Ziua Morților în Sibiu: intrarea gratuită cu mașina a blocat aleile cimitirului. Sibienii au adus flori, lumânări și au curățat mormintele celor dragi

Sibienii au venit duminică, 1 noiembrie, în număr mare în Cimitirul Municipal, de Ziua Morților, sau Luminația, cum i se spune în Transilvania. Au adus flori, au aprins lumânări și s-au oprit câteva clipe la mormintele celor dragi. Printre ei, o mamă care își plânge fiul de 18 ani și doi soți care aprind lumânări și la morminte fără aparținători. Ziua a avut și o parte mai puțin frumoasă. Aleile cimitirului s-au blocat de mașini, iar unii au făcut mai bine de o jumătate de oră de la poartă până la mormânt.

Poate sună ciudat, dar duminică cimitirul a fost mai plin de viață ca de obicei. Pe alei s-au auzit pași, voci și saluturi, oameni care căutau morminte, iar printre cruci s-au aprins lumini.

Cerul a stat mai mult înnorat, iar aerul a fost rece. Copacilor din cimitir, galbeni și ruginii, nu părea să le pese. Și-au lăsat frunzele să cadă și să se adune pe lângă morminte, desenând farmecul toamnei târzii într-un peisaj deobicei tăcut. Cei mai mulți oameni au venit după slujba de dimineață. Cei care nu merg la biserică au început să sosească pe la ora 10.

Cu ghivece de crizanteme galbene, grena și mov și cu lumânări în sacoșe, s-au împrăștiat pe alei, fiecare spre locul lui. Unii au mai măturat o dată frunzele uscate de pe lângă cruci. Alții făcuseră curat cu o zi înainte și au venit doar cu o floare și o lumânare. Toți într-o zi pe care o numesc a morților.

„E la fel de greu”

Maria e mică și firavă. Părul ei argintiu stă ascuns sub gluga trasă peste cap. Privirea ei tăinuie o durere pe care anii nu au putut-o micșora. I-a murit băiatul la 25 de ani, într-un accident cu motocicleta. De atunci au trecut 18 ani. Dar au trecut fără să-i aline durerea.

„E la fel de greu. E foarte greu”, spune femeia.

Vine la cimitir în fiecare săptămână, uneori de două ori. „Aici îmi petrec toate zilele”, spune ea. Soțul i-a murit cu patru ani înaintea băiatului. Mai are un fiu, plecat în Anglia, și o nepoțică, dar drumul spre mormântul lui nu l-a lăsat niciodată. „La băiatul meu vin încontinuu”, spune Maria. Azi a trecut și pe la părinții ei. „A fost ziua mamei ieri”.

Pentru mulți dintre sibienii 1 noiembrie este „Ziua Morților”. Doamna Elena a venit la părinții ei și la părinții soțului. Ea explică de unde vine obiceiul. „E o sărbătoare catolică, ținută de sași și de maghiari, pe care românii au preluat-o. Dacă oprești pe cineva în Sibiu și-l întrebi când e ziua morților, îți spune că pe 1 noiembrie”, spune ea.

Domnul Ioan știe că, pentru ortodocși, pomenirea morților vine abia sâmbăta viitoare. „Dar am preluat-o și noi”, spune el.

Părintele Cristian Vaida, vicar mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, explică faptul că tradiția pomenirii morților la 1 noiembrie, numită în Transilvania, Banat și Maramureș Luminația, vine din tradiția creștină apuseană. Acolo, 1 noiembrie este sărbătoarea Tuturor Sfinților, iar 2 noiembrie este dedicată pomenirii celor răposați. Obiceiul s-a răspândit prin comunitățile romano-catolice și protestante, inclusiv cele maghiare, săsești și șvăbești. Cu timpul, a fost preluat și de multe comunități ortodoxe și a devenit o tradiție locală, comună mai multor confesiuni.

Părintele spune că Biserica Ortodoxă nu are o zi a morților fixată pe 1 noiembrie. Ea pomenește morții sâmbăta, iar în cursul anului are zile speciale de pomenire. Sâmbetele Postului Mare, Moșii de iarnă, Moșii de vară și Moșii de toamnă, care vor fi sâmbătă, 7 noiembrie.

„Luminația din această seară și pomenirea liturgică a Moșilor de toamnă sunt două momente distincte”, subliniază preotul.

Lumânarea aprinsă la mormânt are însă un sens adânc pentru creștini, mai spune părintele Cristian Vaida.

„Este mărturia credinței în Mântuitorul Hristos, Lumina lumii și Biruitorul morții prin Înviere, dar și expresia nădejdii în învierea morților. În Hristos, moartea însăși a devenit un fapt de viață, pentru ca El a umplut-o cu Sine, cu dragostea și Lumina Sa. Astfel, în lumina Învierii Mântuitorului Hristos, cimitirul este locul sfânt în care se odinesc trupurile creștinilor, în care mărturisim că moartea nu are ultimul cuvânt, deoarece în Hristos Cel răstignit și înviat, iubirea a biruit moartea, iar legătura duhovnicească dintre cei vii și cei adormiți în Domnul rămâne vie în comuniunea de iubire, prin rugăciune, prin pomenire și prin nădejdea reîntâlnirii în Împărăția lui Dumnezeu.

Pentru că iubirea este singura putere a sufletului care biruiește moartea, iar rugăciunea pentru cei adormiți este cea mai profundă expresie a acestei iubiri, pentru că ea îi așază pe cei plecați în comuniunea Bisericii și îi încredințează iubirii milostive a lui Dumnezeu, care dăruiește viața”, mai spune părintele.

Fără barieră azi, însă cu mașini blocate pe alei

Liniștea zilei a fost tulburată de mașini ca pe multe alei circulau bară la bară, iar oamenii își făceau loc printre ele, cu florile și sacoșele în mână. Duminică, intrarea cu mașina în cimitir nu s-a mai plătit

„Intenția e bună, să nu mai plătească oamenii, că oricum s-ar fi blocat la tichete, la cozi și la bani. Dar, pe de altă parte, traficul tot nu e fluid. Din contră, cred că au intrat mai mulți”, spune Darius.

„Noi am încercat să ajungem la cineva pe partea cealaltă. Acolo e mult mai îngust, aici măcar trec două mașini. Și ne-am blocat efectiv”, mai spune el.

Darius povestește că a făcut mai bine de o jumătate de oră de la intrare până la mormânt. Recunoaște că a venit și el cu mașina. Dar crede că, măcar de Ziua Morților, accesul auto ar trebui interzis. „Dacă ar fi fost anunțat și dacă era închis astăzi, lăsam mașina și veneam cu un taxi până aici.”

Lumânări pentru cei uitați

Printre mormintele îngrijite, cu flori proaspete, se văd și locuri pe care nu le mai caută nimeni. Unele sunt acoperite cu totul de iederă, iar crucile abia se mai zăresc.

Elena și soțul ei au venit la bunica ei, la părinți și la fetițele gemene ale fratelui ei, care au murit la scurt timp după naștere. Dar drumul lor prin cimitir nu se oprește aici. Mai trec pe la cel puțin 20 de morminte ale unor oameni care nu mai au pe nimeni să le aprindă o lumânare.

„Unul dintre morminte este al tatălui unei prietene plecate în Germania. Altă prietenă de-a mea stă la etajul patru și nu mai poate ieși din casă. Are aici o soră și un fiu înmormântați. Mergem noi la ei”, spune simplu Elena.

Fiica lor este plecată din țară. Nepotul, la fel. Soțul ei știe ce înseamnă asta. „Ăsta e paradoxul. Noi aprindem lumânări celor care nu mai au pe nimeni. Dar când noi nu vom mai fi, sunt șanse mari ca nimeni să nu ne mai aprindă nouă una.”

Poate că, într-o zi, cineva va face pentru ei ce fac ei acum pentru alții.

Pentru credincioșii ortodocși, pomenirea morților vine sâmbăta viitoare, 7 noiembrie, de Moșii de toamnă, cunoscuți și ca Sâmbăta Morților. În biserici se va săvârși Sfânta Liturghie, urmată de slujbe de pomenire pentru cei adormiți. Credincioșii îi pomenesc în această zi pe cei dragi plecați dintre noi, prin rugăciune și prin milostenie, iar mulți împart pachete de pomană.