„Paradoxul fotovoltaic”: România a avut, ieri la prânz, record de producție de energie solară, exportată în mare parte. Seara, prețul curentului a fost de 23 de ori mai mare

Faptul că energia solară a acoperit aproximativ 70% din consumul de energie electrică al României la prânzul zilei de 19 iunie 2026 pare, la prima vedere, o performanță remarcabilă. Și chiar este, din punct de vedere tehnic. Numai că, pentru consumatori, întrebarea relevantă este alta: s-a tradus această performanță în curent mai ieftin? Răspunsul, potrivit unei analize a lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), nu este unul simplu.

La orele de maximă producție fotovoltaică, prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) au scăzut puternic: în jur de 47,8 lei/MWh la ora 11:00 și aproximativ 59,8 lei/MWh la ora 12:00. Beneficiul nu a ajuns însă, în mare măsură, la consumatorul român. „Această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel nu scade prețul energiei electrice în România”, notează autorul analizei.

În schimb, seara, când producția solară devine practic inexistentă, prețul a urcat abrupt – până la aproximativ 1.360 lei/MWh la ora 21:00. Diferența dintre cele două momente ale aceleiași zile este de aproape 23 de ori.

Această volatilitate extremă scoate în evidență una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual. Așa cum arată analiza, energia solară produce masiv exact atunci când cererea și valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă.

De ce urcă prețul seara

După apus, sistemul energetic este nevoit să se bazeze pe surse flexibile – hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacități de stocare – pentru a acoperi consumul atunci când fotovoltaicul nu mai produce. Costul acestor resurse se reflectă inevitabil în prețurile ridicate din orele de vârf.

Comparativ cu o piață „normală”, contrastul este pe măsură. Dumitru Chisăliță raportează ziua de 19 iunie 2026 la iunie 2019, ultimul an în care piața nu era influențată de crize energetice sau intervenții administrative. Dacă în iunie 2019 prețul mediu pe PZU se situa între 45 și 55 de euro/MWh, pe 19 iunie 2026 prețul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh – de aproape două ori mai mare.

Concluzia lui Chisăliță este că „energia solară a redus semnificativ prețurile în orele de prânz, însă costurile ridicate din intervalul de seară au compensat și chiar au depășit beneficiile generate de energia ieftină din timpul zilei.”

Cât a costat, de fapt, energia

Pe 19 iunie 2026, prețurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh și 1.360 lei/MWh, cu o medie zilnică de 554 lei/MWh. Prin comparație, în 2019 prețul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh.

Presupunând un nivel și un profil de consum comparabile între cele două perioade, autorul estimează că energia consumată în România pe 19 iunie 2026 a avut un cost total de circa 2,1-2,4 ori mai mare decât într-o zi similară din iunie 2019. Practic, fotovoltaicul a redus dramatic prețurile în timpul zilei, dar nu a eliminat nevoia unor surse costisitoare în intervalul 19:00-22:00, iar sistemul a continuat să plătească foarte scump energia exact în perioada cu cel mai ridicat consum.

Paradoxul fotovoltaic

Comparația dintre cei doi ani este edificatoare. În 2019, fotovoltaicul acoperea circa 8% din consum la prânz, nu existau excedente semnificative de producție solară, iar prețurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei. În 2026, fotovoltaicul a urcat la aproximativ 70% din consum la prânz, însă energia produsă atunci a avut o valoare economică foarte scăzută, iar după apus a trebuit înlocuită rapid cu energie hidro, gaze, importuri sau stocare.

De aici și ceea ce analiza numește „paradoxul fotovoltaic”. „Cu cât producția solară este mai mare în absența unor capacități suficiente de stocare și flexibilizare, cu atât valoarea economică a energiei produse la prânz scade, în timp ce energia necesară seara rămâne foarte scumpă”, apreciază Dumitru Chisăliță.

Două răspunsuri la aceeași întrebare

Întrebat dacă acoperirea a 70% din consum prin fotovoltaic este o realizare, autorul oferă două răspunsuri, ambele corecte. Din punct de vedere tehnic, spune el, răspunsul este „da” – o performanță remarcabilă pentru integrarea energiilor regenerabile și pentru reducerea emisiilor de carbon. Din punct de vedere economic, însă, răspunsul este „nu neapărat”: în lipsa unor capacități semnificative de stocare, a managementului inteligent al consumului și a unei flexibilități sporite a sistemului, excedentul solar din timpul zilei reduce prețurile doar temporar.

Concluzia este formulată fără echivoc în analiză. Fără investiții consistente în stocare, flexibilizarea consumului și mecanisme de valorificare a surplusului din timpul zilei, avertizează Dumitru Chisăliță, România riscă să se confrunte tot mai frecvent cu acest paradox. „Abundență de energie ieftină la prânz și deficit de energie foarte scumpă seara, diferența dintre cele două ajungând, în cazul zilei de 19 iunie 2026, la un raport de aproximativ 23 la 1”, calculează Dumitru Chisăliță.