Șase tineri au lansat la Sibiu Clubul de Arhitectură Vernaculară: „Aici e locul potrivit. Vrem să transformăm arhitectura rurală în mainstream. În Transilvania se pierd mai multe case decât se salvează”

„Dacă în generația asta nu facem nimic pentru arhitectura rurală, atunci nu știm ce va mai putea recupera generația următoare”. Acest gând a stat la baza constituirii Clubului de Arhitectură Vernaculară (CAV), fondat la Sibiu de șase tineri care își doresc să inspire proprietarii de case vechi din România să nu le mutileze sau, mai grav, să le demoleze.

Clubul a fost lansat vineri seara la sediul Uniunii Arhitecților din Sibiu. La eveniment au participat arhitecți, meșteri, proprietari de case vechi și studenți.

Ștefan Vaida: „Este nevoie de inițiativă în patrimoniu”

În deschiderea serii, restauratorul Ștefan Vaida de la Ambulanța pentru Monumente a subliniat că satele românești își pierd identitatea într-un ritm alarmant, menționând că „avem nevoie de inițiative în domeniul patrimoniului și aceasta este una dintre ele”.

„Înainte de a restaura tot patrimoniul pe care îl avem e nevoie să-l documentăm. Aceasta e prima fază, cea mai importantă, […] pentru că în fiecare zi cred că zece case dispar”, a atras atenția acesta.

Printre fondatorii CAV se numără Tudor Coman, Ciprian Muntean, Larisa Hățiș, Mihai Cristian, Cezara Matei și Claudiu Horșia.

Manifestul clubului: Restaurarea, singura cale

Pe lângă discuții de prezentare a viziunii asupra patrimoniului, evenimentul a constat în citirea manifestului clubului. Tudor Coman, originar din Cluj-Napoca, dar care recent a absolvit un master în patrimoniu la Cambridge, a dat citire textului, care subliniază despre contrastul dintre renovările moderne, în care se folosesc materiale sintetice, și nevoia de a păstra „spiritul locului” prin tehnici tradiționale.

Manifestul definește misiunea acestei noi organizații și subliniază că Sibiul este „locul potrivit” unde se putea lansa aceasta.

„Vreme de 800 de ani, satele Transilvaniei au dăinuit, fiecare generație îngrijind și sporind zestrea arhitecturală a satului în care s-a născut. Valoarea hinterlandului transilvănean a devenit recunoscută atât pe plan local, cât și internațional și reprezintă una din marile tradiții arhitecturale ale Europei. Deși nu este singura regiune bogată în arhitectură vernaculară din România, datorită caracterului pregnant al acestei arhitecturi în Transilvania, acesta este singurul loc în care demersul nostru se putea naște. Astăzi, mediul rural trece printr-o nouă perioadă de transformare. De la creșterea nivelului de trai la adoptarea noilor materiale de construcții, vernacularul pierde din acea moștenire care ne-a fost încredințată. Prin renovări ample cu materiale sintetice și meșteșug îndoielnic, așezări ce odată aveau o șansă la dezvoltare datorită valorilor istorice, artistice și arhitecturale, sunt pierdute în masa localităților fără perspectivă. 

Dezvoltarea mediului rural a căpătat un caracter ambivalent, pe de o parte având un curent majoritar de renovări necontrolate, iar pe de altă parte în mod reacționar și cu caracter minoritar a luat naștere curentul restaurării. În lipsa unei coeziuni culturale de natură civică sau instituțională, aceste două direcții, renovarea și restaurarea, care doresc de fapt același lucru și anume creșterea nivelului de trai, sunt încleștate într-un conflict inegal. 

Restaurarea este singura cale de a salva farmecul inefabil al locuirii. Acea legătură nevăzută între generațiile care s-au stins și cele care vor veni. Ea, onorând meșteșugul și materialele originare, se poziționează drept principalul garant al caracterului local. În acest context, Clubul de Arhitectură Vernaculară se poziționează pentru a facilita cercetarea, conservarea și restaurarea caselor și ansamblurilor remarcabile din mediul rural. 

Clubul va aduce împreună proprietari, pasionați, autorități, inițiative publice, meșteri pentru a coagula proiecte și grupuri de lucru, având ambiția primordială salvarea arhitecturii vernaculare de la dispariție. Ne-am reunit pentru a înțelege și a ocroti spiritul locului. 

Conștienți fiind că fără asumarea și protejarea acestuia el se stinge, iar locurile care adineauri încântau mintea și odihneau sufletul se transformă în zgomot și haos arhitectural, oferind doar neliniște și dor de vremuri trecute. Acolo unde vechiul nu mai poate cuprinde nevoile prezentului, le dăm pentru o arhitectură care să crească firesc din cea veche, printr-o abordare aditivă și contextualizată, nu prin distrugere și demolare. 

În ultimii ani se nasc tot mai multe asociații și proiecte, se formează specialiști și apar administrații informate, dar în Transilvania în continuare se pierd mai multe case decât se salvează. Dacă e un loc de unde să pornim dezvoltarea firească a satelor și protecției arhitecturii vernaculare, acesta este Transilvania și nu e niciun loc mai potrivit pentru acest îndemn decât Sibiu”.

Coman a precizat că acest club nu își propune doar discuții teoretice, ci transformarea restaurării într-un „mainstream cultural”. Astfel, acesta a menționat că urmează să fie organizate câte două întâlniri pe lună, în care la Sibiu vor fi invitați proprietari, meșteri și arhitecți pentru schimb de idei și soluții tehnice. „Vom oferi mai mult consultanță”, a concretizat el.

„În Transilvania foarte multe case valoroase au fost mutilate… prin moduri agresive. Toată lumea știe: plasă de Buzău, ciment, tablă, schimbat șarpantă, termopane / Plasă de Buzău, ciment, tablă, schimbat șarpanta, termopane. E o poezie deja în mediul rural. Ideea e că trei case din astea strică un front impecabil (…) În opinia noastră, nevoile excepționale necesită soluții excepționale, iar în Transilvania s-a stricat și în România s-a stricat în mod excepțional”, a explicat Tudor Coman.

Tinerii spun că vor merge și pe teren în diferite regiuni ale Transilvaniei pentru inventariere, arhivare și publicarea de articole științifice. Iar un proiect pilot pe care îl au în vedere se referă la studiul unui sat: adică elaborarea unui plan complex de revitalizare a unei localități, incluzând studii de culoare, modelare 3D și randări care să servească drept model pentru administrațiile locale. „Încă nu l-am ales”, au precizat ei.