Dr. Vasile Strat, decanul Facultății Bucharest Business School (ASE): Dacă m-aș muta în Sibiu primul lucru în care aș investi este educația

Bucharest Business School, una dintre cele mai importante școli de afaceri din România, a organizat săptămâna trecută un eveniment la Sibiu dedicat mediului de afaceri. Denumit BBS Connect Tour și găzduit de Biblioteca Județeană Astra, evenimentul și-a propus să ofere răspunsuri clare la întrebarea: Cum putem pregăti liderii de mâine pentru o piață globală imprevizibilă? Cu această ocazie reporterul Turnul Sfatului a adresat propriile întrebări prof. univ. dr. Vasile Alecsandru Strat, decanul Facultății Bucharest Business School – Academia de Studii Economice din București.

Ce imagine aveți la București când vine vorba despre Sibiu și economia orașului nostru?

Sibiul este văzut ca unul dintre polii de dezvoltare ai României. Este un oraș mare, un ecosistem important în Transilvania, conectat prin infrastructură cu vestul, cu Ungaria și așa mai departe. Se remarcă, de asemenea, o filieră de business bine structurată pe model germanic, istoric legată de această zonă. Ca industrii, legătura cu sectorul automotive este considerată foarte importantă. În prezent, însă, va apărea o provocare: adaptarea acestei industrii la electrificare.

Aici ați atins un punct sensibil pentru Sibiu. Cât de mare este avantajul sau dezavantajul faptului că Sibiul și-a pus cam toate ouăle în același coș, respectiv Zona Industrială bazată pe industria automotive?

Poți privi situația și ca avantaj, și ca dezavantaj. Dezavantajul este că, într-adevăr, toate ouăle sunt într-un singur coș, dar, în același timp, s-au creat competențe solide în zona de construcție de automobile, de mașini. Acum, domeniile aflate în plină expansiune sunt tehnologia, inteligența artificială și altele similare. Din acest punct de vedere, Sibiul este puțin în urmă. Nici în zona de energie și în ecosistemul aferent nu este foarte aproape. Există însă domenii precum dual-use, apărare, drone – care sunt, până la urmă, tot niște mașini. Avem deja exemple în Sibiu de companii automotive care au trecut pe segmentul de apărare. Sunt necesare aceleași competențe și același tip de expertiză și în această zonă, care are un potențial industrial mare în perioada următoare.

Deci mai degrabă o perioadă de transformare decât un capăt de linie?

Este o perioadă de transformare, iar câștigătorii vor fi cei care joacă bine. Aici este nevoie de sprijin – un lucru în care putem ajuta noi sau o școală de business. O școală de business puternică în România poate ajuta la înțelegerea momentului în care trebuie să accelerezi, să pivotezi, să gândești din perspectivă de business, nu doar tehnic. România este foarte bună din punct de vedere tehnic: avem oameni muncitori și bine pregătiți.

Mai degrabă executanți decât oameni care vin cu idei?

Nu neapărat. Problema este că ideea de business, găsirea finanțării și a pieței sunt competențe diferite. Sunt abilități distincte față de cele necesare pentru a crea produsul, a-l promova, a-l vinde sau a găsi finanțare pentru el. Aici încă nu suntem suficient de dezvoltați.

Există o vorbă în Sibiu că, dacă în Germania industria strănută, atunci Sibiul răcește. Cam toate marile companii din Sibiu sunt legate ombilical de Germania. Cât de ușor credeți că va face Germania sau Europa de Vest această transformare, astfel încât și noi să putem ține pasul?

Ne putem orienta și singuri într-o anumită măsură. Este necesară diversificarea. Totuși, urmarea trendului Europei de Vest și a nucleului germanic este esențială, pentru că acesta este motorul Europei. În Transilvania, la fel ca în Polonia sau Ungaria, există lanțuri de aprovizionare și lanțuri de valoare integrate cu acestea. Nu te poți decupla de ele fără să rămâi în afara jocului. Există doar piețe globale.

Acum depinde și cât de repede se reconfigurează…

Reconfigurarea este inevitabilă. Cred că este vorba despre un echilibru pe care trebuie să-l găsească atât mediul de business, cât și leadershipul politic. Chiar dacă există capacitatea tehnică de reorganizare, aceasta trebuie făcută cu oameni și pentru oameni. Nu poți spune pur și simplu: „Ne-am reorganizat” și, de mâine, toți inginerii specializați în autovehicule sau mașini industriale tradiționale nu mai sunt necesari. Din păcate, am văzut deja anunțuri despre disponibilizări în masă. Atât indivizii, cât și organizațiile trebuie, în acest moment, să se recalibreze. Upskilling-ul și reskilling-ul trebuie să fie cuvintele de ordine: să înveți din nou, să te adaptezi pentru a continua să produci. Munca participă la producția realizată împreună cu capitalul, iar apoi aceasta este vândută și devine consum. Dacă muncitorul nu mai face parte din ecuație, cum se spune uneori că vom fi înlocuiți complet, atunci el devine clientul lipsă. Pentru cine mai produci dacă nu mai există clienți? Unul dintre pilonii forței Europei este chiar populația: numeroasă, educată și cu putere economică.

Un nivel de trai crescut. Corect.

Deci, dacă se renunță la valorile europene, europeanul nu mai este educat, nu mai este solidar, nu mai are forță economică. O mare parte din ceea ce înseamnă Europa dispare.

Ați spus că, înainte de a veni la Sibiu, ați organizat același eveniment și la Brașov. De la București se văd diferențe majore între orașe, mai ales ca perspectivă pe următorii cinci–zece ani?

Da, există diferențe, inclusiv de perspectivă. Brașovul are potențialul de a fi mult mai apropiat geografic de București și de a intra într-un siaj economic bazat pe polul de atracție al Capitalei. Sibiul este mai departe și, poate, chiar dacă știu că nu este neapărat o comparație preferată, ar putea intra într-un siaj al Clujului. Însă atât Sibiul, cât și Brașovul trebuie să câștige un lucru esențial, care nu depinde doar de ele: conectarea prin infrastructură, în special rutieră, peste Carpați.

Și aici ajungem la autostradă.

Infrastructura rutieră și feroviară sunt esențiale. În perioada următoare, unul dintre marile motoare de business ale României va fi conexiunea cu granița de est, în special zona Moldovei.

Când spuneți „businessul mare”, vă referiți la sfârșitul războiului, la reconstrucția Ucrainei sau la dezvoltarea regiunii?

Înainte de reconstrucția Ucrainei, este nevoie de consolidare. Trebuie să fim realiști: Moldova – nu Republica Moldova, ci regiunea din România – nu arată ca Ardealul. Este foarte mult de dezvoltat acolo, iar în perioada următoare acolo se vor duce energia, capitalul și infrastructura. De fapt, sunt două zone majore de dezvoltare: estul, adică Moldova, și sudul țării. România are încă un potențial mare de creștere internă.

Autostrăzile vor fi cu adevărat eficiente atunci când vor acoperi întreaga țară. La fel și liniile ferate, aeroporturile – infrastructura, în ansamblu, trebuie adusă la un nivel relativ uniform. Un element deja comparabil îl reprezintă universitățile: cele din Iași sau Craiova sunt la fel de puternice ca cele din Transilvania.

S-au dovedit a fi centre de dezvoltare pentru orașe.

Exact. Dar lipsa infrastructurii între aceste centre se resimte.

Speranța sibienilor este că, odată cu finalizarea autostrăzii Sibiu–Pitești, influența economică a Bucureștiului se va extinde și spre Sibiu. Este realistă această așteptare?

Da, este foarte realistă. Dezvoltarea infrastructurii este esențială. Bunăstarea care se va crea în România prin conectarea oamenilor și a businessurilor va fi semnificativă. Următorul pas ar fi dezvoltarea conexiunilor către Bulgaria – o altă piață importantă, cu milioane de potențiali parteneri economici. În prezent, conexiunile sunt insuficiente.

De asemenea, trebuie dezvoltate legături spre sud: Bulgaria, apoi Grecia, iar în vestul sudic Serbia. Din perspectivă geopolitică și economică, acesta este „backyard-ul” României, nu Ungaria. Acestea sunt zonele care se vor dezvolta și care ar trebui să ne intereseze strategic.

Tot ce ați spus până acum, inclusiv despre dezvoltare, are o puternică componentă geopolitică. Pe de o parte, vedem consens politic pentru infrastructură. Pe de altă parte, există instabilitate politică. Cât de mult afectează această incertitudine economia?

Afectează semnificativ, pe mai multe niveluri: macro, mezo și individual. La nivel macro, vedem fluctuații ale dobânzilor, ale cursului valutar, ale prețurilor la resurse precum petrolul. La nivel mezo, companiile își pun întrebări: continuăm investițiile sau le amânăm? Multinaționalele discută cu sediile centrale și, dacă planurile pe 10 ani devin incerte, proiectele sunt puse „on hold”.

La nivel individual, incertitudinea este la fel de vizibilă. De exemplu, într-o școală de business vin profesioniști și manageri care vor să investească în dezvoltarea lor. Însă mulți ajung să amâne decizia, pentru că nu știu în ce direcție se îndreaptă economia sau organizația lor. De aceea ar fi nevoie de o clasă politică mai responsabilă.

Pe de altă parte, clasa politică reflectă societatea.

Exact – face parte din societate, iar acest lucru ține de democrație.

Ca o concluzie, sunteți optimist în privința viitorului economic al României?

Da, sunt optimist, chiar dacă vor exista etape mai dificile. Un avantaj important este dezvoltarea personală – inclusiv prin evenimente ca acesta, unde oamenii învață să gândească, să ia decizii și să fie mai autonomi.

Oamenii educați și deschiși sunt mai curajoși, mai responsabili și mai siguri pe ei. Își înțeleg propria valoare, dar și pe a celorlalți. O gândire de business nu înseamnă „bișniță”, ci un cadru în care toți cei implicați câștigă. În business, nu poate exista un singur câștigător – trebuie să existe valoare pentru fiecare parte.

Un aspect important pentru Europa de Sud-Est este înțelegerea diferenței dintre egalitatea de șanse și egalitatea de rezultate. Fiecare trebuie să-și atingă obiectivele prin muncă și contribuție proprie, nu prin redistribuirea rezultatelor altora.

În încheiere, o întrebare ipotetică: dacă v-ați muta la Sibiu săptămâna viitoare, în ce ați investi?

Nu pot spune exact fără o analiză detaliată, dar, ca principiu general, aș investi în educație și în oameni. Este cel mai important domeniu și, în același timp, unul în care există un potențial mare de creștere. Educația este probabil singura investiție în care nu pierzi: investind în tine, devii mai bun decât ieri. Dacă nu o faci, rămâi în urmă, iar diferențele devin evidente. Unii avansează mai repede pentru că investesc constant în dezvoltarea lor, în timp ce alții stagnează.