Cucina di Paolo. Restaurant de Piața Mare

Era aproape plin, sâmbătă seara, la Cucina di Paolo. La fel, mai bine de jumătate din mesele de pe terasă aveau mușterii. Am zis că e momentul potrivit să testăm bucătăria din restaurantul cu vedere la Piața Mare a Sibiului.

Interiorul are o atmosferă caldă, cu un cuptor pe lemne pentru pizza, care, lăsat la vedere, domină partea din spate. Mult lemn – grinzile din tavan sunt lăsate la vedere –, abajururi mari la lumini, un mesaj „veni, vedi, amici” care domină unul dintre pereți, un televizor pe care rulează când filme mute, când peisaje ale Italiei, spice de grâu atent aranjate în vitrină. Zumzăitul clienților se îmbină cu muzica italiană.

Meniul pare stufos, dar asta probabil pentru că mâncărurile sunt însoțite și de fotografii, să știi ce alegi. După cum indică și numele restaurantului, bucătăria italiană domină meniul și are propuneri pe care nu le prea găsești prin Sibiu. Arancini (bile de orez) cu piept de rață afumat și spumă de parmigiano sau buratta cu ciabatta și pesto la aperitiv, paste de casă cu trufe, storceag de somon, osso buco din rasol de vită cu piure de țelină sau creveți în sos de unt cu usturoi, lămâie și pătrunjel sunt câteva exemple. Sunt mai multe propuneri și pentru vegetarieni, iar prețurile sunt de zonă centrală. Ca termen de comparație, o pizza margherita napoletana costă 49 de lei.

Ospătarii, toți tineri, sunt vreo trei sau patru, energici, așa că nu le-am simțit lipsa. Foarte amabili, dar fără să devină agasanți.

Pentru aperitiv am așteptat aproximativ 30 de minute. Am decis să cerem un „steak de țelină”, preparat vegetarian, și ne-am felicitat mai apoi pentru alegere. O jumătate de țelină, ușor caramelizată pe exterior cu soia și miere, scoasă de la cuptor și acoperită cu felii de măr copt și trufe, peste un sos în care își făceau de cap aromele din cimbru, lămâie, busuioc, salvie și frunze de chives, a fost un preparat de-a dreptul delicios.

Felurile principale au venit la câteva minute după ce am terminat aperitivul. Alegerea cea mai bună a fost făcută de cealaltă parte a mesei: fructe de mare în sos napoli cu chorizo și verdețuri. O mâncare în care s-au amestecat aromele scoicilor, cu cele ale creveților, inelelor și tentaculelor de calamar, într-un sos care îndemna să fie întins cu feliile de ciabatta ușor prăjită de alături. Deși era marcat ca un produs picant, iuțeala nu-i era aprigă.

Puiul sicilian cerut de mine era, însă, cam uscat. Sosul alăturat, din brânză de capră, cu lămâie, măsline și smântână, nu a fost într-o cantitate suficientă pentru a însoți toți dumicații cu carne. Gusturile, însă, erau bune, așa că alături de cartofii dulci veniți drept garnitură, am returnat farfuria goală.

Panna cotta cu pară infuzată în citrice a fost, la final, desertul perfect. Ușor acrișor, bogat în gusturi parfumate cu vanilie și scorțișoară, demn de un final de cină în zona zero a turismului sibian.

298 de lei scria pe nota de la final. 74 de lei a costat porția cu fructe de mare, 57 de lei am plătit pentru puiul sicilian și 56 de lei pentru steak-ul de țelină. Desertul a costat 36 de lei, 27 de lei ni s-a cerut pentru un pahar cu prosecco, 29 de lei am plătit pentru un Hugo fără alcool și restul de 19 lei, pentru o sticlă cu apă plată.

Giornale di Cibin