De la Hong Kong la Sibiu, în căutarea credinței. Lap Yan Kung, profesor de teologie: „Oamenii din Hong Kong pot învăța din Mișcarea Rugul Aprins”

Lap Yan Kung este profesor de teologie la Chinese University din Hong Kong. L-am întâlnit săptămânile trecute, când împreună cu un grup de credincioși veniți din altă parte a globului le-au prezentat locuitorilor din Gușterița mai multe icoane pe sticlă pe care le-au pictat în timpul șederii lor la Sibiu. Se prezintă ca „prima generație de creștini” din Hong Kong și au venit la noi în țară să cunoască Ortodoxia în contextul ei firesc.

Timp de câteva zile, grupul a urmat un program de prelegeri, vizite la biserici, muzee și mănăstiri, dar și ateliere de pictură. Cu această ocazie, i-am solicitat profesorului Lap Yan Kung un scurt interviu în care am discutat despre credința creștină în Hong Kong, dar și despre relevanța pe care a găsit-o în Mișcarea Rugul Aprins, precum și despre cum a văzut orașul Sibiu în contextul vizitei sale.

„Am vrut pur și simplu să fiu sincer față de credința mea”

Ce v-a adus la Sibiu?

Suntem un grup de oameni din Hong Kong. Scopul principal al acestei călătorii este să aflăm mai multe despre Ortodoxie. De aceea ne petrecem tot timpul la Sibiu – nu călătorim în alte părți ale României. Vrem să cunoaștem mai bine Biserica Ortodoxă, tradițiile ei și tot ce ține de ea, pentru că este ceva cu totul nou pentru Hong Kong. Avem acolo doar două biserici ortodoxe – una rusă și una greacă – dar nu prea mulți chinezi localnici le frecventează. Știm câte ceva despre Biserica Ortodoxă în teorie, dar nu am trăit-o cu adevărat niciodată. Acesta este motivul principal pentru care am venit aici.

Spuneți-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.

Predau teologie creștină la Chinese University din Hong Kong de 30 de ani. Mă concentrez în principal pe teologia patristică și etica creștină.

Cum ați ales teologia ca domeniu de studiu? Ați crescut într-o familie creștină?

Cei mai mulți dintre noi – cred că cei mai mulți dintre membrii grupului nostru – sunt prima generație de creștini. Părinții mei nu erau creștini. Eu am devenit creștin pe la 17 sau 18 ani, în mare parte pentru că unii dintre profesorii mei erau creștini. Odată ce am devenit creștin, a trebuit să mă întreb: dacă creștinismul nu este doar o religie, ci un mod de viață – la fel ca înțelegerea ortodoxă, în care ceea ce crezi îți devine valoare, valoarea ta fundamentală – atunci trebuia să-mi dedic timp pentru a cunoaște cu adevărat credința, nu doar să merg la biserică sau la o școală duminicală. De aceea am studiat teologia. Nu am plănuit niciodată să devin preot și nici nu am avut intenția să devin teolog. Am vrut pur și simplu să fiu sincer față de credința mea. Iar una dintre căile de a face asta este să vizitezi țări ortodoxe și creștine.

Sunteți pentru prima oară în România?

Nu. Anul trecut am venit tot cu un grup, dar am petrecut doar două zile la Sibiu și am vizitat alte locuri – Sighișoara, Brașov și diferite regiuni – doar pentru o imagine de ansamblu asupra României. De data aceasta, ne concentrăm exclusiv pe Sibiu.

Cum ați ales să veniți la Sibiu anul acesta? Cum s-a născut acest program?

Motivul principal este că am avut un contact foarte bun cu Biserica Evanghelică Lutherană de aici. Ei m-au ajutat să iau legătura cu comunitatea ucraineană din Sibiu. Tot ei m-au introdus, anul trecut, părintelui Alexandru (Alexandru Ioniță, preot la Biserica cu hramul „Buna Vestire” din Guşteriţa – n.n.). A petrecut câteva ore cu noi, ne-a prezentat catedrala și ne-a vorbit despre Biserica Ortodoxă. Am aflat că are o carieră în mediul academic și este preot, că vorbește bine engleza și că mai coordonează o școală ecumenică pentru studenți germani. Mi s-a părut că ar putea avea experiența potrivită pentru a mă ajuta să organizez o astfel de călătorie. După vizita de anul trecut am rămas în contact și am început să lucrăm împreună.

Povestiți-ne ce ați făcut în aceste zile la Sibiu? Înțeleg că a fost un fel de școală de vară.

Da. Dimineața, părintele Alexandru ne ținea prelegeri despre Ortodoxie. După-amiaza am făcut diverse activități: am vizitat catedrala, muzeul icoanelor și una dintre bisericile ortodoxe din oraș, iar părintele Alexandru ne-a explicat tot ce am văzut. În ultimele două zile am învățat să pictăm icoane pe sticlă. Iar înainte de finalul programului vom petrece două nopți la mănăstiri.

„Sibiul e un oraș liniștit. Oamenii nu te tratează ca pe un turist, ci ca pe un oaspete”

Pe lângă program, ați reușit să vizitați și orașul? Ce impresie v-a făcut Sibiul?

Față de Hong Kong, este liniștit – te simți în siguranță. Nu sunt atât de mulți turiști ca la Brașov, unde piața centrală este aglomerată. Aici totul pare mai local. Iar noi, ca turiști, preferăm tocmai asta – vrem să ne conectăm cu oamenii locului, să auzim cum gândesc, cum trăiesc. Anul trecut, grupul nostru nu a avut prea mult contact cu localnicii, dar de data aceasta a fost mult mai bine. Am putut asculta oamenii de aici și le-am înțeles puțin viața.

V-a impresionat sau v-a surprins ceva anume?

Aș spune că oamenii de aici sunt mai sinceri. Când călătorești în multe părți ale lumii, oamenii te văd ca pe un turist și încearcă să te convingă să cheltuiești bani pe tot felul de lucruri. Aici, oamenii nu te tratează ca pe un turist, ci ca pe un oaspete. Chiar știind că ești vizitator, nu îți dau un meniu diferit sau un preț mai mare. Cred că asta poate fi ceva specific Sibiului – la Brașov sau la București ar putea fi altfel. Aici te simți tratat ca un localnic, ca un oaspete. Cred că este ceva foarte bun.

Cei mai mulți pleacă din Hong Kong pentru că nu-și doresc o așa-numită „educație patriotică” pentru copiii lor

Spuneți-ne câteva cuvinte despre creștinismul din Hong Kong – cât de răspândit este și cum evoluează?

În Hong Kong, aproximativ 15 până la 20 la sută din populație este creștină. Cât despre evoluție – poate ați auzit despre mișcarea socială din 2019 din Hong Kong, după care guvernul chinez a introdus Legea Securității Naționale în 2020. A fost ceva nou pentru Hong Kong, impus dintr-o perspectivă de guvernare comunistă. Ca urmare, cred că aproximativ 5 până la 10 la sută din populație a părăsit Hong Kongul, simțind că orașul devine tot mai mult ca China continentală. Guvernele britanic, canadian și australian au oferit scheme de viză pentru deținătorii de pașapoarte din Hong Kong, permițându-le să se stabilească acolo. Cei mai mulți dintre cei plecați nu erau tineri – aveau 30 sau 40 de ani, cu copii, și nu doreau ca aceștia să primească ceea ce ei numeau educație patriotică – ceva poate asemănător cu ce ați trăit voi aici înainte de 1989.

Acum, populația creștină din Hong Kong este alcătuită în mare parte din acest grup – creștini de prima generație, profesioniști de 30-40 de ani – și mulți dintre ei au plecat. Prin urmare, bisericile din Hong Kong sunt în declin, nu pentru că ar fi mai puțini creștini, ci pentru că mulți creștini au emigrat. Este aproape ca ceea ce se întâmplă în unele zone din România, unde tinerii pleacă în Germania – dar în Hong Kong motivul nu este venitul. Este vorba despre siguranță și libertate.

„Mișcarea Rugul Aprins are ceva de spus nu doar creștinilor, ci și oamenilor din Hong Kong în general”

Ați vorbit despre Mișcarea Rugul Aprins și ați ales să pictați acest motiv pe icoană. Cum ați aflat despre ea?

Părintele Alexandru a menționat-o pe scurt, iar eu am căutat mai multe informații ulterior. Mi se pare foarte interesantă și cred că are ceva de spus nu doar creștinilor, ci și oamenilor din Hong Kong în general. Așa cum înțeleg eu, Mișcarea Rugul Aprins nu a fost pur și simplu o mișcare religioasă – a fost și o formă de rezistență interioară. Ideea este că, chiar și atunci când nu poți schimba societatea, trebuie să-ți menții inima aprinsă: să păstrezi vie dorința de demnitate, dorința de libertate, să nu lași aceste valori să moară. Și felul în care se practica – prin grupuri de studiu, lectură comună, conversație, formare reciprocă – fără a urmări prăbușirea sistemului, ci pregătindu-se pentru o eră nouă când va veni momentul. Cred că aceasta este ceva din care oamenii din Hong Kong pot învăța cu adevărat din experiența voastră.

Predau teologie patristică și, în mintea mea, totul se leagă de relația dintre religie și politică. În Hong Kongul de astăzi există multă frustrare și dezamăgire, și mulți oameni se întreabă: cum putem să ne menținem inimile aprinse fără să devenim reci? Cum putem rămâne sinceri cu noi înșine când guvernul ne presează să acceptăm minciunile? Această întrebare despre a deveni un om mai bun – nu în sensul de a câștiga mai mulți bani sau de a duce o viață confortabilă, ci în sensul de a trăi în adevăr – cred că este profund legată de ceea ce a reprezentat Mișcarea Rugul Aprins. Nu am citit încă suficient despre ea, dar cred că există acolo ceva care vorbește direct situației noastre.

(…) Cred că există pericolul ori de câte ori o mișcare religioasă se împletește cu politica. Dar încerc să rețin ce este pozitiv și cred că orice mișcare trebuie citită în contextul ei istoric – nu prin prisma viziunilor noastre de astăzi. Pentru oamenii din Hong Kong în acest moment, esența – cum să-ți păstrezi demnitatea interioară și spiritul adevărului sub presiune politică – este foarte relevantă. Chiar dacă este o mișcare creștină, cred că are ceva de oferit dincolo de Biserică. Cum ne menținem inimile aprinse? Cred că aceasta este o întrebare pentru toți.

Veți mai reveni la Sibiu în viitor?

M-am pensionat în acest an, după 30 de ani de predare. Poate că acum voi avea destul timp să revin. De ce nu?