Am mâncat la Bolta Rece. După atâta așteptare și atâta „hype”…

După aproape un deceniu de planuri în ceea ce privește redeschiderea, un restaurant cu renumele Bolții Reci, a cărui bucătărie a reînceput să funcționeze în parcul Sub Arini, a atras în mod natural atenția sibienilor.

Tocmai de aceea am fost sincer mirat de faptul că, vineri seara, la o săptămână după redeschidere, când am sunat la numărul de telefon afișat pe pagina lor de Facebook, vocea de bărbat care mi-a răspuns m-a informat calm că nu are rost să fac rezervare. Jumătate de oră mai târziu, aveam să descopăr un restaurant plin, din care un grup de vreo șase persoane tocmai pleca pentru că nu erau suficiente locuri.

„Aveți rezervare?”, a fost întrebarea cu care, politicos, am fost preluați noi mai apoi. După ce am descris, mirați, informația primită la telefon și fiind doar doi, ni s-au găsit locuri pentru noi. Am fost puși, totodată, să alegem între zona de Pizza & Pasta cea de Grill&Restaurant. E vorba că restaurantul e împărțit în două zone, prima fiind deschisă de dimineață până la opt seara, iar cea de-a doua de după prânz și până cu o oră înainte de miezul nopții. Am ales zona „Grill&Restaurant”  (în cealaltă zonă, pe care am văzut-o în trecere, la intrare, n-am văzut însă pe mai nimeni).

Cum afară era deja întuneric, n-am putut aprecia efectul pereților de sticlă care deschid peisajul parcului pentru cei din zona în care ne-am așezat noi. Spațiul are tavanul foarte înalt, ceea ce disipează senzația de aglomerație chiar și când toate mesele sunt ocupate. Iluminat interesant, bine orientat pe mesele cu scaune confortabile. Cum era plin, zumzetul specific al bunei dispoziții nu mai avea nevoie de muzică în fundal, oricum cu un volum foarte redus. În partea opusă barului generos, bucătăria e la vedere, așa că în aer plutesc foarte ușoare și plăcute arome de mirodenii.

Bolta Rece își prezintă meniul drept bucătărie de casă, la grill și la cuptor, cu porții generoase, pentru mese lungi. Meniul e tipărit direct pe hârtia pe care ți se așază mai apoi băuturile și mâncarea și e un amestec de bucătărie a zonei noastre cu preparate din alte țări: după gustări, ai supe (una gulaș și una cremă), ceva paste, multă carne și vreo zece feluri de pizza, salate și burgeri.

Cel mai scump preparat este ceafa de Mangalița cu cartofi prăjiți cu coajă și sos de piper, la 128 de lei, urmată de platoul mix grill pentru două persoane, la 126 de lei, și de ciolanul crocant Bolta Rece, la 86 de lei.

Gustările, între care cașul pane cu dulceață de ardei iute sau plăcinta cu brânză sărată, costă între 21 și 35 de lei, iar supa gulaș și supa cremă de dovleac, preparat de sezon, 32, respectiv 25 de lei. Salatele costă între 35 și 43 de lei, pastele între 37 și 42 de lei, iar cele zece variante de pizza, între 32 de lei (Margherita) și 46 de lei (Prosciutto e Rucola).

La grătar, porțiile pornesc de la 9 lei pentru un mic și ajung la 34 de lei pentru ceafa sau cotletul de porc, cu garnituri între 14 și 19 lei. Meniul mai include pui rotisat (74 de lei întreg, 40 de lei jumătate), coaste de porc cu sos BBQ (65 de lei), burgeri de la 54 de lei și un meniu pentru copii. Deserturile, de la plăcinta cu mere, sos toffee și înghețată la papanașii cu dulceață de afine, costă între 28 și 35 de lei.

La „din ce avem mai bun” era enumerat și un cotlet iberic, însoțit de piure de țelină. Mie acesta mi s-a părut cel mai interesant preparat. Cum aveam alături de mine un adolescent, eram sigur că se va limita la un burger, ceea ce s-a și întâmplat.

Până or veni felurile principale, cum eram înfometați, am zis să sporovăim la o gustare, așa că am cerut și o porție de șoric expandat, singura recomandare din capitolul „Ceva bun de ronțăit” al meniului.

Însoțit de o dulceață de ardei iute, șoricul expandat a fost o gustare cel puțin interesantă. Crocant, întins prin dulceață nu foarte iute, oferă o textură plăcută. Doar că nouă ne-a fost adus la masă după aproape 20 de minute. Și la nici trei minute după aceea, au fost aduse și felurile principale. Așa că – la finalul serii – toată ronțăiala a fost dusă înapoi la bucătărie aproape la fel de întreagă cum ne-a fost adusă.

Cotletul iberic e renumit pentru că ar avea și o aromă „unică” de ghindă, dată de faptul că porcii, înainte de a fi sacrificați, sunt hrăniți mai multe luni cu ghinde. Doar că, în timp ce mestecam primele bucăți extrem de fragede, mi-am dat seama că, de fapt, eu nu am mâncat sau mirosit atent niciodată semințele de stejar.

Experiența culinară care a urmat a fost una, într-adevăr, apreciabilă. Carnea este impregnată de grăsime în interiorul țesutului muscular, iar în urma gătirii aceasta s-a topit și a generat frăgezime, practic, de la interior. Piureul de țelină adăuga o notă serioasă de prospețime farfuriei, alături de care am cerut și o salată de sfeclă roșie cu hrean.

Am fost cât se poate de satisfăcut de ceea ce am avut în farfurie. Recomand, cum ar zice „influekării”.

De cealaltă parte a mesei, burgerul Bolta Rece a fost primit ca o experiență sigură. Două chiftele mari din carne de vită, ceapă caramelizată pe grătar și brânză cheddar, cu murături și un sos, aduse alături de cartofi gustoși. Nimic din afara tiparelor clasice.

Parcă am fi vrut și cel puțin un desert. Doar că la jumătate de oră după ce noi am terminat de mâncat și niciun ospătar n-a găsit timp să vadă de noi, am început să ridicăm – discret, în primă fază și tot mai evident mai apoi – mâinile pentru a cere nota de plată.

231 de lei a fost totalul serii de la redeschisa Boltă Rece. Cel mai scump preparat a fost cotletul iberic cu garnitură, 118 lei. Burgerul a costat 62 de lei, șoricul din care abia am apucat să gustăm, 20 de lei, iar salata de sfeclă cu hrean, 7 lei. Pentru o cola am mai plătit 13 lei, iar apa filtrată adusă la masă „a tras” de pe card alți 11 lei.

Cam mult hype, după atâta așteptare, a fost concluzia adolescentului care m-a însoțit.

Arinul de pe Trinkbach