Marietto, într-o nouă locație unde își menține titulatura de „cel mai bun sandviș din oraș”, cu mici comentarii care țin de gust

Cred că astăzi sunt puțini care să nu fi auzit de Marietto, un nume care a devenit pentru sandvișuri ceea ce este Kontiki pentru ciorba de burtă. După ce a „încins” spiritele în traficul de pe Calea Dumbrăvii și a poposit apoi o vreme în Piața Habermann, Marietto s-a mutat recent într-o casă nouă, pe strada Luptei nr. 30. Locația e înconjurată de cel puțin trei restaurante și un fast-food, dar având în vedere că e o zonă rezidențială, sigur fiecare își are clienții săi.

Chiar și pe Luptei, Marietto își păstrează același gust inconfundabil al produselor care i-au adus renumele în tot orașul.

Chiar dacă locația s-a schimbat, sandvișul a rămas același: chifla ciabatta, cu acea crustă ușor crocantă și miez pufos, cu diversele opțiuni… internaționale: de la variantele sud și nord-americane, Mexic, Brazilia și Argentina, la cele europene – Italia, dar și locale – sandviș sibian din vită angus. Desigur, meniul cuprinde și o opțiune vegetariană.

I-am vizitat în această săptămână cu un singur gând – să vedem dacă își confirmă titulatura de „cele mai bune sandvișuri”. Experiența a fost foarte rapidă, deoarece ajunși la fața locului, eram singurii clienți. Prima observație a fost cea legată de prețuri: dacă în 2020 prețul mediu al unui sandviș era în jurul sumei de 19 lei, astăzi calitatea se plătește cu sume cuprinse între 29 (pentru varianta vegetariană) și 34 lei. Deși prețurile s-au adaptat vremurilor, porțiile rămân generoase – între 330 și 400 de grame pentru un sandviș, suficiente pentru a potoli foamea.

Am testat două variante: un sandwich sibian fresh și unul mexican. Deși am cerut ca ambele să fie picante, bucătarii au uitat să-l iuțească pe cel cu vită angus, dar nu ne-am supărat.

Sandwich Sibian Fresh (Vită Angus): La prețul de 34 lei, acesta aduce în prim-plan, citez din meniu, un Brisket de vită Angus, acompaniat de castraveți murați, ceapă roșie marinată și cremă de brânză Marietto. Carnea este bine perpelită, însă aici intervine celebrul „de gustibus” și e legată de celebrele murături care, constat, nu sunt făcute cum trebuie în majoritatea restaurantelor: castravetele murat din compoziție este dulce, departe de o murătură autentică, sărată, cu care personal sunt obișnuit. În rest, jos pălăria. A fost bun și a doua zi, pentru că a rămas o jumătate.

Sandwich Mexic Pui: Un clasic al localului, pe care l-am mai încercat și în locațiile precedente. Costă acum 32 lei și conține suficient file de pui, cașcaval și un mix de legume pe plită, plus două sosuri, unul roșu și unul de maioneză. Dacă descrierea sună exact după preferințele mele, în practică, mixul de legume de pe plită oferă o textură și un gust care trimit cu gândul la o zacuscă. Mi s-a părut o variantă cam zemoasă, deși mă așteptam la bucăți de legume cu gustul cel de ars pe tigaie sau pe plită, după cum e menționat în meniu. Oricum, e doar o chestiune de gust, pentru că experiența culinară a fost una care și-a îndeplinit misiunea: mi-a plăcut și m-am săturat.

În concluzie, îi las lui Marietto titulatura de „cel mai bun sandviș din oraș”. Iar dacă ar renunța la castraveții dulci, aș fi de-a dreptul mulțumit.