Nicolae Ceaușescu este cetățean de onoare al orașului, iar Paul Goma a fost exmatriculat de la Lazăr. Ce am aflat în turul despre comunism

Ce păstrează centrul istoric al Sibiului despre comunism? Câteva zeci de sibieni au aflat vineri, 25 septembrie, într-un tur ghidat organizat de Muzeul de Istorie Casa Altemberger, cu ocazia Nopții Cercetătorilor. Este primul tur din Sibiu dedicat trecutului comunist al orașului, spun organiatorii.

Ghidul principal a fost Andreea Corca. Este din Brașov și de patru ani lucrează la Sibiu, ca muzeograf la Muzeul de Istorie Casa Altemberger. A absolvit Istoria la Universitatea „Lucian Blaga”, unde a urmat și un masterat în istorie contemporană. În primăvara acestui an a terminat un al doilea masterat, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Spune că pasiunea pentru istorie a pornit din gimnaziu, de la profesorii pe care i-a avut. „Este primul nostru ghidaj în aer liber. Niciodată n-am mai ieșit dintre zidurile muzeului”, a spus muzeografa.

Alături de ea au fost doi voluntari, Dragoș Toma Socolescu și Andreea Ștefania Gabor, studenți la Istorie și patrimoniu la Universitatea „Lucian Blaga”.

Și pentru ei, turul a fost o premieră. „Avem emoții, dar și emoțiile au rolul lor. Ne dezvoltăm atât experiența, cât și modul de a comunica cu oamenii și de a le transmite informația istorică”, a spus Dragoș.

Înainte de tur, cineva a întrebat-o, pe Andreea, în glumă, dacă a existat comunism la Sibiu. „Firește că a existat. Comunismul a existat peste tot și, din păcate, încă mai există. Este vizibil în felul în care ne comportăm și în felul în care gândim”, a răspuns ea.

Un traseu de 50 de minute

Traseul a pornit din fața Palatului Brukenthal și a continuat prin Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet. Ghizii au spus zece „micro-istorii” documentate, însoțite de fotografii de epocă și obiecte donate muzeului.

Prima oprire a fost la Palatul Brukenthal, scena celui mai mare furt de artă din istoria recentă a României. În noaptea de 26 spre 27 mai 1968, opt tablouri de artă europeană au dispărut din muzeu. Ancheta a fost închisă în 1972, fără vinovați. Patru tablouri, printre care „Ecce Homo” de Tițian, s-au întors acasă în 1998, cu ajutorul Interpol. Celelalte patru, între care „Moartea Cleopatrei”, nu au fost găsite nici azi.

În Piața Mare, participanții au aflat că în 1948 comerțul tradițional a fost scos din centru. Țăranii din Mărginime, cu căruțele lor, nu se mai potriveau cu imaginea modernă și industrială pe care o dorea regimul. Piața a devenit loc de parade pentru pionieri, uteciști și gărzi patriotice, de 1 Mai sau 23 August. În 1978 a fost transformată în parc, dar mașinile au circulat prin centrul istoric până la începutul anilor 2000.

Marile nume ale Colegiului Lazăr și Ceaușescu cetățean de onoare

Lângă Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, Andreea Gabor a vorbit despre școala comunistă. Liceul a fost înființat în 1692 de iezuiți. Pe aici au trecut Octavian Goga, Aurel Vlaicu, Ioan Lupaș și Emil Cioran. După reforma din 1948, școlile au fost naționalizate, religia a dispărut din programă, iar accentul s-a mutat pe disciplinele tehnice și pe valorile socialiste. Un episod aparte îl are în centru pe Paul Goma, viitorul disident, elev aici din 1949. În 1952 a fost exmatriculat, după ce a ajuns în atenția Securității vorbindu-le colegilor despre abuzurile comuniștilor.

În Piața Mică, ghizii au arătat spre „ochii Sibiului”. În comunism, lucarnele au căpătat un alt sens. Ideea că orașul e mereu supravegheat. Tot aici, Podul Minciunilor amintește de vizita lui Nicolae Ceaușescu din iunie 1967, când liderul comunist a trecut pe sub pod, iar Piața Mică fusese închisă pentru el. Atunci a primit și titlul de cetățean de onoare al Sibiului. Până în prezent nu există nicio decizie publică prin care titlul să-i fi fost retras. La fel s-a întâmplat și în cazul lui Andrei Vîșinski, diplomatul sovietic care a impus guvernul Groza în 1945 și care a fost făcut cetățean de onoare al Sibiului în 1947.

De pe Podul Minciunilor, privirea coboară spre Orașul de Jos. De acolo se vede o parte din fosta fabrică Independența, care producea piese auto. Dragoș a explicat că industria sibiană a crescut în comunism în două direcții. Spre vest s-a dezvoltat mai ales industria alimentară, iar spre est industria constructoare de mașini. Printre marile întreprinderi ale orașului s-au numărat Independența, Flamura Roșie, Libertatea, 7 Noiembrie și Balanța, care făcea cântare.

Fabricile de dinainte de 1948 erau prezentate de propagandă drept „mici fabricuțe insalubre”. Odată cu industrializarea, în anii ’50 au apărut noi cartiere muncitorești. Mulți oameni s-au mutat de la sat la oraș, iar populația Sibiului a crescut. Ghizii au arătat și un afiș al cincinalului 1976–1980, „cincinalul revoluției tehnico-științifice”. Afișul promitea, printre altele, 1.000 de paturi noi în spitale și 2.700 de locuri în creșe.

Piața Huet, numită în comunism Piața Grivița, a adus în prim-plan comunitatea germană. Mulți sași au fost deportați în URSS după război, alții și-au pierdut casele. Mai târziu, emigrarea lor a devenit o afacere pentru statul român. „Pentru un elev se puteau primi și 2.000 de mărci, în timp ce pentru un adult cu studii superioare suma ajungea până la 10.000 de mărci”, a explicat ghidul.

S-a încheiat cu Revoluția din 1989

Turul a continuat prin fața fostului Hotel Bulevard, pe Bălcescu, lângă magazinul Dumbrava. Deschis în 1978, după o întârziere de aproape doi ani, Dumbrava era un reper al comerțului sibian. Sibienii ar fi vrut să se numească „Cibinium”.

Finalul a fost în Piața Mare, cu decembrie 1989. „Puțini știu că după București și Timișoara, Sibiul a plătit cel mai greu tribut de sânge din întreaga țară”, a spus Andreea Corca. Pe 21 decembrie, un grup de muncitori de la întreprinderea Balanța a pornit spre centru, strângând oameni pe drum. În piață, înconjurați de miliție și armată, manifestanții au cântat „Deșteaptă-te, române!”. 99 de oameni au murit atunci la Sibiu. Astăzi, locul unde a început revolta e marcat discret de o placă comemorativă.

Primul tur s-a încheiat în jurul orei 16:50. Ghizii au avut doar câteva minute să se pregătească pentru tura de la ora 17:00, apoi a urmat cea de la 18:00. Fiecare grup a avut maximum 50 de locuri, pentru că turul s-a ținut în aer liber.

Pentru echipă, a fost un test. „Suntem născuți la mult timp după Revoluție. Nu pretindem să prezentăm aici adevărul absolut. E pur și simplu un efort de înțelegere a istoriei noastre recente”, a spus muzeografa.

Turul de vineri a fost un proiect-pilot. Dacă publicul îl primește bine, ar putea deveni o activitate permanentă, spun cei implicați.