Roata norocului cu burgeri deghizați și deserturi în pâine, la Zyro

Ca să punem punct glorios turului restaurantelor de mall până la vreo nouă deschidere, am încălecat din nou cronica și am descălecat la ZYRO, ultimul bastion al fast-food-ului din Promenada Sibiu pe unde nu colindasem încă.

Era cam 11:30 dimineața, momentul acela magic când mall-ul încă oftează somnoros, iar pe la fast-food-uri angajații își făceau încălzirea schimbând produse între ei – un mic troc matinal, ca-n vremurile bune de la bâlci.

Am fost printre primii clienți, deci am avut onoarea de a fi privit cu entuziasmul acela timid al cuiva care nu știe dacă să se bucure că are client sau să continue să își bea cafeaua. Mă îndreptasem disciplinat spre unul dintre cele două chioșcuri digitale și scrolam liniștit printre combinații de meniuri, când băiatul de la tejghea m-a invitat să comand direct la el. M-a combinat cu cu promisiunea tentantă a unui premiu din „roata norocului” digitală, pe un monitor amplasat pe tejghea. Și cum să reziști unei roți a norocului dintr-un mall?

Așa că am abandonat seducția tehnologiei pentru farmecul meniului tipărit (lipit pe tejghea, ca orice meniu autentic) și, sub presiunea privirii lui nerăbdătoare, am ales rapid, nu cred că neapărat ce am vrut, ci ce era mai la îndemână: două meniuri cu câte patru mini-burgărași de vită și patru de pui, plus doi burgeri de desert: unul plin cu ciocolată „Dubai” și unul cu înghețată. De ciocolată. Băiatul a fost simpatic: m-a avertizat grijuliu că „ăla cu înghețată se topește” și mi l-a aranjat cu grijă în pungă.

Ajuns acasă, am desfăcut prada: două pungi doldora de mâncare, ambalate surprinzător de bine. Prima impresie: calitate la cutie. A doua: „ăștia nu-s burgeri, dom’le, sunt plăcinte cu identitate dublă”. Deși numele promite burger, realitatea e mai aproape de o plăcintă umplută.

Cei cu vită chiar au fost buni – suculenți, cu brânză topită și un sos care salva onoarea fast-food-ului. Carnea era bine făcută, iar chifla (mai degrabă o crustă sigilată) avea o textură interesantă, aproape artizanală. La capitolul pui, însă, lucrurile s-au înnămolit. N-am putut decide dacă era carne tocată, pasată, sau doar o încercare poetică de a reinventa terciul pe bază de carne. Gustul… să zicem că era „neutru”. A trebuit să mă conving că e de pui.

Deserturile, în schimb, au fost vedetele serii – aproape s-a lăsat cu bătaie pentru ele. Burgerul „Dubai” a fost o revelație de ciocolată densă, elegantă, face cinste ciocolății cu același nume. Cel cu înghețată a necesitat strategie: l-am băgat la congelator, l-am lăsat un pic prea mult dar n-am mai avut răbdare să-l lăsăm să se înmoaie, așa că l-am mâncat beton armat. A fost foarte bun.

Nota finală: 136 RON pentru tot festinul. Nu e o experiență care să-ți schimbe viața, dar pentru un experiment gastronomic într-un mall din Sibiu, merită o încercare. E, până la urmă, un burger care visează să fie plăcintă – și pentru asta, îl respectăm. Mai puțin pe cel de pui.

Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat la Roata Norocului, am apăsat ecranul, roata a început să se învârtă, a petrecut suficient timp pe „combo 2x” ca să îmi fac griji ce o să fac cu atâta mâncare, după care acul a sărit pe „aprecierea noastră”, tânărul s-a întors zâmbind spre mine și mi-a întins mâna. Am râs. Și i-am strâns-o.

Apreciatul