Șefi de promoție la Colegiul „Gheorghe Lazăr”. Luca și Rianna au terminat liceul cu media 10: „Performanța este pentru câțiva. Educația trebuie să fie pentru toți”

Au împărțit aceeași clasă încă dintr-a V-a, au terminat liceul cu rezultate excepționale și împart acum titlul de șef de promoție al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Luca Vasiu, unul dintre puținii elevi din istoria recentă a colegiului care a avut media 10 în fiecare an, din clasa a V-a până în clasa a XII-a, va studia ingineria în Olanda. Rianna Tămaș, pasionată de fizică teoretică, se pregătește să plece în Marea Britanie. Fata a terminat liceul cu 10 pe linie. În spatele performanțelor lor stau ani de muncă, profesori, familii care i-au susținut și o prietenie care a crescut odată cu ei.

Pentru majoritatea elevilor, sfârșitul liceului înseamnă emoțiile Bacalaureatului și despărțirea de colegi. Pentru Luca și Rianna, finalul acestei etape vine și cu o recunoaștere specială. Cei doi împart titlul de șef de promoție al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu așa cum de ani de zile împart și o pritenie aparte.

Sunt colegi din clasa a V-a, au urmat același profil, Științe ale Naturii, bilingv și au construit împreună nu doar rezultate extraordinare, ci și proiecte, concursuri și experiențe care i-au format și dezvoltat.

Privindu-i astăzi, este greu să nu observi lejeritatea cu care vorbesc despre școală, emoția cu care vorbesc despre viitor și un soi de frustrare atunci când vorbesc despre sistemul educațional. Dar o fac firesc, cu sinceritate și cu luciditatea unor tineri care au înțeles că succesul nu vine niciodată singur.

„Pentru mine liceul a fost sincer foarte liniștit. Nu a fost ca în filmele americane și cred că nici nu mi-aș fi dorit asta. Am stat foarte mult cu prietenii, mi-am descoperit pasiunea și mi-a plăcut enorm perioada asta. Îmi pare rău că se termină. Nu a fost niciodată un chin. A fost o experiență foarte frumoasă, cu oameni extraordinari și cu multe amintiri de care o să-mi fie dor”, spune Rianna.

Deși sunt recunoscuți pentru rezultatele lor școlare, niciunul nu vorbește despre liceu în termeni de note sau clasamente.

Pentru Luca, cei patru ani au reprezentat perioada în care și-a descoperit direcția profesională și oamenii pe care speră să îi păstreze aproape și peste ani.

„Este greu să compar liceul cu altceva. Au fost și lucruri bune, și lucruri mai puțin bune, dar în principal a fost o perioadă foarte importantă din viața mea. Aici am cunoscut oameni pe care sper să îi am alături și peste ani și tot aici mi-am ales drumul pe care vreau să merg mai departe. A fost o perioadă importantă și, din fericire, una foarte plăcută.”

Poate tocmai această normalitate surprinde cel mai mult. În spatele mediilor și a rezultatelor perfecte nu se ascund adolescenți care au trăit exclusiv pentru școală, ci tineri care și-au construit echilibrul între studiu, prietenii și pasiuni.

Deși sunt obișnuiți cu performanța și examenele importante, nici Luca și nici Rianna nu spun că au scăpat de emoțiile Bacalaureatului. Dimpotrivă, recunosc că există stres, însă nu neapărat din cauza dificultății probelor, cât din cauza așteptării.

„Există emoție, până la urmă, ca la orice examen, dar sincer de-abia aștept să-l dau”, spune Rianna. „Am învățat cam ce era de învățat și acum cea mai dificilă parte este să menții ritmul și să aștepți. Stresul vine mai mult din faptul că urmează ceva important.”

Luca privește examenul cu aceeași luciditate și crede că experiența acumulată în anii de școală îi ajută să gestioneze mai bine presiunea. Acum, după ani de concursuri, olimpiade și proiecte, Bacalaureatul este perceput mai degrabă ca ultimul pas firesc înainte de plecarea spre universitățile la care au fost deja admiși condiționat.

„Niciun copil nu deschide singur cartea de matematică la zece ani”

Amândoi recunosc că succesul lor nu a apărut din senin și nici nu este rezultatul unui talent miraculos. Au avut sprijinul familiei, iar la început au fost și momente în care cineva a trebuit să îi împingă de la spate.

„Cred că orice copil are nevoie să fie împins puțin. Nu cred că există mulți copii care la zece ani aleg singuri să deschidă manualul și să învețe disciplinat. La un moment dat începe să îți placă ceea ce faci și atunci lucrurile se schimbă. Dar până acolo este nevoie de susținere și de cineva care să fie lângă tine”, spune Rianna.

Luca completează ideea și explică faptul că, în cazul lui, studiul nu a arătat niciodată ca în imaginea clasică a elevului care stă ore întregi cu nasul în cărți.

„Uneorim cumva, din afară, nu se vedea că mă pregătesc. Eu învățam, dar nu părea că am de lucru. Adică părea că mă joc. Foloseam diferite lucruri interactive pentru fizică, simulatoare și platforme pe care puteai să testezi chestii. Dar, de fapt, era studiu. Doar că din exterior nu părea neapărat așa. În realitate erau ore de lucru și de învățare.”

Educația din România nu sprijină toți copiii

Deși au fost printre elevii care au beneficiat cel mai mult de sistemul educațional românesc, niciunul nu evită să spună ce nu le-a plăcut.

Luca vorbește despre ceea ce consideră a fi unul dintre marile paradoxuri ale școlii românești. „Dacă ne uităm la rezultate, România este un paradox. Avem elevi extraordinari care câștigă medalii la concursuri internaționale, dar în același timp avem probleme uriașe legate de analfabetism funcțional.”

La rândul ei, Rianna crede că școala ar trebui să acorde mai multă atenție fiecărui copil și să îi ajute să își descopere interesele și punctele forte, fără a-i judeca după rezultate. „Ar trebui băgați în seamă toți copiii. Să nu fie ridiculizați dacă nu știu ceva, ci ajutați să înțeleagă. Nu toată lumea trebuie să facă performanță. Important este ca fiecare să aibă șansa să învețe și să își găsească drumul. Este un sistem excelent pentru câțiva, dar insuficient pentru foarte mulți”, spune fata.

Cei doi regretă dispariția cercurilor și a activităților gratuite care odinioară ofereau copiilor șansa de a descoperi pasiuni și de a aprofunda domenii care îi interesau.

„Noi am avut cercuri de matematică, fizică, informatică, robotică. Acolo am învățat foarte multe lucruri pe care nu le făceam la școală. Astăzi multe dintre aceste activități nu mai există ori s-au mutat online. Nu este același lucru. Noi ne făceam prieteni acolo, ne întâlneam, învățam împreună”, spune Rianna

Mesajul lor pentru profesori a fost lansat cu speranța că vor fi auziți și ascultați. „Să nu lase pe nimeni în urmă. Dacă văd un copil care are o sclipire, care este curios sau căruia îi place ceva, să îl încurajeze. Nu toată lumea trebuie să fie în top. Dar fiecare copil trebuie să fie ajutat să își găsească locul”, spun cei doi șefi de promoție.

Fizica, pasiunea care i-a dus pe podiumul Europei

Una dintre cele mai importante experiențe pe care le-au trăit împreună a fost participarea din anul 2025 la European Nuclear Competition for Secondary Schools, competiție desfășurată la Bologna.

Au realizat un proiect dedicat imagisticii nucleare și au obținut locul I. Deși rezultatul este impresionant, cei doi își amintesc mai ales bucuria întregului proces.

„Sincer, am făcut proiectul în primul rând pentru că ni s-a părut interesant. Am învățat lucruri noi, am lucrat împreună și ne-am distrat foarte mult. Am realizat un videoclip despre PET-uri utilizate în imagistica medicală, am filmat în laboratorul din Lazăr și am refăcut anumite secvențe de foarte multe ori. Ne-am chinuit, dar ne-am și distrat enorm. Oricum împreună lucrăm foarte bine”, spune Rianna.

Momentul în care au aflat că sunt printre finaliști și-l amnintesc ca pe unul memorabil. „Eram într-o excursie la Praga când am primit vestea. Am început să strig prin autocar ca să mă audă Luca. Nu ne așteptam deloc. Apoi am ajuns la Bologna și am cunoscut oameni extraordinari din toată Europa. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea”, povestește fata.

Maratonul Sibiu și proiectul unei săli fără ecrane

Dincolo de concursuri și olimpiade, Luca și Rianna au ales să se implice și în proiecte pentru comunitatea lor. Au participat la Maratonul Internațional Sibiu, unde au susținut amenajarea unei săli de boardgames în cadrul colegiului. Ideea a pornit dintr-o nevoie pe care au observat-o în jurul lor. Un spațiu în care elevii să poată socializa, să petreacă timp împreună și să se relaxeze fără telefoane și fără ecrane.

De la Sibiu la Eindhoven și Londra

După Bacalaureat, drumurile lor se vor despărți. Luca a fost admis condiționat la Technische Universiteit Eindhoven, Olanda unde va studia inginerie mecanică. Trebuie doar să ia Bac-ul.

Rianna a primit oferte de la Imperial College London, ⁠King’s College London ȘI The University of Manchester, iar prima sa opțiune este Imperial College London, unde și-ar dori să ajungă. Vor fi bine pentru că speră spă se mai întâlnească pe la conferințe sau în proiecte.

Decizia de a pleca nu a fost luată din dorința de a se îndepărta de România, ci din convingerea că marile centre universitare europene le pot oferi mai multe oportunități de dezvoltare, cercetare și specializare decât cele din țară.

Rianna spune că și-ar dori să rămână conectată la ceea ce se întâmplă acasă și să îi ajute, pe viitor, pe elevii care vor urma același drum, însă nu se vede revenind în țară pentru o carieră în fizica teoretică. „Mi-ar plăcea să pot ajuta înapoi, să vin la prezentări sau să îi sprijin pe copii care au nevoie de îndrumare, dar nu cred că m-aș întoarce. În domeniul pe care l-am ales, aici nu prea există oportunitățile pe care le caut.”

Luca spune că deși nu exclude complet posibilitatea de a reveni cândva în România, cel puțin pentru următorii ani, își dorește să își continue studiile și eventual cercetarea în străinătate.

„Avem oportunități și în România, dar de multe ori nu reușim să le valorificăm la adevăratul lor potențial. În afară există resurse, infrastructură și conexiuni care te ajută să te dezvolți mai repede în domeniul pe care l-ai ales”, explică el.

Niciunul nu știe exact ce vor face după facultate, dar au o schiță în minte. „Mi-ar plăcea să lucrez în cercetare sau în mediul academic, dar nu am de unde să știu acum exact. Tocmai de aceea există facultatea, stagiile și experiențele pe care urmează să le trăim”, spune Luca.

Rianna spune că, în acest moment o atrage foarte mult cercetarea. „Dar vreau să trec prin facultate și să văd ce mi se potrivește cu adevărat. În școală faci câte puțin din toate. Abia după aceea descoperi cu adevărat ce domeniu îți place.”

Și pasiuni

Dincolo de performanțele școlare, sunt pasiunile. Pentru Rianna, muzica i-a fost liant încă din copilărie: „Cânt la pian de la cinci ani, este cea mai mare pasiune a mea, muzica în general. De curând m-am apucat și de balet, fac cursuri la adulți și îmi place foarte tare. Este ca o evadare”.

În cazul lui Luca, pasiunea se leagă de zona creativă și de construcție, dar și de natură și mișcare: „Pictez foarte mult, fac sport, alerg și citesc. Îmi place să merg în natură, la munte, mai ales vara. Și îmi place să construiesc lucruri, motoare mici, componente electronice, pe cât se poate de de la zero. Îmi place partea asta în care văd cum ceva prinde formă din mâinile mele.”

„Să nu crezi că ești prea slab pentru ceea ce îți place”

La finalul discuției, cei doi au transmis un mesaj pentru colegii mai mici.

„Dacă îți place ceva, încearcă. Nu te gândi că nu ești suficient de bun. Și eu m-am întrebat de multe ori dacă sunt suficient de bună pentru fizică. Important este să fii în camera potrivită, chiar dacă uneori ai impresia că ești cel mai slab de acolo. Așa crești”, spune Rianna.

Luca vine și el cu un sfat: „Urmați-vă pasiunile, dar gândiți-vă și cum puteți construi o viață din ceea ce faceți. Nu alegeți un drum doar pentru că aduce bani sau pentru că așa spun alții. Dacă faci ceva ce nu îți place, va fi foarte greu să fii fericit.”

Lecția din spatele unei generații de excepție

La întrebarea cui le datorează parcursul frumos, răspunsurile celor doi nu au fost despre performanță individuală. Au vorbit, în schimb, despre familie, profesori și prieteni.

În spatele fiecărui elev care ajunge în vârf nu există doar talent și muncă. Există oameni care l-au încurajat, profesori care au crezut în el, părinți care au avut răbdare și prieteni care l-au împins înainte. Cel puțin așa a fost în cazul lui Luca.

Pentru Rianna cea mai importantă motivație a primit-o de la mama ei, căreia fata îi mulțumește. „Toată lumea știe că mamei îi datorez ceea ce sunt astăzi.”

În această toamnă, Luca și Rianna vor pleca spre două importante centre universitare europene.

Vor lăsa în urmă sălile de clasă în care au crescut și orașul care le-a fost acasă. Dar vor lua cu ei ceva ce nu apare în niciun catalog de note: convingerea că performanța are sens doar atunci când este dublată de curiozitate, modestie și dorința de a-i ajuta și pe ceilalți să crească.

Când vorbesc despre momentul despărțirii de liceu, amândoi revin la oamenii și sentimentul de acasă pe care l-au construit în opt ani petrecuți în aceeași școală.

„Cel mai mult cred că o să ne fie dor de prieteni și de familiaritatea pe care o aveam aici. Suntem în aceeași școală de opt ani, ne știm colegii, ne știm profesorii, știm fiecare colț al școlii. E un sentiment de acasă”, spun ei.

Joi, 4 iunie, Luca și Rianna vor avea cursul festiv. Cei doi vor trăi cu emoție ultimele momente alături de colegi și de profesori.