Cine sunt Celia și Maria, cele două fete de 9 și 11 ani care și-au publicat cărțile la Sibiu. Una vine din Belgia, cealaltă din Germania

Celia Maria Davidel de Paep are 9 ani și vine din Belgia. Maria Isabela Goia are 11 și trăiește în Germania. Le despart sute de kilometri și experiențe diferite, dar le unește un lucru rar. Amândouă au scris deja câte o carte și au publicat-o la finalul săptămânii trecute la Sibiu. Chiar la etajul V al Bibliotecii Astra. Dincolo de lansări și emoții, poveștile lor vorbesc despre curaj, adaptare, prietenia, magia Crăciunului și despre felul în care imaginația poate deveni refugiu și drum în același timp.

Pentru Celia, totul a început simplu, într-un caiet din clasa pregătitoare. Nu știa încă bine să scrie, dar inventa povești. „Era o poveste micuță, cu un unicorn. M-am inspirat din lucrurile pe care le știam”, povestește ea.

De atunci, scrisul a devenit constant. A trecut de la caiet la calculator, unde acum adună mai multe povești. Nu vorbește despre scris ca despre un efort, ci ca despre ceva firesc, care a crescut odată cu ea „Născuți din luptă”, de Amie Kaufman se numără printre cărțile ei preferate.

Și Maria a descoperit lectura devreme, imediat după ce a învățat să citească. A fost fascinată de lumea pe care literele și cuvintele o creau de fiecare dată când deschidea o carte.

„Am citit și cărți mai mari și m-am gândit să scriu și eu una”, spune ea.

Între două lumi: adaptarea care schimbă totul

Celia s-a născut în Belgia, într-o familie bilingvă, mama ei fiind româncă și tatăl belgian. „Am crescut cu ambele limbi”, spune ea. Împlinise cinci ani când s-au mutat în țară și au ajuns să locuiască la Sibiu. În urmă cu cinci ani, mama Celiei a ales Sibiul, deși este timișoreancă. A ales orașul din dragoste pentru munți și natură.

Spune că a fost greu să se adapteze la început, dar apoi lucrurile au mers de la sine.

„În Belgia nu aveam niciun prieten la grădiniță și nu reușeam să mă înțeleg cu nimeni. Stăteam singură în curtea grădiniței”, își amintește ea.

Astăzi, spune că lucrurile s-au schimbat complet. Are prieteni și se simte mai bine la Sibiu decât oriunde altundeva.

Experiența adaptării, chiar dacă dificilă, pare să fi devenit o sursă de sensibilitate și imaginație.

Este în clasa a treia și a patra la Școala Andreiană, pentru că face doi an într-unul singur.

„Fac parte dintr-un program special început în anul 2025. Așa că, după ce se termină anul acesta școlar voi intra în clasa a V-a”, spune Celia.

Maria, în schimb, trăiește în Germania, dar legătura cu România a rămas constantă.

Vine des în țară, în special în zona Mediașului, de unde sunt părinții ei. Pentru ea, scrisul nu este legat de o schimbare de loc, ci de o nevoie interioară de a crea.

„Venim aici în fiecare an și în Sibiu, dar și în Mediaș de unde sunt părinții mei. Așa am ajuns aici, la bibliotecă și au decis să-mi publice cartea”, spune fata.

În Germania este elevă în clasa a VI-a.  

De unde vin poveștile

Pentru Celia, inspirația vine din cărțile care au impresionat-o. Personajul principal din volumul ei, un vulpoi, a apărut după ce a citit o carte în care exista un personaj similar.

„Mi-a plăcut foarte mult și am zis că și povestea mea să aibă un vulpoi, pe deasupra curajos”, explică ea.

Preferințele ei merg spre lumi fantastice, populate de personaje speciale și conflicte puternice. Vorbește cu entuziasm despre o nouă carte la care lucrează și în care personajele pot fi și lupi, și dragoni ce trebuie să oprească un război.

Maria a ales pentru cartea ei o temă personală: Crăciunul.

„Îmi place foarte mult această sărbătoare pentru că primim cadouri și ne vedem toată familia. Am vrut să scriu despre ceva ce chiar îmi place”, spune ea.

În spatele alegerii aparent simple stă, de fapt, nevoia de a scrie despre emoții reale, despre bucurie și apropiere.

Blocaje, pauze și ambiție

Deși copile, amândouă vorbesc deja despre dificultățile scrisului.

Celia a început o nouă carte, dar s-a oprit la capitolul șase. Nu pare însă îngrijorată, ci tratează blocajul ca pe o etapă normală.

Maria a lucrat aproape un an la prima ei carte, începută în clasa a III-a și terminată în anul 2024, când era în clasa a IV-a.

Pentru Celia, scrisul nu este singura scenă pe care vrea să urce. Își dorește să devină actriță, atrasă de teatru încă de mică, mai ales după experiențele de la Teatrul „Gong” din Sibiu.

Face pian, urmează cursuri de teatru și își imaginează un viitor în care ar putea îmbina scena cu scrisul.

Maria continuă să scrie și lucrează deja la o nouă poveste, despre o fată cu puteri magice care vine într-o școală de magicieni unde prietenia și confruntarea cu răul devin esențiale. Alături de peietenele ei luptă cu toți cei care vor să distrugă școala.

Lecția lor simplă

Întrebate ce le-ar transmite altor copii, răspunsurile lor sunt sincere.

Celia vorbește despre încredere și despre a nu renunța la vise. Maria demonstrează prin propriul exemplu că pasiunea, odată descoperită, poate duce la rezultate concrete, chiar și la vârste fragede.

Primele lor volume au prins contur recent, fiind publicate la Sibiu, în cadrul unui proiect editorial al Tipografiei Bibliotecii Astra dedicat tinerilor autori, care le-a oferit ocazia să-și transforme poveștile în cărți tipărite și să le aducă în fața publicului.

Pentru ambele fete, momentul publicării a fost mai mult decât o reușită personală, a fost o confirmare că pasiunea lor poate merge mai departe.

Dincolo de emoția lansării, experiența este privită și ca o etapă de creștere, inclusiv de către părinți „Sunt bucuroasă, în primul rând, că le văd cum cresc frumos, că au posibilitatea să aibă aceste experiențe, să se întâlnească cu copii de vârsta lor. Asta este cel mai important lucru: să simți că faci parte dintr-o comunitate și că se leagă anumite lucruri”, spune Raluca Davidel, mama Celiei.