Foto / Video Povestea copiilor ucraineni din ansamblul de dansuri Sonechko prezenți la Cântecele Munților. Alarmele antiaeriene le întrerup repetițiile, nu și dansul

Copiii și tinerii Ansamblului Sonechko din Jîtomîr s-au numărat sâmbătă seara printre cei mai aplaudați artiști de pe scena Festivalului „Cântecele Munților”, din Piața Mare. Ansamblul ucrainean, fondat în urmă cu peste 50 de ani, are în repertoriu nu doar dansuri din propria țară, ci și românești, pentru care membrii săi au învățat inclusiv strigăturile în limba română. Acasă, în Ucraina, dansul continuă într-o realitate cu totul diferită. Când pornesc alarmele aeriene, copiii coboară într-un adăpost antiaerian și își continuă uneori repetițiile acolo.

Sonechko a fost fondat în 1973, la Jîtomîr, de Mihai și soția sa ucraineancă, Tetiana Guzun. Mihai este român, originar din satul Trifăuți, raionul Soroca, Republica Moldova, vorbește perfect românește și a dansat în tinerețe în celebrul ansamblu „Joc” din Chișinău, înainte de a studia coregrafia și de a se stabili în Ucraina.

Astăzi, copiii pregătiți la Jîtomîr dansează atât folclor ucrainean, cât și dansuri ale altor popoare. În primul rând dansuri românești, pe care nu le învață doar ca succesiune de pași. Mihai Guzun spune că dansatorii au învățat și strigăturile care le însoțesc și le rostesc în română fără accent.

La Sibiu, Sonechko a revenit după participări anterioare la Festivalul „Cântecele Munților”. Sâmbătă seara, momentul lor a provocat una dintre cele mai puternice reacții ale publicului din Piața Mare, copiii fiind dintre cei mai aplaudați după apariția pe scenă.

Dansul continuă în ciuda sirenelor

La Jîtomîr, o repetiție poate fi întreruptă în orice moment de alarma aeriană.

Mihai Guzun povestește că, după începutul războiului, adăpostul antiaerian al clădirii se afla într-o stare foarte proastă. Oamenii din jurul școlii l-au curățat și amenajat astfel încât copiii să se poată refugia acolo în timpul alertelor de bombardament.

Când sirenele pornesc în timpul orelor, copiii părăsesc sala și coboară în adăpost. Repetiția însă nu se încheie neapărat: atunci când condițiile permit, continuă să danseze și acolo.

Primele luni ale invaziei din 2022 au pus sub semnul întrebării chiar continuarea activității școlii. Tetiana Guzun spune că mulți părinți au plecat atunci din Ucraina împreună cu copiii.

„A fost greu în primele luni din 2022, când mulți părinți au plecat și și-au dus copiii în străinătate. Era o disperare: ce facem mai departe? Dar, la începutul lui septembrie, mulți dintre ei s-au întors, iar școala noastră a continuat să funcționeze”, povestește Tetiana Guzun.

Pentru Mihai, continuarea dansului și prezentarea culturii ucrainene în alte țări au căpătat între timp o semnificație suplimentară.

„Fiecare, la locul lui, face tot ce poate. Unii duc greul luptelor de pe front, în tranșee, alții lucrează la o fabrică, iar alții la o școală. Copiilor le explicăm că noi astăzi, cu dansurile ucrainene pe care le ducem peste tot, ținem un front cultural, să-i zic așa, arătăm că suntem o națiune, că avem cultura noastră”, spune coregraful.

Ansamblul încearcă să îi sprijine și pe militarii răniți. Mihai Guzun spune că Sonechko susține concerte și în spitalele unde aceștia sunt tratați și organizează acțiuni prin care le duc celor internați lucruri de care au nevoie.

„În spitale dăm tot timpul concerte. Facem și acțiuni caritabile, cumpărăm dulciuri și alte lucruri de care au nevoie. Chiar înainte de această deplasare am avut un concert într-un spital”, povestește el.

„Mă liniștește. Sunt printre prieteni”

Pentru unii dintre copiii Sonechko, războiul a intrat însă direct și în propria familie.

Printre cei veniți la Sibiu se află și Dima, un băiat de 12 ani al cărui tată a fost mobilizat în 2024 și a murit în război.

Copilul dansează de mic. Părinții se gândiseră și la alte activități pentru el, printre care fotbalul și luptele, însă Sonechko a rămas locul în care și-a dorit să continue.

Întrebat dacă dansul îl ajută după pierderea tatălui, răspunde în doar câteva cuvinte:

„Mă liniștește. Sunt printre prieteni.”

Actualul turneu este și prima sa deplasare cu ansamblul în afara Ucrainei. Dincolo de emoția călătoriei, băiatul spune că ritmul spectacolelor este solicitant.

„Este greu. Nu am mai avut asemenea efort. Este prima dată când avem mai multe concerte, zi după zi”, spune copilul.

Turneul în care se află Sonechko durează, potrivit lui Mihai Guzun, 23 de zile și cuprinde patru festivaluri.

„Când o să fie pace, veniți la noi”

Pentru Mihai Guzun, călătoriile la festivalurile din străinătate înseamnă acum și câteva zile în care copiii sunt departe de alarmele și exploziile devenite parte a vieții de acasă.

Coregraful speră ca, după terminarea războiului, drumul să poată fi făcut și în sens invers, iar artiștii și prietenii cunoscuți la festivalurile din alte țări să poată ajunge, la rândul lor, la Jîtomîr.

„Noi îi așteptăm cu cea mai mare plăcere. Eu așa le spun tuturor colegilor, prietenilor din alte țări: să dea Dumnezeu să se termine, să vă invităm la noi. Când o să fie pace.”