Un cercetător al Institutului Geologic al României a analizat proiectul minei de magneziu de la Rășinari: „Va fi produs un magneziu «scump», dar foarte necesar piețelor europene”

Magneziul (Mg) care ar urma să fie extras la Rășinari și prelucrat la Săliște ar costa mai mult decât cel aflat acum pe piață, iar principalul risc pentru mediu nu vine din carieră, ci din uzina hidrometalurgică. Este concluzia lui Ștefan Marincea, cercetător științific la Institutul Geologic al României (IGR), care a analizat proiectul companiei MPI Magnesium.

Materia primă care va fi extrasă la cariera de pe Valea Dobra va fi procesată la o fabrică hidrometalurgică la Săliște. Pentru a înțelege impactul pe care acest proces îl poate avea cu privire la mai multe aspecte cum ar fi mediul, costurile etc., geologul Ștefan Marincea explică în ce constă, de fapt, acest proces de prelucrare.

„Extragerea Mg din roca serpentinică presupune concasarea rocii, măcinarea fină, încălzirea la 600°C pentru deshidratare și atacarea cu acid clorhidric sau sulfuric. Procedeul în sine este folosit în Canada pentru tratarea unor deșeuri (halde) ale fostelor exploatări de azbest (crisotil) pentru obținerea de Mg metal. Clorura de magneziu sau sulfatul de magneziu obținuți se tratează cu o bază (în speță sodă caustică – NaOH) pentru obținerea hidroxidului de magneziu, care este redus printr-un procedeu pirolitic la magneziu metal”, spune cercetătorul.

Impactul real asupra mediului: procesarea magneziului

Deși MPI Magnesium a insistat asupra caracterului sustenabil al proiectului, punând accent în special pe măsurile considerate pentru a minimiza impactul asupra comunităților locale generat de exploatarea în carieră și transportul materialelor la punctul de procesare, Marincea atrage atenția că adevăratul risc asupra mediului este generat de procesul de prelucrare al mineralelor.

„Procesul în sine este energointensiv și presupune o cantitate mare de reactivi, fapt care face să crească atât costurile de producție, cât și costurile de mediu. Rezultă o cantitate mare de șlam de silice hidratată, în bună parte coloidală, care va trebui haldat în bazine de decantare și care este considerat deșeu industrial”, spune Marincea.

Astfel, comunitățile afectate de acest proiect sunt puse în fața unei situații complexe. Exploatarea unor materiale atât de critice pentru piața europeană are capacitatea de a pune România într-o poziție importantă pe plan strategic în Europa, însă aceasta va avea și un impact asupra mediului și comunităților locale.

„Va exista în mod cert un impact de mediu și costuri de ecologizare, legate mai ales de etapa de procesare, dar și de cea de exploatare. […]  Colectivitatea locală va trebui să împartă beneficiile (locuri de muncă, investiții în infrastructură) cu riscurile exploatării, dar mai ales ale procesării. Impactul asupra mediului va fi unul important, care poate balansa beneficiile sociale”, punctează cercetătorul.

Citește și:

Costurile ridicate vor duce la producerea unui magneziu „scump”

Un alt aspect important legat de proiectul de exploatare îl reprezintă costul. În ceea ce privește măsurile de sustenabilitate propuse de MPI Magnesium, doar implementarea funicularului ar urma să reprezinte 15 din cele 20 de milioane de euro alocate dezvoltării inițiale a carierei de pe Valea Dobra, conform spuselor reprezentanților companiei în cadrul conferinței de presă din luna aprilie a acestui an.

Ștefan Marincea susține că măsurile propuse de companie nu acoperă însă costurile generate de partea industrială a proiectului. „În opinia mea măsurile propuse de MPI Magnesium nu abordează corespunzător costurile legate de transportul unor cantități uriașe de reactivi chimici și de haldarea unei cantități impresionante de șlam de silice, cu mentenanța ulterioară a bazinelor de decantare până la ecologizare. Gradul de carbonatare (listvenitizare) al corpului de serpentinite presupune și emisii secundare de dioxid de carbon, deci trebuie stabilite măsuri de fixare a acestuia în șlam”, arată geologul.

Astfel, rezultatul va fi producerea unui magneziu „scump” al cărui cost va fi mai mare față de cel deja existent pe piață, explică acesta:

„Va fi produs un magneziu «scump» (datorită consumului de reactivi important, consumului energetic substanțial, apei tehnologice, costurilor de mediu legate de depozitarea unor cantități mari de deșeuri industriale), dar foarte necesar piețelor europene.

[…] Proiectul ar trebui să beneficieze de o capitalizare importantă, mai mare decât a proiectelor concurente care își propun extragerea de magneziu metal din carbonați sau oxizi de magneziu sau din soluții magneziene de diferite tipuri. Garanțiile de mediu sunt în general proporționale cu gradul de capitalizare al proiectului, deci pot compensa neajunsurile pricinuite colectivităților locale pe perioada de viață a proiectului. Avizul de mediu ar trebui să ia în considerare acești factori. Extracția magneziului se va face într-o zonă populată, cu un ciclu industrial complet (exploatare – procesare – depozitare și mentenanță post-operare urmată de ecologizarea bazinelor de decantare). Este extrem de greu de estimat dacă beneficiile proiectului vor depăși costurile de mediu, ca și de anticipat fezabilitatea proiectului în condiții concurențiale.”

La costuri contribuie și metoda de exploatare aleasă, crede cercetătorul. Adesea, exploatarea magneziului se realizează prin reîntrebuințarea unor halde de azbest, astfel contribuind la reducerea prezenței unui deșeu extrem de periculos pentru sănătatea oamenilor și eliminând nevoia creării unei noi cariere pentru exploatare.

O abordare similară poate fi văzută și la celălalt proiect de magneziu din România, cel al companiei Verde Magnesium de la Budureasa, județul Bihor. Este vorba despre fosta mină de brucit de la Dealul Pițigușului, închisă în 2014, ultima de acest tip care funcționa în Europa, concesionată în 2024 companiei Verde Magnesium. Proiectul a fost inclus anul trecut de Comisia Europeană pe lista proiectelor strategice.

„Pe plan mondial, extragerea de Mg din silicați de tipul mineralelor serpentinice este tributară economiei circulare, recte valorificării unor deșeuri industriale (halde ale unor foste exploatări de azbest) care presupun costuri de mediu «subvenționate» și un ciclu industrial care exclude extracția minereului, deci costuri mai mici de producție a Mg metal”, explică Ștefan Marincea.

România ar putea deveni singurul producător de magneziu metalic din UE

MPI Magnesium, parte a companiei Mineral Proiect Invest, plănuiește dezvoltarea unei noi cariere de magneziu cu o suprafață de aproape 7 hectare pe Valea Dobra, la mică distanță de Rășinari. Compania așteaptă la momentul actual aprobarea licenței de exploatare, reprezentanții MPI Magnesium anticipând că vor primi aprobarea în decursul acestui an.

Magneziul și produșii adiacenți acestuia (oxid de magneziu și hidroxid de magneziu) reprezintă produse la mare căutare pe piața internațională, fiind folosiți într-o gamă variată de domenii și procese: de la siderurgie și construcții, până la industria aerospațială și cea de apărare.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană este nevoită să importe aceste materiale esențiale, marea parte a acestora fiind aduse din China (97%, conform Comisiei Europene). Pentru a reduce dependența, Comisia a propus în 2023 Critical Raw Materials Act, regulament adoptat în aprilie 2024 și aplicabil din mai 2024, care stabilește ținte de extracție, procesare și reciclare a materiilor prime critice în interiorul Uniunii.

„Proiectul Mineral Proiect Invest de exploatare a magneziului din minerale serpentinice este îndrăzneț și se aliniază politicilor recomandate de Critical Materials Act adoptat de Comisia Europeană”, confirmă Ștefan Marincea.

În Uniunea Europeană se mai exploatează magnezit în Austria, Grecia, Spania și Slovacia, însă producția de magneziu metalic a dispărut din Europa: ultimele două unități, din Norvegia și Franța, s-au închis în 2001. Dacă proiectele de la Rășinari și Budureasa ajung în faza de producție, România ar redeveni singura țară din Uniune care produce acest metal.

Mineral Proiect Invest este parte a Grupului EM care a prezentat o cifră de afaceri de peste 212 milioane de euro în 2024. Parte a acestui grup industrial mai sunt și nume cunoscute, precum Electromontaj, Emfor, IPROEB și Electrotehnica EM.