Au trecut aproape șase ani de când s-a deschis La Pizza Napoletana în Sibiu și de când i-am trecut pentru prima dată pragul. Săptămâna aceasta, cu o poftă serioasă de pizza, ne-am întors.
Restaurantul se află chiar în Piața Mare, într-un colț mai retras, la capătul unei curți de lângă Muzeul Național Brukenthal. Spațiul e împărțit în două încăperi intime, cu lumină caldă și muzică italiană în boxe – genul de atmosferă potrivită pentru o seară liniștită, în care vrei să te adăpostești de frig și de agitație.


Un prim lucru care mi-a plăcut: meniul nu este stufos. Două pagini dedicate pizzei, împărțite clar în trei secțiuni – clasice, speciale și autentice. Câteodată e prea plictisitor să răsfoiești un meniu. Eram doi, iar două pizza erau mai mult decât suficiente – nu suntem elefanți, chiar dacă uneori pofta ar sugera altceva.
Deoarece era săptămâna albă, am ales fără ezitare o pizza Quattro formaggi, de la „clasice”, și una Margherita di Bufala, de la „autentice”.
De la prima pagină a meniului găsești chiar și o promisiune din partea gazdelor: „(…) 60 de secunde de coacere și secole de istorie”. Era aproape șapte seara și, sincer, ne pregăteam psihologic pentru așteptarea clasică de 30–40 de minute. Acest motto ne-a dat însă curaj.

Bine, nu au fost chiar 60 de secunde, dar niciodată nu am primit pizza atât de repede – cred că au fost maxim 10 minute, poate 15, că n-am cronometrat exact. Dar mai devreme de 20-25, poate chiar 30 de minute n-am primit-o nicăieri niciodată. Nici n-am reușit să gustăm din paharele de vin pe care le-am comandat – roze demisec de la Crama Oprișor.
Plăcut surprinși de cele „60 de secunde de coacere”, am trecut să aflăm și gustul celor „60 de secole de istorie”. Putem spune că, la fel ca acum șase ani, pizza nu a dezamăgit: blat pufos pe margini, aerat, cu acea textură specifică pizzei napoletane autentice. Mi s-a părut că Quattro formaggi arăta mai bine decât în cronica precedentă. A fost la fel de bună și a doua zi, pentru că aproape jumătate am luat-o la pachet.
Margherita di Bufala mizează, ca de obicei, pe simplitate: sos de roșii bine dozat, mozzarella de bivoliță – pe care ne-am fi dorit-o mai cremoasă, și frunze de busuioc, care aduceau acea notă răcoritoare ce face diferența. Nu te surprinde spectaculos, dar nu dezamăgește deloc.

Cele două pizza au costat 44, respectiv 46 de lei, iar împreună cu două pahare de vin, nota totală a fost de 129 de lei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Alătură-te comunității
10 răspunsuri
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Hai mā omule, ce tot încerci sā lauzi o bucatā de pâine cu branzā pe ea? Aia e pizza? Pāi sibianu’ e obisnuit ci pizza aia din anii 2000 , cu de toate pe ea : māsline, suncā, ardei, porumb, 6 feluri de brânzā, salam, castraveciori, ardei, totul pe o singurā lipie. Aia era pizza la care se iesea in oras. Plus sosul iute si extraiute.
Acu’, sanchi, e pā autentic. Pâine si douā fruze de busuioc pe o baltā de mozzarella topitā……asa e dragā aia autenticā. Minimalistā. Sā pāstreze savoarea ingrediente !
Dar la bani sā coste de 800 de ori mai mult decât au costat ingredientele, plus mâna de lucru, plus locatia, plus profitul de 50 de ori.
Suntem mai educati culinar acuma, nu mai dām cu râtul in pizza aia cu de toate care ne plācea….. -
Iarăși cronicarul își dă în petic, poate din neatenție, poate din ignoranța. Mottoul pizzeriei (atât cât poți să-l crezi sau să-l consideri doar marketing) este: „60 secunde de coacere” și „secole de istorie” (neprecizat câte secole, dar oricum nu 60 secole de istorie). În timp ce aștepta să i se aducă pizza putea citi pe net un pic istoria acestui fel de mâncare, ca să vadă câte secole de existență poate pretinde pizza, respectiv nu mai mult de 10 secole de când a fost atestată sub numele ăsta și posibil vreo 19 până în 26 de secole dacă acceptăm drept pizza tot soiul de alimente persane sau grecești, care nu erau nici măcar numite așa. Nicidecum 60 de secole, ceea ce ar însemna anul 4000 înainte de Cristos, adică în neolitic.
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Daca ar face cate doua benzi de intrare de pe toate arterele, ar fi mai eficient. Ma indoiesc ca doar…
Bai batranica depasita…bai Aurora bo-IREALA…da pana acum in caputzul tau ala inghesuit nu a facut nimic click ca sa faci…
Vrem si la Sibiu! Felicitari Cisnadie pentru curaj!
Cine se” termina „primul gusterlandul sau aurora ?…
Cumplită mostră de inutilitate!













Lasă un răspuns