mai băgat în seamă. Toate aceste lucrări sunt în depozitele muzeelor (...)”.
Iar dacă România nu l-a vrut, statul aflându-se el însuși în perioada de reconstrucție, l-a chemat Franța. Statul francez a fost „excepțional de prompt”, invitându-l la Paris în ianuarie 1990, punându-i la dispoziție un atelier de creație, comandându-i lucrări și oferindu-i chiar o bursă de merit pe viață: „Această lipsă de recunoaștere în propria țară, pe care o adora, a fost o sursă constantă de durere pentru el”.
Citește și: Apropo de Cultură...
Cronologie:
1925 Născut la Arad, pe 13 decembrie.
1950 Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În același an devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
1950-1956 Asistent la catedra de Anatomie artistică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
1953 Debut expozițional cu lucrarea Pacea
1967 Premiul Academiei Române
1967 Bienala Internațională de Artă de la Anvers, Belgia
1968 Prima participare la Bienala de Artă de la Veneția
1969 Prima expoziție personală la Circle Gallery, Londra
1971 Romanian Art Today, Festivalul Internațional de Artă de la Edinburgh
1971 Expoziția internațională de sculptură, Muzeul Rodin, Paris
Trienala Internațională de Artă de la New Delhi, India
1972 Participă din nou la Bienala de Artă de la Veneția
1973 Kettle’s Yard Gallery, Cambridge (expoziție personală)
1974 Richard Demarco Gallery, Londra (expoziție personală)
Bluecoat Gallery, Londra (expoziție personală)
Galeria Orizont, București (expoziție personală)
Galeria Nouă, Orizont (expoziție personală)
Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici
1975 Ordinul Meritul Cultural
1977 Alwin Gallery, Londra (expoziție personală)
1980 A treia participare la Bienala de Artă de la Veneția
1981 Bienala Internațională de la Medellin, Columbia
1983 Institutul Italian de Cultură, București (expoziție personală)
1985 Sala Dalles, București (expoziție personală)
Ordinul Cavaliere al Merito della Repubblica Italiana
1990 Membru al Academiei Române
1991 Mémoire de la Liberté, Paris, Centre G. Pompidou, Paris
1993 Decouvertes '93, Grand Palais, Paris
1995 A patra participare la Bienala de Artă de la Veneția
1996 Galeria Catacomba, București (expoziție personală)
1998 Muzeul de Artă din Arad (expoziție personală)
2000 Muzeul Țării Crișurilor din Oradea (expoziție personală)
Ordinul Național „Steaua României”
2002 Palatul Parlamentului European, Bruxelles
2001 Muzeul Național de Artă al României (împreună cu Sultana Maitec)
2006 Casa Academiei Române (expoziție personală)
2007 Se stinge din viață la Paris.
2007 Bitzan, Maitec, Mitroi, Nicodim, Muzeul Național de Artă Contemporană, București
2011 Patru fețe ale modernității: Bitzan, Maitec, Mitroi, Nicodim, Institutul Cultural Român din Londra
2019 Maitec: Lemn Aur Lumină, Muzeul Național de Artă al României, București.
Lucrări semnate de Ovidiu Maitec se află în prestigioase muzee și colecții private din România și din străinătate, între care Tate Gallery, Londra; Kettle’s Yard Museum, Cambridge, Marea Britanie; MCA Australia – Museum of Contemporary Art, Sydney; Fond National d’Art Contemporain (FNAC), Paris; Richard Demarco Collection, Edinburgh, Marea Britanie; The Lennon Foundation, Statele Unite; Städtische Kunsthalle Mannheim, Germania; Muzeul de Artă din Norrköping, Suedia; Baukunst Galerie, Köln, Germania; Manufacturers Hanover – East West Trade Branch etc., la care se adaugă colecții private din Marea Britanie, Suedia, Franța, Italia, Germania, Elveția, Grecia, Statele Unite, Columbia ș.a.
Expoziția este deschisă la Muzeul Național Brukenthal, Piața Mare nr. 4 , Sibiu, în perioada 20 iunie – 30 august 2025.
Vernisaj: joi, 26 iunie, ora 14:00.
Program de vizitare: de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 4472
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
Adi Gliga
Acum 4 ore
Calitate nu cantitate
Acum 4 ore
Pastor Marginas
Acum 4 ore
Nemo
Acum 4 ore
Ion Iliescu