„Am plecat toți și am luat viața în piept”. Absolvenții Liceului Agricol s-au reîntâlnit la Sibiu, după 50 de ani, în costume tradiționale

Absolvenții promoției 1976 ai Secției de cadastru din cadrul Liceului Agricol din Sibiu s-au reîntâlnit vineri, 4 septembrie, cu ocazia a 50 de ani de la absolvire. La inițiativa câtorva colege, majoritatea au venit în costume tradiționale. După fotografiile de grup, foștii colegi au intrat într-o sală de clasă pentru strigarea catalogului, urmată de o petrecere la Gura Râului.

În anii `70, Liceul Agricol din Sibiu găzduia una dintre puținele secții de cadastru din țară, cealaltă era la Iași, iar admiterea era grea, după cum spun absolvenții. Astfel, veneau candidați din toate județele limitrofe Sibiului.

Printre ei a fost și Ion Marinescu, dintr-o comună de pe Valea Lotrului, Malaia. Spune că a ales meseria uitându-se, copil fiind, la topografii care măsurau terenul pentru viitoarele hidrocentrale.

„Am întrebat ce școală trebuie să fac ca să ajungi acolo și mi-au zis că e o singură secție, la Sibiu”, a declarat acesta pentru turnulsfatului.ro.

Vorbind despre ziua absolvirii de acum 50 ani, vizibil emoționat, și-a amintit cum au ieșit toți pentru ultima dată pe porțile liceului „cu o foaie în mână care se numea repartiția și am plecat toți și am luat viața în piept”.

Din cei 70 de absolvenți ai claselor A și B, aproape 90% au ajuns să practice topografia. Marinescu a urmat facultatea de Geodezie și a urcat treptele la Oficiul de Cadastru din Vâlcea – inginer, șef de serviciu, apoi director general. Azi se numește, râzând, un tânăr pensionar.

La început se întâlneau toți o dată la zece ani, dar după ce au împlinit 40 de ani de la absolvire, au decis să se întâlnească anual, pentru că, spune el, „au început să mai dispară dintre ai noștri”.

Dacă majoritatea absolvenților au fost trimiși în alte județe, Ilie Solomon a fost singurul din ambele clase care a obținut repartiție direct la Sibiu. Deși a urmat ulterior Arhitectura la București și a proiectat aproape 30 de locuințe, aparatul topografic a rămas pasiunea lui: „Am făcut facultatea de arhitectură, dar baza a rămas tot cadastrul”, spune el.

„Nota 10 pentru că ați rămas uniți, drepți și corecți”

La catedră, la strigarea catalogului, nu a stat însă dirigintele clasei, ci Cornelia Iordan, soția acestuia. Profesorul Iordan a murit în urmă cu nouă ani, cei doi nu au avut copii, iar ea spune că elevii soțului ei au fost, în tot acest timp, copiii lor. Se autointitulează „dirigintă fără portofoliu” și este alături de ei la fiecare întâlnire, care are loc în fiecare an, în locații diferite.

Discursul ei a fost emoționant, mulți dintre foștii elevi, reveniți în băncile școlii, lăcrimând la vorbele doamnei Iordan:

„Sunt convinsă că acum, de acolo de sus, vă arată nota 10 pentru că ați rămas uniți, drepți și corecți, așa cum v-a învățat el să trasați o bornă. El v-a învățat să măsurați pământul cu precizie. Eu cred însă că cea mai importantă lecție pe care v-a dat-o a fost cum să măsurați viața în omenie, prietenie și respect.”

Emoția revederii a fost împărtășită și de dascălii prezenți. Silvia Chețan, fosta profesoară de științe economice, a mărturisit pentru turnulsfatului.ro bucuria pe care o simte să-și revadă elevii după o jumătate de secol. Își amintește de ei de când erau doar niște copii de 14 ani, pe care i-a îndrumat până la vârsta de 18 ani, iar gândul că se pot strânge din nou i-a umplut sufletul de bucurie.