Recuperarea după o operație ortopedică, acasă sau sub supraveghere. Ce spune medicul specialist de la Spitalul Județean Sibiu

Un deficit funcțional rămas după o fractură sau după o operație ortopedică poate deveni permanent dacă pacientul renunță la programul de recuperare, iar reluarea prea rapidă a activităților solicitante poate compromite vindecarea. Sunt explicațiile pe care le oferă medicul specialist al Secției Clinice Ortopedie Traumatologie, Asist. Univ. Dr. Alexandru-Florin Diconi, într-un material publicat luni de reprezentanții Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Sibiu pe pagina de Facebook a instituției.

Momentul în care un pacient se poate întoarce la viața de zi cu zi nu este același pentru toată lumea, atrage atenția doctorul Alexandru-Florin Diconi. Acesta este stabilit în funcție de tipul leziunii, de tratamentul aplicat și de evoluția vindecării, pe baza unor evaluări clinice și imagistice repetate.

Câteva zile sau câteva luni, în funcție de leziune

În cazul traumatismelor minore, funcția segmentului afectat poate fi recuperată într-un interval scurt. La polul opus se află fracturile complexe, leziunile ligamentare majore și intervențiile chirurgicale reconstructive.

„În cazul traumatismelor minore, recuperarea funcțională poate fi obținută într-un interval relativ scurt, în timp ce fracturile complexe, leziunile ligamentare majore sau intervențiile chirurgicale reconstructive pot necesita perioade de recuperare de câteva luni. Reluarea prematură a activităților solicitante poate compromite procesul de consolidare și poate crește riscul de complicații sau de reaccidentare”, explică medicul.

Durerea, normală doar atât timp cât scade

Un anumit grad de disconfort apare frecvent în perioada de după traumatism sau după operație, mai ales în momentul mobilizării articulare și al reantrenării musculare. Semnalul de alarmă apare atunci când durerea nu dă semne că se estompează.

„Durerea trebuie să prezinte o tendință progresivă de diminuare pe măsura avansării procesului de vindecare. Persistența unei dureri intense, agravarea simptomatologiei sau asocierea acesteia cu edem important, limitare funcțională accentuată ori semne inflamatorii locale impun reevaluare medicală, întrucât pot sugera existența unor complicații sau necesitatea adaptării protocolului de recuperare”, precizează Alexandru-Florin Diconi.

Ce se întâmplă dacă recuperarea este ignorată

Vindecarea biologică a osului sau a țesuturilor nu înseamnă automat și revenirea completă a funcției, avertizează medicul sibian. În lipsa unui program adecvat de recuperare pot apărea blocaje articulare și limitarea amplitudinii de mișcare, atrofie și pierdere de forță musculară, alterarea controlului neuromuscular și a propriocepției, tulburări de mers și de echilibru, dureri cronice, dar și prelungirea perioadei în care pacientul se poate întoarce la muncă și la viața socială.

„O evoluție favorabilă a procesului biologic de vindecare nu garantează, în absența recuperării, și restabilirea completă a funcției segmentului afectat”, subliniază medicul. În anumite situații, spune acesta, deficitul funcțional rămas poate deveni permanent și poate influența semnificativ calitatea vieții pacientului.

Exercițiile de acasă, eficiente în combinație cu ședințele supravegheate

Recuperarea poate fi făcută și la domiciliu, în condiții de siguranță, cu condiția ca exercițiile să fie prescrise și monitorizate de specialiști, iar programul să fie adaptat diagnosticului și stadiului vindecării.

„Experiența clinică arată că cele mai bune rezultate sunt obținute prin asocierea ședințelor de recuperare desfășurate sub supraveghere de specialitate cu exercițiile efectuate constant la domiciliu. Complianța pacientului și respectarea recomandărilor terapeutice reprezintă factori determinanți ai succesului recuperării”, arată medicul specialist.

Cârje, orteze și crioterapie, doar la indicația medicului

În funcție de afecțiune și de etapa recuperării pot fi folosite dispozitive de sprijin și de descărcare a membrului afectat, precum cârje, cadre de mers sau bastoane, orteze pentru protecția și stabilizarea structurilor musculoscheletale, aparate de mobilizare pasivă continuă (CPM), benzi elastice pentru antrenarea forței musculare, biciclete ergonomice și echipamente folosite în reeducarea mersului, dar și sisteme de crioterapie și compresie, utile pentru controlul durerii și al edemului.

Folosirea acestor dispozitive nu trebuie însă decisă de pacient. „Indicația și utilizarea acestor dispozitive trebuie stabilite exclusiv în urma evaluării medicale, în concordanță cu obiectivele terapeutice și particularitățile fiecărui caz”, încheie medicul.