Kamin, noul restaurant din Cisnădioara, unde te simți special

Nici în filmele de la Hollywood nu vezi peisaje precum vechea cetate a Cisnădioarei înconjurată de ceață, servind drept fundal pentru ninsoarea abundentă, așa cum s-a văzut duminică la prânz în drum spre Kamin. Kamin este un restaurant deschis de câteva zile la Cisnădioara, care cel puțin din pozele de pe rețelele sociale arată foarte îmbietor. Și așa și trebuie să fie, un loc cu adevărat special, cu mâncare bună și spațiu primitor, altfel cine ar fi dispus să bată drumul până acolo?

Adevărul este că restaurantul impresionează încă de la prima vedere. Se află exact la baza cetății Cisnădioarei și oferă o priveliște superbă asupra străzii care coboară spre râu. Kamin funcționează într-o casă veche recent restaurată și transmite multă căldură. Geamuri mari, înalte, lumină naturală, parchet din lemn masiv, acoperiș fără tavan, multă cărămidă la vedere, oriunde te uiți simți că te afli într-un cadru intim, relaxant. Ca într-un film de Crăciun, când la final personajul principal ajunge acasă și este înconjurat de familie, în jurul mesei.

Am ales o masă la etaj și indiferent de direcția în care îndreptam privirea vedeam un decor deosebit: La stânga cetatea, la dreapta curtea și Biserica Evanghelică, în față strada spre centrul comunei, cu vechile case săsești.

Revenind la mâncare, meniul este unul destul de restrâns, în câteva file l-ai parcurs pe tot. Din punctul meu de vedere, este împărțit într-o serie de preparate românești, tradiționale, și câteva clasice din bucătăria internațională, precum paste italiene, salată grecească ori șnițel vienez. Vă dau câteva exemple și prețurile aferente: Rețeta lu’ Oma de pe Ploatz, adică un fel de carne de vită cu sos de ceapă și cartofi natur – 49 de lei, Schnitzel de pui parizian, cu ou și făină, ca la mama acasă – 29 de lei sau Paste aglio olio pepperoncino – 30 de lei.

În ton cu atmosfera familială și gazdele primitoare, am optat pentru o masă cât mai simplă: ciorbă de fasole cu carne de porc afumată și tarhon, servită cu ceapă roșie, și o porție de ardei umpluți cu sos la felul doi. Ambele, absolut delicioase!

Nu știu dacă în spate, la bucătărie, se află un bucătar cu stele Michelin sau o bunică din sat care lucrează part-time, dar cele două mâncăruri m-au făcut să-mi aduc aminte de copilărie, când intram în casă după câteva ore de alergat prin lapoviță și ninsoare cu ceilalți copii la joacă. Sau când în studenție mă întorceam de sărbători și găseam masa proaspăt așezată cu farfurii aburinde. Până la urmă, o masă bună despre asta e, despre cum te face să te simți și cu cine ești, nu doar să-ți astâmperi foamea.

Desert, efectiv n-am mai putut, deși am văzut niște clădite foarte apetisante.

Există și unele detalii negative care trebuie menționate, să nu ne limităm doar la laude. Pe masă nu am găsit sare sau oțet pentru ceapa roșie, iar porția de ciorbă a fost una dintre cele mai mici pe care le-am primit vreodată la un restaurant. Știți că sunt localuri în Sibiu care-ți lasă bolul pe masă și-ți pui până te saturi? Aici e total opusul.

Per total, prețurile, după cum ați văzut mai sus, nu sunt exagerate. O masă pentru o persoană ajunge la vreo 70 –  80 de lei. Am băut apă minerală, că fiind în afara orașului trebuie să mergi cu mașina. Însă la masa vecină am observat mai multe sortimente de bere, care probabil vor merge foarte bine la vară, pe terasă.

Cămin, în românește, te duce cu gândul la acasă, spațiul unde te simți în largul tău și ești înconjurat de cei dragi. În germană kamin este șemineu, de unde și numele restaurantului. Metaforic, înțelesul este foarte similar. Și aici ajungem la întrebarea de la care am pornit. Te face restaurantul Kamin să te simți special, astfel încât să merite vizita și drumul? Cu siguranță! Kamin este un spațiu foarte potrivit pentru o masă leneșă, de duminică.